Sunt trei industrii mari și late
In noul nostru Paradis,
căci
Dumnezeu a decis,
in mila Sa
Și a deschis larg portile
Raiului
La tot felul de gura-casca.
Prima industrie,
poate si cea mai profitabila,
e cea de pe lângă fabrica
de vise.
Aici vindem cele mai multe
Frunze-de-baobab
Și pipele-bătrânilor meșteșugari
sunt la mare cautare.
A doua, dar nu mai puțin profitabila
E industria facerii-de-bine
Se vinde
Argila-unturoasa luată direct
de pe coapsele femeilor
noastre
flori-de-nu-ma-uita
si o mica raza-de-speranta.
Insa, eu lucrez in industria
Gura-casca
Vând magneti cu nori
si Catedrale
Umblu din loc in loc
Ca un comis voiajor și le arat
Unde am șezut și am plans
Cu bătrânii mei
Unde ne-am înălțat doua palme
Deasupra pamantului
Cum se uscau frunzele de Baobab
Înainte de a le arde
In candele
ce chemau candva spiritele.
Nu pot sa ma plâng de job
sunt... ca un cer gri
Neutru la toate amintirile
Privesc pasiv
La toate mirările și exclamațiunile
de uimire.
Oricum, din vechiul Paradis
nu a mai rămas decât
o tiribomba.
Pe care scrie, strict
Accesul interzis!
Esti intr-o faza interesanta.Curioasa sa vad unde duce...
RăspundețiȘtergereNici eu nu știu unde ma poarta. Da, e o stare diferită.
RăspundețiȘtergereIndustria facerii de bine este cea mai agresivă și iritantă….Imi place cea de Gură Cască, măcar poate deveni amuzantă din când în când. Asteptam să văd dacă și cum introduci “comis voiajorul”, îmi place cum a ieșit.
RăspundețiȘtergereBased on a true story, nu? Industria viselor e și ea de luat in calcul.
RăspundețiȘtergereIndustria viselor trebuie întotdeauna luată în calcul, ce ne-am face fără vise?
RăspundețiȘtergere