PhD.

Am terminat de citit teza de doctorat a unui prieten, fost coleg de universitatea . Pai ce sa zic, mulțumesc ăluia [Kant, Jung, Heidegger și mai ales, Albinelor] care m-au ținut departe de rătăcirile intelectului [rațiunii, gândirii].

Nu cred ca as fi recunoscut eșecul gândirii asupra vieții, decât printr-o crunta lipsa de sens și o adâncă depresie existentiala la mijlocul vieții. Ar fi fost tragic. Asta dacă nu m-aș fi îmbolnăvit de plămâni de la mucegaiul din Biblioteca Națională. 

Uf, albinele, m-au salvat fără să știu !