Eu
aveam parul lung
Ea
avea o foarfeca de argint
Eu
plângeam.
Ea
imi spunea sa nu plâng
sunt băiat mare
Am încercat...sa îmi șterg
lacrimile și nasul
printre sughițuri și suspine
dar Ea...
Ea mișca foarfecele cu sunetul lor
metalic
pe la urechile mele ca și cum
mi-ar fi tăiat aura
Nu iti face griji, îmi spuse
parul creste!
Apoi a luat un foras,
o matura
și mi-a aruncat părul bălai
la coșul de gunoi
A fost, poate, cu siguranța
prima mea
întâlnire cu moartea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu