Tin mine ca prima data  mi s-a parut un naiv "pretentios", uneori patetic, dar sincer. Se lauda pe forum ca a luat locul intai la olimpiada de filozofie, dar ca la admiterea in facultate a fost "dezavantajat". Primul an mai venea pe la cursuri, ca in urmatorii doi ani sa nu il mai intereseze decat restantele.  Ca toti "idealistii", a scris un roman "rusesc", crezand ca a scris o capodopera. "Personajele"din roman nu se desprindeau de "Eul creator", iar dialogurile erau fortate...Normal, de unde atata experienta de viata? Era un tanar visator. Ma deranja naivitatea lui. Am crezut ca o sa ma "lase" in pace, ca toti "prietenii" carora nu le acord suficient timp si nici prea multa atentie. Insa, Alexandros a ramas mereu acolo... E ceva dezinteresat si nedeclarat. Sunt planurile noastre de a deveni "invatatori" intr-un sat de munte din Romania.