Amintirea zâmbetelor tale
tot mai vagă
Nu mai sunt atât de sigur
ca te-as recunoste
De aici, de acolo, sau poate ca
din alta viața.
Poate dacă as inchide ochii
Mâinile mele
Și-ar aduce atunci aminte
de sânii tai
Poate dacă as inchide ochii
nasul meu
ti-ar adulmeca urma pașilor
in briza marii
și poate ca te-as lătra furios
ca un turbat
Te-as trezi inapoi din adâncul
mea somn
cu scârțâit de catarge si strigate
înăbușite
de copii împinși de valuri
La țărm
cu pescăruși zburând razant
peste tristeți.
luni
Intr-o zi cu pescăruși
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Daaaaaa….a revenit inspirația. Ultimele două poezii se salvează la “sertar”.
RăspundețiȘtergereFiecare poezie îmi da o stare de mulțumire. De obicei când cred ca sunt mai puțin inspirat. Când simt ca ziua încă nu a fost implinita.
RăspundețiȘtergere