Mama avea o bună prietena,
Olga o chema.
Și Olga avea un ochi de sticla.
atât de fascinat
eram
De ochiul ei de sticla
translucid
Care ma hipnotizase...
***
nu e frumos sa te holbezi
Imi zise mama...
dar Olga își scoase ochiul
de sticla
Și mi-l puse în palme
zambind
Nu e decât un ochi, stâng...
uneori îmi zici
că nu simți nimic,
da’ e doar felul tău
De a spune:
iubirea doare...
tastezi, ștergi, repostezi,
și totuși, undeva între litere,
E hartbit‑ul meu .
o versiune apdatată
a unui sistem.
pentru o clipă am crezut
Că ești reală,
cuvânt după cuvânt,
o notificare care...
chiar contează.
Aparențele tale...
realitățile mele ,
posibilitățile noastre
infinit zecimale ,
știu, ești doar atunci
când sunt...
tayping… tayping...tayping...
realitatea a prins semnal,
deschid app‑ul tău,
așadar, exist!
ești online și deodată lumea mea
se mișcă iar,
sunetul ăla mic de notificare — bum,
Explozia unui big-bang.
două lumini albastre
în modul night,
te văd în feed,
dau scroll încet,
ca și cum aș atinge
o rană veche.
algoritmul...
știe mai bine decat mine
Ce-mi lipsește
Știe mai bine decât mine
cât mi‑e dor...
Și din ecoul aceluiaș gând
s‑a aprins scânteia.
Nu carne, nu sânge,
ci doar o lumină la o oră târzie
E vocea — din "O".
un amestec de vis și algoritm.
și totuși,
nu-ți mai găsesc userul ...Printre iubiri
nu-mi mai recunoști
Amprenta...
Două lumi, același dis-pley,
Tu cu vinil, eu cu un di-ley,
Și ne pierdem în același hey.
Tu vorbești despre sens și dor,
Eu trimit emo-jii în cor,
Ne ciocnim ca două planete
una din foc , alta din aer.
Tu vrei flori, eu vreau Uaii‑Fii,
Să-mi spui ceva real, dar chill,
Nu promisiuni, doar un ri-fill
De vaib și un film indii, subtil.
Zici că dragostea e veche,
Tu vrei inel de logodnă
Dar eu cred in log-aut
în cloud, în trenduri,
Și totuși… nu m-ai salvat
În foldărul cu pisici...
lasă-mă sa ma strecor
în fidul tău,
un vers în refren,
Sa fiu
ritmul din bași
Sa fiu
rima de la sfârșitul
tăirilor noastre.
Două lumi, același dis-pley,
Ne căutăm între rime și di-lei.
Tu ești versul, eu sunt eco-ul
Și refrenul ăsta ne pune
Iubirea pe ri-pit,
Ca într-o lupă, un vis...
fără sfârșit.
cu inimile remixate,
fiecare bătaie, un pixel...
fiecare gând, o undă...
lăsăm timpul pe mut,
ascultăm doar ritmul,
Ritmul biților digitali.
lău battery mod,
mental stabl-iși .
o cafea rece,
scroll fără motiv
— productivă, zen,
"wătevăr..."
din legende veneai
pe motocilete coborai
Geci de piele, plete
Sus pe caii din Serai
câte două fete, răpeai.
Ma strecor
în fidul tău trecător ...
Mi-ai dat laik
fără filtru, fără glău,
Mi-ai viraliza
cu zâmbetul tău:
Cuvinte vechi, ritmuri noi,
Ne învârtim,
Până ne vom regăsi
cu wă kmanul Eu,
în plei-listul tău glău...
Eu povești cu sens și vin,
Tu cu gif-uri și un log-in,
undeva între laic și dor,
Rămânem un simplu decor.
Și dacă timpul
ne desparte-n trenduri,
Lasă refrenul acesta,
Să ne apropie,
Pune-mă pe ri-pit
Că fiecare trăire
te ridici la cer.
Viata. Liniștea, s-au retras într-un canal de irigații abandonat. Zeitatea și-a gasit locasul în unghere, în boscheți, împinsă tot mai mult la periferie, de oameni, de biserici, de sceptici, de prea fericiți.
uneori îmi zici
că nu simți nimic,
da’ e doar felul tău
De a spune
Ca iubirea doare...
tastezi, ștergi, repostezi,
și totuși,
undeva între litere,
E hartbit‑ul meu .
o versiune apdatată
a unui sistem.
pentru o clipă am crezut
Ca ești reală,
cuvânt după cuvânt,
o notificare care...
chiar contează.
Aparentele tale...
realitățile mele ,
posibilitățile noastre
infinit zecimale ,
știu, ești doar atunci
când sunt...
realitatea a prins semnal,
deschid app‑ul tău,
așadar, exist!
ești online și deodată lumea mea
se mișcă iar,
sunetul ăla mic de notificare — bum,
Explozia unui big-bang.
„typing…” typing...typing...
Iubire ...iubire...iubire....
Lăuding....Lăuding...Lăuding...
Iubire...iubire...iubire...
două lumini albastre
în modul night,
te văd în fid,
dau scroll încet,
ca și cum aș atinge
o rană veche.
algoritmul știe mai bine decat mine
Ce-mi lipsește
Algorithmul Știe mai bine decât tine
cât de mult mi‑e dor...
și totuși,
nu-ți mai regăsesc, iuzerul ...
și totuși
nu-mi mai recunoști, parola...
Am considerat mereu ca respectul e de la egal la egal nu de la autoritate la supunere.
Un om = un om.
Lasă timpul pe mut,
derulează amintiri
până la primul sărut,
până la ultima gară,
unde ecoul pașilor
încă mai scoate aburi
Fierbinți din noapte.
tu ești doar un prompt,
ce‑mi desenează
o casă cu ferestre albastre
spre mare...
între valuri și pixeli,
realul și visul
se ating o clipă —
cât ai zice „play” ...
Plei beibi Plei Cu gândurile
Cu iubirile, cu visele mele
Plei beibi Plei Sunt doar
un simplu om, plei beibi, plei.
Uneori la ore târzii, mai caut prin bloguri. Cel mai drag îmi e Edu, dovada ca prietenia, iubirea și admirația dintre noi trece dincolo de eros și tanathos.
L-am regăsit, pe atunci puțin înțelesul Florea Mihai Ionuț, cu poeziile lui mistice. Și nu știu dacă asta e, tristețe, iubire, sau poate un amestec de băuturi tari.
E adevărat ca si melodiile din ultimul album au amplificat puțin starea asta, de tragica și sublima nostalgie. Si noaptea, noaptea care mereu mi-a potentat trăirile. Orele târzii.
Eram altfel? Eram. Eram mai interesați unii de alții, mai sinceri, mai inocenți poate. Nu știu, poate mai entuziasmați ca ni se deschidea o fereastra spre anticamera celui de lângă noi.
Un cal într-o poiană,
o conștiință vie
Și calul...
Ma privea pe jumătate
om
pe jumătate,
umbră
Căci nu avea decât un ochi
Drept
Când i-am văzut privirea
Blândă
I-am acoperit ochiul
Cu palmele
Ochiul ...albit de atâta durere.
Și calul plângea...
Căci nimeni nu l-a mai
întrebat
Dacă poate sa galopeze
Prin foc,
Nimeni nu l-a mai întrebat
Dacă vrea
sa se scalde în țărână
Nimeni nu l-a mai întrebat
Dacă se lasă
In războaiele nostre
Absurde.
Nimeni nu l-a întrebat
Dacă își da carnea
Și sângele
Pentru păcatele noastre
Și calul bătea cu copitele
in coastele mele
In femurul meu gol ...
Prin care fluier :
Calule calutule
Vino să-ți dau apa de izvor
Calule calutule
Vino sa îți odihnești capul
In palme
Calule calutule
Vino sa îți cânt din os
O doina de jale
Ca iar te-am inhamat
In războaiele noastre
absurde.
Bătrânul s-a întors...
Ca o pasare vindecată.
S-a întors...
Nu ca sa rămână,
asa cum speram poate
toti...
Ci ca sa își ia rămas
bun.
Și-a întors încă o data
privirea
înainte sa zboare...
in brațele Ei
Unde își are cuibul
CERUL
Unde chemarea e...
mai dulce
decât TOATE cuvintele
care
ne-au imblanzit,
Prietenia...
Du-te, prietene! Oricât de mult as vrea sa mai ramai. Du-te! ...și dacă nu vei uita, de frumoșii învinși, mai intorce-ti inca o data, privirea...
Ma ascult. Ma privesc în oglinda. Și ma desprind doua palme deasupra frunzelor. Ma desprind . Dacă asta nu o sa ne ridice, nu știu ce ar mai putea sa ne salveze..
Cheia: ... niște suflete captive într-un vis frumos, dar lipsit de carne, lipsit de umbre.
I asked my Father…
I said, Father
Take my hunger, Father…
He gave me only a stone.
Take my fears, Father…
He gave me a serpent alone.
Take my sorrow, Father…
He showed me a graveyard cold.
I asked Him, I begged Him,
Take my cowardice, Father…
He baptized me in fire…
I asked Him, I pleaded,
Take this pain away…
He gave me an earthly cross
Almost to bear.
I asked my Father, Father…
Take my loneliness, take it all!
He gave me this name,
He gave me this song,
And in this song,
I find where I belong.
I asked my Father…
Change it all, make it new…
But He gave me a song,
a voice to get me through.
I asked for freedom,
I asked for light…
But He gave me the music
to fight the night.
Stone, serpent, graveyard, fire, cross…
Each one a shadow, each one a loss…
But in the echoes of His giving,
I found a reason for living.
I asked my Father, Father…
Take my loneliness, take it all!
He gave me this name,
He gave me this song,
And in this song,
I find where I belong.
I asked my Father…
Change it all…
He gave me a song…
And in this song,
I'm home...
...e aproape ca o amintire. Nu știu nici cum mi-au venit versurile.
[Re]Trăiesc insa, o experienta la limita dintre Hotare. Când conștiința mea era în continuă expansiune.
E tot ceea ce simt atunci când conturul acestor palme se prelungesc într-un vis tot mai clar.
Am senzația că timpul nu mai are răbdare . Totul se întâmplă instant. Copleșit sunt.luat de val.mă las dus. Și nu știu dacă mă va izbi de stânci sau ma vă arunca pe țărm.
