Nu mai avem cuvinte.
Avem doar gesturi și stări,
într-o promiscuitate
mai indecentă decât păcatul.
Nu pentru că am ucis
Fără rușine, inocența,
ci pentru că am acceptat,
ca two partners in crime,
să ne unim experiențele
întru — participation mystique.
E nevoie de doi ca să ucizi
inocența: mi-a șoptit ea
unul care ține cuțitul,
altul care spune „nu te opri”.
E nevoie de doi ca să muști
dintr-un măr otrăvit,
Si unul să-ți fie martor:
„Da, te-am văzut. Erai acolo.
Ai fost reală. Am fost și eu.”
Nu exiști
decât prin faptul că
cineva
a ales să păcătuiască
Împreună cu tine.
duminică
participation mystique.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu