Unele versuri au nevoie
de timp si spatiu,
mult
Foarte mult spațiu.
Unele versuri isi revendica
autonomia
ca Tinutul Secuiesc
ca si cum ar vorbi
alta limba,
ca si cum ar avea
alta religie
Si daca e adevarat
ca Universul
e in continua expansiune
atunci
cel mai porbabil
si versurile se vor departa
unele de altele,
asa cum ne departam
noi doi
cu fiecare zi
care trece.
*
poate asa vor incepe
sa lumineze iar
Stelele.
si C e r u l devine
vers,
s i v e r s u l, *
Intr-un * final,
*
s p a t i u l *
dintre
*
*
Doua
n
o
n
*
*
c u v i n t e .
Expansiunea versurilor mi-a adus un zâmbet cu profunzimea și ingeniozitatea lor. Sper ca nu numai mie; dacă s-au lansat în spațiu vor ajunge și unde trebuie.
RăspundețiȘtergereHihihi și tu mi-ai adus un zâmbet. Mulțumesc :) Vor ajunge poate stele căzătoare.
RăspundețiȘtergereSi eu am avut nevoie de timp sa inteleg ca-mi place mult poezia asta. Cred ca e o diferenta de conotatii intre spatiu si distanta. Spatiul implica mai mult pozitiv, distanta negativ. Aici vad mai mult pozitivul, in pofida unor tristeti... Poate doar eu, nu stiu, ma uit la frumos...
RăspundețiȘtergereSe întâmpla sa nu îmi pot educa propriile versuri. Care au propria lor voința. Și care sunt autonome, mai ales in momentul in care își iau zborul.
RăspundețiȘtergere