Sunt unele amintiri care te urmaresc, unele mirosuri care te rascolesc, unele imagini ca o pata galbena pe retina, un  referen pe care il fredonezi fara sa vrei in mod obsesiv. Treci prin cartier si nu stii de ce esti atat de rascolit, atat de melancolic. Pentru ca nu-ti dai seama de mirosul beciurilor de la subsolul blocului, desi il simti, nu stii unde te trimite. Nu stii de ce esti napadit de atatea sentimente. Crezi ca e doar oboseala care se face simtita o data cu lasarea serii. 

Sunt in camera bunicii. Noaptea. Nu am somn. Perdelele sunt trase. Ceilalti dorm. Pe peretele din dreapta un macat lucrat de ea in tinerete la razboi, cu motive florare si fluturi. Pe strada trece o masina. Si de fiecare data cand farurile lumineaza camera, parca sunt intr-o poveste. Florile devin liane, flururii se metamorfozeaza in zane, lumina trece pe-deasupra sifonierului, dincolo de usa, ca apoi sa iasa pe fereastra. In acea secunda, fara sa stii, esti martorul Genezei. Vezi toata istoria Lumii pe perete. De la Alfa la Omega.