Doina

Un cal într-o poiană, 

o conștiință vie 

Și calul...

Ma privea pe jumătate 

om

pe jumătate, 

umbră

Căci nu avea decât un ochi 

Drept 

Când i-am văzut privirea 

Blândă 

I-am acoperit ochiul

Cu palmele 

Ochiul ...albit de atâta durere 

Și calul plângea...

Căci nimeni nu l-a mai

 întrebat 

Dacă poate sa galopeze  

Prin foc, 

Nimeni nu l-a mai întrebat 

Dacă vrea 

sa se scalde în țărână  

Nimeni nu l-a mai întrebat 

Dacă se lasă 

In războaiele nostre

Absurde.

Și calul bătea cu copitele 

in coastele mele

In femurul meu gol ... 

Prin care fluier :

Calule calutule 

Vino să-ți dau apa de izvor

Calule calutule 

Vino sa îți odihnești capul 

In palme 

Calule calutule 

Vino sa îți cânt din os 

O doina de jale 

Ca iar te-am inhamat 

In războaiele noastre 

absurde.