Încă nu m-am trezit bine, încă sunt sub acesta senzație. Iar am visat apartamentul tău.
Treceam prin cartierul de nord. Și, ca de fiecare data când visez, vreau sa ma duc la ușa și sa bat. Sa ii întreb pe noii proprietari, sperând ca îl vând.
Cu fiecare vis sunt tot mai aproape. De data asta însă am intrat pe scara. Ușa era întredeschisa. Am intrat fără sa cer voie. Noul chiriaș era la baie.
Bine ați venit, m-a poftit el, și m-a dus la tabloul electric crezând ca sunt electricianul care a venit sa le redea lumina.
Dar eu ma uitam în jur. Voiam sa identific măcar un obiect din vechiul apartament. Radioul, patul, carpetul cu bujori și masa.
Numai tapetul de pe pereți mai era, care și el începea sa se decojeasca, și tabloul de curent. Atunci i-am propus chirisului o suma generoasa ca sa îl răscumpăr.
Soția lui însă mi-a vorbit cu blândețea cu care numai mamare o putea face. Nu te poți întoarce aici, pentru ca locul ăsta îți va fi propria închisoare.
Și atunci am realizat ca nici măcar în vis nu ma mai pot întoarce în acel loc sigur, în acel spațiu în care nimic rău nu mi se putea întâmpla. Și am început sa plâng.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu