luni

Noaptea ca hotii



De ce toți Sfinții pictați pe ziduri sunt atât de serioși? Mereu mi l-am imaginat pe Dumnezeu un bunic cu barba lunga, ce mangaie o mâță care se joaca cu un ciucurel cum făcea și Mica Zeitate. 

Sa te ferești de omul care se ia prea în serios. De religia care nu are umor. De acel Zeu care niciodată nu rade. De acel regim politic pe care nu îl poți caricaturiza, îmi spuse Sfanta Vineri. 

Eram doar un copil pe atunci și nu am înțeles ce vrea sa spună. Caci eu râdeam pana si la Soare.  Râdeam de Negrutza ca era vacă ciută și ii puneam pălărie de paie pe cap. Și ea rumega satisfăcută...

Tocmai, poemul "Noaptea ca hotii" nu este o critica, și nici nu se vrea o defaimare a celor Sfinte. Ci doar privește D-zeul iudeo-creștin in alt mod, ceva mai ludic. Si pe draci? Complici. 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu