Du-te, du-te și fa-ti un selfie,
In oglinda liftului
Cu legitimația de acces la gat
ca tot urci si tot cobori
de un deceniu încoace
vei deschide multe uși importante
vei fi platita extra
Pentru orele in care m-ai uitat
dezbrăcat in pat
când stăteai peste program
sa mai pui o cărămida
La baza piramidelor
Nevoilor mele
de pătrățele și testosteron.
Du-te sa-ti faci un selfie
cu legitimația de serviciu la gat
Sa te validezi mereu la nevoie
cand ești slaba și frumoasa
scrie pe ea cu un marker
permanent
cu litere mari Numele meu
Sa ma porți mereu, așa, liber,
tânăr și nevătămat cum ma știi
Atârnat de gâtul tau ca acea maimuța
pe care ai pozat-o in vacanța
din Mumbai
Ca sa nu uiți niciodată
dar niciodată
cum iubeste un derbedeu
căzut in Gratia Divina.
Du-te și fa-ti un selfie in oglinda
Sa îți văd sânul drept dezvelit
și abdomenul pistruiat
pe alunițele caruia as fi putut
sa alunec din doi in trei
In constelația gemenilor
in unghuri închise
in V și in W
din palme între subțioare
condus de patru brațe albe
tot mai jos
Spre deltele fierbinți
Unde am auzit cântecele
prin care balenele albastre
cu sfârcuri de lapte
Își țin puii mereu, mereu
aproape.
Mai ce le mai zici! Are asa o incarcatura de te lasa masca. Sa nu mai zic de partea subiectiva...
RăspundețiȘtergereUneori am toate versurile in minte, alte ori nu știu unde ma va purta primul vers. Dar ce iese ma surprinde și pe mine. Așa ca trăiesc acest entuziasm al tau când apăs butonul "publicați".
RăspundețiȘtergereZi-mi de partea subiectiva.
Imi pari mai dur. Poate chiar razbunator. Tai si spinteci :)) O fosta banuiesc. Chestia cu balenele e frumoasa, dar si dureroasa...
RăspundețiȘtergereEntuziasmul meu...?
Nu as fi scris dacă nu ar fi rămas ceva acolo. Dar nu-i din răzbunare, ci din dragoste. O împăcare cu destinul. Scriu cu o atitudine pozitivă și despre lucruri care nu au funcționat. Trebuie sa fiu sincer.
RăspundețiȘtergereInteleg. O tema care apare destul de des in scrierile tale e asta cu raportarea la munca si timpul pentru a trai. Oamenii au viziuni diferite despre asta, si intr-un cuplu, din pacate, diferenta in punctul asta vine cu probleme. Spun asta pentru ca mi-am amintit de o faza din adolescenta ta, cand am vorbit, tu poate nu-ti mai amintesti, dar eu da. Aceeasi tema. Acuma vad niste legaturi, ca atunci ramasesem cu intrebari...
RăspundețiȘtergereAdevărat ca sunt subiectiv și ca poemul e scris numai din perspectiva mea. Nu e cazul aici. Dar cu siguranța lucrurile pot fi interpretate invers, ca nu am muncit suficient pentru nevoile noastre. Ne raportam diferit la nevoi. Tocmai ca nu e nimeni de vina, când nu funcționează. De-aia nu e nici reproș nici furie nici răzbunare in versuri. E chiar o împăcare.
ȘtergereSi eu cred ca in general nu e nimeni de vina. In fond, nu poti sa te fortezi sa fii altcineva decat esti ca sa mearga cumva o relatie. Nu va merge.
ȘtergereSi "deltele fierbinti" e superba si e bine ca inchide fain poezia dupa ridicolul cu maimuta :))
RăspundețiȘtergereMetafora nu îmi aparține, dar ma exprima. Cred ca e împrumutată de la NIchita.
ȘtergereÎntrebări:
RăspundețiȘtergere1) Dacă o “salvez” am voie să modific câte ceva?
2) Ai cont pe Instagram?
3) Ai auzit de Rupi Kaur?
1. Dacă nu se modifica structura. La chestii stilistice primesc sugestii. Le mai șlefuiesc un pic. Dar cu ideile, cu sentimentele, cu adevarul nu negociez, doar ca sa sune bine.
RăspundețiȘtergereÎncă nu m-am gândit ce anume trebuie modificat, mă gândesc când o să mă ocup de toată colecția, și o să le pregătesc de trimis la o editură. Simt că-i trebuie un pic de duioșie, e un pic mai concisă și pare puțin dură, scrisă în furia momentului, ceea ce de fapt nu este adevărat, i-ar trebui un ton un pic mai nostalgic. Dar revenim la ea când e cazul. Uneori când citești ceva după o perioadă parcă sună altfel. Și poezia e atât de maleabilă încât fiecare aude altceva….Revenim.
ȘtergereMa simt Înduioșat și flatat de energia ta. Mulțumesc
Ștergere2. Am renunțat la insta cu ceva ani in urma. De fapt in afara se acest blog nu mai sunt in on-line.
RăspundețiȘtergereSunt mulți poeți străini care s-au lansat postând zilnic pe Instagram. Au devenit foarte cunoscuți și după o perioadă au publicat și cărți la edituri. Nu știu dacă sunt și români, posibil să fie. Poate asta este o soluție, deschiderea unui cont de Insta.
ȘtergereSunt licențiat in Comunicare (Publicitate) și Relatii Publice. Am master in Istoria Artei și Filosofia Culturii. Crezi ca nu știu ce înseamnă promovarea? Vorbeam despre Inteligenta Artificiala când mulți abia descopereau Tik-tok-ul.
ȘtergereEu sunt POET. Sunt specializat intr-un singur domeniu, cel al Sufletului. Dacă as fi rămas in marketing acum vindeam, orice, chiar si versuri.
Poezia e un domeniu exclusivist. Îți cere toată viața, tot timpul, toți banii, fără rezerve. Altfel n-as mai scrie.
3. Nu am auzit, dar acum ca m-ai întrebat o sa dau un search.
RăspundețiȘtergereRupi Kaur are deja câteva cărți publicate. Am și eu una dintre ele, am cumpărat-o acum vreo 6 ani de la Carturesti. S-a lansat online, cred ca pe Instagram.
ȘtergereAm citit. Ce am găsit pe net. Câteva aforisme leneșe in gandire dar intense și sincere in sentimente. Se pretează pe insta. Când vei cafeluța. E... motivațional.
RăspundețiȘtergereA fost doar o idee. Nu am studii în PR, doar mi-am promovat mica afacere, după ce am citit ce și cum îndeajuns încât să-mi creez propria strategie, și am făcut-o bine. Studiile mele sunt în Chimie, specializare porțelan industrial, lol. În rest nu mă recomandă nimic să dau sfaturi, nici măcar numeroasele diplome obținute la olimpiadele de literatura română. Deocamdată doar iti admir poeziile si ma gandesc ce bine le-ar sta într-un volum, no harm done. Tu fii poet așa cum simți ca e mai bine, eu visez ca altfel aș înnebuni în țara asta unde rar te lovești de frumos sau de :”Da, se poate!”.
RăspundețiȘtergereSa nu ma înțelegi greșit. Nu sunt împotriva ideii. Doar ca pentru mine este prea multă energie consumată in detrimentul creației.
RăspundețiȘtergereImi face plăcere sa îmi citesc poeziile la frati, surori, prieteni, necunoscuți de pe strada, la mecanici auto, la vânzătoarele din piata (pentru ca vreau sa văd acel entuziasm din ochiul unui copil, al descoperirii).
Știi ce ma întreabă la final? De ce nu scot o carte. Știi ce prost ma simt? Dezamăgit chiar. Am avut si reacții autentice.
Am multe amintiri cu fabrica de porțelanuri din Curtea de Arges. Pare așa o specializare din alt secol. Romantic. Ma bucur ca trăiești din pasiunea ta. Lucrur rar. Poate o sa mai dai din casa din ce faci si cine ești pe blog, sau aici in comentarii.
RăspundețiȘtergereDeși am specializare în porțelan nu am lucrat niciodată în domeniu.
RăspundețiȘtergereAm lucrat la o fabrică mult mai puțin romantică și mult mai prăfuită.
Pasiunea și mica afacere a fost altceva, obiectele vintage și antice. Nu mai există, la întoarcerea acasă a trebuit să o închid, din motive care nu au legătură cu mine, ci cu modul cum se desfășoară livrarea către țări străine.
Acum doar citesc, cărți de nișă, blogul tău, și alte minunății și uneori scriu.
Oho, deci tu stăteai in umbra și nu ziceai mimic când eu ma plimbam prim târguri de antichități. Tare! :))
RăspundețiȘtergereHa, ha, ha, ha….cam așa ceva. Poți să mai postezi dacă vezi ceva interesant. Din păcate aici nu există colecționari ca în UK.
RăspundețiȘtergereNu sunt colecționar. A fost doar o conjunctura. De fapt, am luat un tablou ART pop unde o sa pun ce găsesc. Chestii mărunte
RăspundețiȘtergereDavid
Aici in România ? Sunt multe fake.
RăspundețiȘtergereNu m-am gândit ca ai fi colecționar, mă refeream la faptul ca aici se cumpara de către colecționari doar anumite obiecte, în special timbre, monezi și tablouri. Și cam atât.
RăspundețiȘtergereÎn Anglia sau în America lumea colecționează diverse. Eu am vândut multe obiecte de scris, tocuri din argint sau sidef cu penițe, nenumărate penițe, obiecte pentru brodat, mătase de brodat, mici cârlige cu mâner de sidef care se foloseau ca să închidă doamnele nasturii de la mănușă sau botine, nasturi de sidef foarte mulți, suporți de sugativă, și tot felul de minuni utilizate la scris sau cusut. La noi au fost aruncate în gunoi, nu au fost păstrate.
Locuiesc in America si ai dreptate cu privire la obiectele colectionate aici. Obiectele sunt puse pe diferite teme si categorii in mallurile de antichitati. Un spectacol, o calatorie stranie in timp, am si eu o pasiune moderata cu asta. Stiu o persoana care a cumparat si olite de noapte vechi sa decoreze casa :))
ȘtergereAmericanii colecționează absolut orice, de la carcase ruginite de mașini la cele mai extravagante și scumpe obiecte.
ȘtergereErau, de departe, cei mai buni cumpărători ai mei.
Foarte tare. Și fascinanta lumea asta. Și eu dacă as colecționar as prioritiza acele obiecte cu valoare sentimentala.
RăspundețiȘtergere