dupa lungi taceri - o poezie-

Foloseam poante, idei vechi intoarse pe dos
cuvinte cu sensul rasturnat care sa ma exprime.
Pe atunci aveam destule lucruri de spus,
eram prea plin, aveam chiar si un stil,
dar ce e stilul fara om?

Un clopot suna in mine chemari goale
ca o oala sparta, o tanguire de vioara,
un apus de soare si un lan de grau
sangereaza greu in inima mea acum.

printre nori statici, in jocul de lumini si umbre,
cand soarele-si intorce fata de la mine
te zaresc pe tine, Dumnezeul meu!
Esti ca o raza ce strapunge Marea
Esti lumina adancurilor mele obscure.

Nu-ti cer cuvinte ca sa Te cuprind
si nici instrumente ca sa Te cant
vreau sa trezesti in mine imaginea Ta Divina,
imaginea caprioarei care doarme,
imaginea mamei care alapteaza
sau a tamplarului care lucreza.

Da-mi susurul dulce al raului de munte, si sete
Invata-ma dansul, sa joc in fata ta ca un nebun
Atunci clopotul va chema oamenii de pe ogor
Iar poemul meu va fi cantul unei mandoline.