Simplu.

5 Noiembrie , nu știu de ce dar 

E anotimpul in care îngerii se încalță  

Cu bocancii mei de la Reebok 

Ca sa imi poarte pașii mai departe 

Prin noaptea in care sunt nemuritor. 

 Imi iau zborul pe acest covor Persan 

Căci a fost cumpărat cu pielea

Negruzzei, când a lovit-o mașina 

Parca și azi îl văd pe Șole in strada

In mijlocul intersecției, urlând.

Mare curaj am avut, Doamne,

Sa ma avânt in aceasta Lume

Ca intr-un sens giratoriu fără ieșire.

Dar targu-i târg, iar măgarul asta

 ma poarta prin lume fără griji 

Ca și cum as pluti doua palme 

Deasupra frunzelor căzute. 

Nu e atat de rău, cum sa spune, 

doar ca, Doamne, îmi lipsește curajul

Nebunia cu care am căzut in Lume

Atunci când ma vei striga, pe nume

sa nu ezit, sa ma întorc la tine! 

Șoferul coboară din ARO buimăcit 

Aveți un cuțit? Negruzza se zbate 

Lumea priveste gura casca la fereste.

Îl las pe Șole in genunchi, in strada

O iau la fuga sa îl anunț pe tata:

“A dat mașina peste Negruzza

Se zbate între viața si moarte 

Chiar in intersecția de la 6 Martie!”

E noaptea in care îngerii, șomeri 

Se reazama pe crucile din cimitir

Ce amintiri, ce amintiri frumoase!

Fumează Iske, na, aprinde o tigara!

Ascunde-ti capul in Tranșee 

Sa nu te nimerească-un glonț absurd

Ca viața e ca un fum, de toamna!

A doua zi dimineața pe scari 

Il văd cum îmi zâmbește Șole

Oamenii de la blocuri stau la rând 

Caci măcelarul dirijează corul

Apa fiarta, du mațele, tine cornul

-De ce rânjești ma ca prostu?! îl întreb

-Pai cum, nu știi ce afacere avem? 

O sa îți faca bocanci de pielea Negruzzei...

Ce ma, nu te bucuri și tu puțin?  

Ca doar vine iarna, și bine ti-o prinde!