Parca nu se mai oprește aceasta
hemoragie
care se scurge atât de voluptos
in viața.
cu fiecare an mai apare o fisura
in Corabie
o peticesc cu dopurile de pluta
din sticlele de vin
ce le-am golit încercând sa amorțesc
durerea și setea de Tine.
Degeaba!
Poate ca undeva pe front
anii se opresc
poate intr-un salon de terapie
timpul sta in loc
Poate la ultimul etaj de pediatrie
linia perfecta a vieții
piuie surd
ca dupa o bomba cu ceas.
Poate ca voi trece la următorul nivel
ca un frigider
A++
după ce am stat in cap
după ce m-am rostogolit ca un cal
cu copitele in sus
dupa ce am urlat ca un copil răsfățat
după acadele
După ce am mitraliat Zombie
dupa toate astea
poate a mai ramas in linia palmelor
de trăit aceasta clipa.
Poate.
Nici nu mai contează la ce vârsta
m-am logodit cu Tine,
Moarte...
Tu ești mereu prea mica,
prea tânără
pentru sufletul cel port
in mine.
Se scurge "a bit of blue." Perceptia mea.
RăspundețiȘtergereSânge albastru?. :)
RăspundețiȘtergereStii cum se zice in engleza-- "being blue," adica patruns de anume tristete fara un motiv clar, uneori. Dar o vad ca o tristete creatoare pentru ca albastru e de asemenea culoarea visului-- stii lucrarea aia a lui Miro cu "albastru e culoarea visului meu." Si chiar s-au descoperit niste unde albastre cand visam.
ȘtergereDa, albastru, se zice, e culoarea depresiei. Știu și lucrarea lui Miro. Mie îmi place albastru poate ca e culoarea mea. Încă nu m-am decis :) In Renascentism era culoarea femininului și rosul masculinului.
ȘtergereAlbastru e si culoarea mea.
ȘtergereIn culoarea asta tristetea si visul se intalnesc in mod interesant, benefic.
Frumos spus. Eu privesc la albastru ca la culoarea mașinii mele. Ca la apa din piscina și ca la frigider.
ȘtergereTi-ai maturizat discursul poetic! Textele tale devin din ce in ce mai bune mai profunde! Minunat! L.
RăspundețiȘtergereDoamna mea profesoara, mi-ati pus calificativul A++? Am evoluat? Sunt mai modern? Mai matur? Mai pe placul Dvs?
RăspundețiȘtergereInteresant, merită “salvată”, dar nu știu încă dacă contrastul dintre iubită și moarte e intenționată sau o scăpare din iuțeala penelului…
RăspundețiȘtergereHaha, da, iți înțeleg confuzia. :) pai "iubita" e chiar Ea, Moartea.
RăspundețiȘtergereAvem o relație complicata, de lunga durata. Genu ăla de relație toxica. Cu patima și ura.
RăspundețiȘtergereMda, am înțeles. Eu mă încăpățânez să caut iubirea, de moarte sunt sătulă.
ȘtergereEu cred ca nu poți fi cu adevărat instalat in viața și sa fii complet disociat de moarte.
RăspundețiȘtergereAdevarat!
ȘtergereAdevărat, dar pe măsură ce devine mai agresivă în jurul meu și mă apropii mai mult de ea singură apărare (temporară) pe care am găsit-o este căutarea iubirii.
RăspundețiȘtergereÎntr-adevăr. Iubirea transcende moartea. Nu mai vorbesc despre moarte ca in tinerețe, fatalist. Ci ca despre un proces, dureros, dar nu chiar implacabil.
Ștergere