When
The BEAUTY
meets
The Citadele
When
The BEAUTY
meets
The SEA
*
miercuri
luni
Cartea magica
Aici esti vis. Și nu poți trai decât in aceasta deschidere, ca un personaj din film, fără carne și fără oase. Dar când te vei trezi oare la adevarata fiinta? Pana atunci scrie-ti povestea in infinitele ei posibilități. Trăiește-le prin toti cei care au făcut posibil acest vis pe care noi oamenii îl numim atât de dureros, “carne”.
miercuri
duminică
vineri
Psihanalitic
Azi noapte, după ce am văzut “nimic nou pe frontul de vest”, m-am culcat cu Angela Merkel. După un tur al casei, m-a băgat in pat și i-am pus mâna pe țațe.
joi
vineri
marți
Nu trebuie sa te închini
La ceea ce nu cunosti
Și nici sa privești in ochi
Ceea ce nu poți înțelege
Este păcat sa atingi
Altare și obiecte sfinte
Dar poți sa mirosi parul
Sânii, brațele, gleznele
Ca un pisoi căruia inca
Nu i s-au deschis ochii
poți sa scrâșnești din dinti
Poți sa îți înfigi ghiarele
In carnea alba, molateca
Pana vei înțelege ceea ce,
cu adevărat, este Frumosul.
vineri
miercuri
Oda pentru Negruzza
*
Si pentru calibrarea sufletului.
*
Și pentru Emi, și pentru Teo
Și pentru Șole și pentru Vali
Și pentru Ionut, și pentru Iunia
Si pentru Maria și Petruta
Și pentru Estera și Rahela
Și pentru Dani și pentru David.
*
Și pentru toți cei care se întorc acasă.
*
Și pentru toți cei care rămân prinși
Între cer și Pământ…
sâmbătă
vineri
Printre blocurile gri
Suntem noi
Care pastem vaca
La fabrica de cherestea
Suntem noi
Care pastem vaca
Lângă groapa de gunoi
Suntem noi
Care pastem vaca
In lunca cu plopi
Suntem noi
Care pastem vaca
Printre vagoanele de marfa
Suntem noi
Care pastem vaca.
In grădina lui Guliman
Suntem noi
Care pastem vaca.
In cimitirul din deal
Suntem noi
Și ne Paște vaca.
Simplu.
5 Noiembrie , nu știu de ce dar
E anotimpul in care îngerii se încalță
Cu bocancii mei de la Reebok
Ca sa imi poarte pașii mai departe
Prin noaptea in care sunt nemuritor.
Imi iau zborul pe acest covor Persan
Căci a fost cumpărat cu pielea
Negruzzei, când a lovit-o mașina
Parca și azi îl văd pe Șole in strada
In mijlocul intersecției, urlând.
Mare curaj am avut, Doamne,
Sa ma avânt in aceasta Lume
Ca intr-un sens giratoriu fără ieșire.
Dar targu-i târg, iar măgarul asta
ma poarta prin lume fără griji
Ca și cum as pluti doua palme
Deasupra frunzelor căzute.
Nu e atat de rău, cum sa spune,
doar ca, Doamne, îmi lipsește curajul
Nebunia cu care am căzut in Lume
Atunci când ma vei striga, pe nume
sa nu ezit, sa ma întorc la tine!
Șoferul coboară din ARO buimăcit
Aveți un cuțit? Negruzza se zbate
Lumea priveste gura casca la fereste.
Îl las pe Șole in genunchi, in strada
O iau la fuga sa îl anunț pe tata:
“A dat mașina peste Negruzza
Se zbate între viața si moarte
Chiar in intersecția de la 6 Martie!”
E noaptea in care îngerii, șomeri
Se reazama pe crucile din cimitir
Ce amintiri, ce amintiri frumoase!
Fumează Iske, na, aprinde o tigara!
Ascunde-ti capul in Tranșee
Sa nu te nimerească-un glonț absurd
Ca viața e ca un fum, de toamna!
A doua zi dimineața pe scari
Il văd cum îmi zâmbește Șole
Oamenii de la blocuri stau la rând
Caci măcelarul dirijează corul
Apa fiarta, du mațele, tine cornul
-De ce rânjești ma ca prostu?! îl întreb
-Pai cum, nu știi ce afacere avem?
O sa îți faca bocanci de pielea Negruzzei...
Ce ma, nu te bucuri și tu puțin?
Ca doar vine iarna, și bine ti-o prinde!
sâmbătă
Încă nu răsărise soarele
din spatele casei,
Cand tata îmi puse
coasa pe umăr
ca pe o cruce
din lemn dulce
Ciocanul și piatra
de gresie
Cutia de conserva
și apa
Sa nu uiți Șapca,
îmi spuse.
Încă nu răsărise soarele
Dar noi eram gata
de plecare
Uite, trecem pe lângă coliba
Unchiului Tom
E ultima casa din pădure.
Ajungem in poiana
Și ne-apucam de treaba
Fâs-fâs se aude coasa
Cât de ușor cade iarba
Hars-hars, gresia și lama
Cioc-cioc, batem nicovala
Căprioare sa opresc curioase
Linistea asta ma uimeste
Dar arșița verii ma topește
Adorm sub nucul bătrân
Fâs fâs hârs hars cioc cioc
Dumnezeu e un mare DJ.
joi
Semne, garduri si minuni
Orașul meu e plin
de semne și minuni
Ici poți vedea stele verzi
Colo comete căzătoare
Orașul meu are limite
Nu trebuie sa sari gardul
De el te poți tine bine
Arunci când, clatinadu-te
Poți da cu capul.
Atenție, copii!
In orașul asta țiglele zboara,
Ne atenționează un semn:
Pe aici au trecut candva strada
Douăzeci și trei de Elfi!
Pe un puf de vata zaharată
Când s-au înălțat la cer!
Orașul meu e plin de semne,
Si alte minuni, de hopuri
Ce sa mai, o cursa cu obstacole
Vin turiștii și ne confirma:
Ce oraș frumos aveți!
E aproape ca in Occident
Stam Civilizați ca oile la semafor
N-ai cum sa te rătăcești!
Orașul asta e oraș suprarealist
Aici s-a născut Demetru
Demetrescu Ladima
zis și Urmuz, un dadaist
După ce și-a tras Un glonț
In stomac, a lăsat in urma lui
Un semn gol pe dinăuntru
Care acum ne obliga pe toți
Sa o luam mereu la dreapta!
Am văzut azi-noapte, nu mint,
Ceva ce m-a fascinat
Un angajat al primăriei
Instala un semn, nu oarecare,
Chiar in dreptul podului
Pe aici au trecut, in drumul lor
Sa urce in Arca lui Noe
o râmă, doi melci, un greiere
Si nu călcați pe zebre !
Dar cel mai mult mi-a pus capac
Ca la asta nu ma gândeam
Un semn care atentiona
Un alt semn, care spunea
Ca urmează un semn
Sa trec strada pe partea-ailaltă
sa îți dau drumul la mâna
Ca nu e loc de doi îndrăgostiți
Pe același trotuar.
De dragoste bolnava
Au fost și zile mai bune, nu pot spune…
Când mâncam parizer cu muștar si pâine
nu îmi plăcea deloc ciorba fără sare
Ceaiul fără zahar, pilaful fără viermi
Ce vrei sa-ti aduc? ma întreba mama
deschideam raftul de fier sa fac inventarul
Gândaci timizi se ascundeau prin colțuri:
Parizer cu pâine, mai am doua portocale
O punga de pufuleți și un baton cu gem
Iaurt cu căpșuni și neaparat, compot de visine!
Au fost și zile mai bune, nu pot sa neg asta…
Sus, la ultimul etaj, salonul opt zeci și noua
Umblam cu branule in sânge si eram Fericiți
Cu Bibi Soare, Adi Lăstun si rudarii din Salatruc.
Ne vizitau prietenii, aveam frati, mame și matuse
Numai pe Grigore, țiganul, îl uitasera pana și Sfinții
Si toți ne întrebau duios: cum te mai simți azi?
Profesorii ne motivat absentele din urma
Infirmierele ne schimbau cearceafurile albe
Doctorii ne ascultau cu atâta interes durerile
Vecinii se simțeau vinovați ca ne-au urecheat.
Au fost, au fost si zile cu Soare, toată lumea spune
Pe holurile întunecate din Spitalul de Pediatrie.
Era ca la grădinița, cu zâne și elfi desenați pe pereți
In ziua de Crăciun aveam patul singur, la fereastra,
Si asteptam moșul sa vina intr-o mașina cu basculă.
Au foat și zile mai bune, toată lumea spune…
Fiindcă incepusem sa exist, sa simt, sa ma intreb
Când coboram cu liftul la magazinul de la parter
Uneori se deschideau ușile in subsolul morgii
Plin de șobolani și cadavre care îmi zâmbeau fardate.
Au fost, au fost zile și apoi nopți de vara, de iarna,
Oricând puteai sa fii in centru atenției, cu o boala.
Au fost zile bune, când bunica imi dădea vin pe furiș,
Ca zicea ea, asta o sa te vindece, e bun pentru toate
Nu înainte sa jur, ca n-am sa spun la nimeni secretul
Mare dreptate avea, Dumnezeu sa o ierte, ca i-am zis
Înainte sa plece, nu lua liftul, coboară mai bine pe scari
O dureau picioarele, sărăcuța, sus, jos, la ultimul etaj.
Au fost multe zile bune scrise in fisa de internare…
Stare generală satisfăcătoare, spunea Dr. Luca zâmbind
Mâine te externam, nu avem destule paturi pentru toți
Dar eu tușeam grav, căci tocmai ma vizitase Adelaida.
vineri
joi
De dragoste …
N-am sa-ti spun povestea Gâscanului alb
Care și-a luat zborul fără cap, fără ghiare
Mama pusese apa la fiert sa il jumulim de pene
Ca sa facem din el, la iarna, plapume și perne
Pisicile se mângâiau toate de picioarele noastre
Cu cozile in sus ca niște rechini mirosind sânge.
Tata ascuți lama pe crucea de piatra a bunicului
Nascut in —1927 Decedat — nu se stie unde
îl așteptăm și azi sa apara cu Trans-Siberianul
Sa își scoată căciula blănoasă din poza:
Ho-ho-ho, am venit, dragii moșului!
Priveam toți doișpe la Gascanul nostru
Care și-a luat zborul fără cap și fără ghiare.
Intr-o zi geroasa de iarna, cu mult soare!
Celui mai mic dintre frati, după obicei
i-a revenit creierul, pe care l-a mâncat
Cu omleta și mujdei de usturoi
L-am urmărit pe geamul de la bucatarie
s-a ridicat și a lăsat pliscul și ghiarele
Am tabăra toți sa lingem farfuria
Căci gascanul nostru isi luase zborul
Chiar in seara sfânta de Moș Ajun.
N-am sa-ti spun povestea Gâscanului alb
prea mult sânge in zăpada. Am sa ti-o cânt!
Căci, mi-am adus aminte, nu știu de ce azi,
privind apusul, cum s-a pierdut in zare
cum ne-a lăsat pe toți, cu ochii in soare…
Am dat căciulile de pe frunte și ne-am rugat
Mulțumim, Doamne, pentru darurile tale!
Mama lua pliscul, ghiarele și făcu piftie
Căci noua nu ne era pofta, ci foame !
Visam sau patinam pe un lac înghețat?
Gascanul alb, gascanul meu, am strigat
Are febra, am auzit niște voci tăinuite
mi-au legat la cap cartofi și frunze de busuioc
De-aia nu pot sa iti spun povestea Gâscanului
Căci nu îmi mai aduc aminte decât șoapte.
duminică
Psalm
*
Nimeni nu te mai striga pe nume.
Am uitat toate marile întrebări.
Dar sunt aici ca sa te consolez,
Doamne…
Dr. Maria M
Văd omul așa, i-am zis intr-un final: 50% bolnav și 50% sănătos. 50% fiara și 50% zeu, cu mențiunea ca oricând poate fi ori una ori alta.
Vreau, i-am zis, sa îmi prescri o pastila și pentru neliniștile filosofice, una pentru crize existențiale. Dar pentru frica de moarte, oare ce pastila se ia?
vineri
Vis de argint
—Viața nu are un sens, i-am zis
pentru ca toate lucrurile
sa fie egale și depline in sine
sa nu poată spună nimeni apoi:
“Eu am trăit o viața mai plină”.
—O piatra nu trebuie luată și aruncată
Ea și-a găsit locul, liniștea și pacea
Îmi spuse bătrânul privind lacul.
—Nu zborul vreau sa îl deprind,
Caci nu tânjesc după libertate
Doar vreau sa las in urma
ca pe o pasare moarta,
greutatea acestui trup.
—Lucrurile care nu au suflet
Devin mai grele ca pietrele.
Numai așa îți vei găsi statornicia,
Lasand vointa ta forțelor gravitaționale.
—Doua palme deasupra pamantului
E tot ce mi-ar fi de-ajuns, i-am zis.
Batranul tacu și își mângâie barba.
Am profitat de aceasta liniște…
—Nu as vrea sa ma mai întorc
Din sferele cele mai înalte
Căci depresia asta nu e o boala,
Asa cum de multe ori numim viața,
Ci reminiscenta unei trăiri sublime.
—Exiata o cauza, o forța care muta munții
Batranul lua piatra și o arunca in lac
și piatra, pentru un scurt moment
simți forța care anima toate lucrurile.
—Tot ce vreau e sa ma întorc acasă!
Sa îmi cunosc adevăratul Nume.
Sa fiu…O entitate. Intr-o pajiște cu flori.
Jucăușa. Ca dansul apei dintr-o peștera
Ca râsul inocent al unor fete la scăldat,
nu vrei sa te apropi prea mult de ele
Căci oricând aceasta fragila somnolenta
Te-ar putea trezi la viața, la realitate.
miercuri
joi
Din Cardiff nu erau rute directe, ma duceam in Madrid de anul nou, si am zis sa evit Londra, asa ca am luat cu escala in Amsterdam. Mi se facuse foame rau si nu aveam nici un euro. Doar o moneda de o lira. Norocul meu a fost ca in Amsterdam branza e peste tot. Asa ca am degustat cubulete din scobitori, dar tot nu mi-am potolit foamea. Ma uitam cu jind la vitrinele cu sandwichuri frumos luminate. Nu stiu cum, ca nu aratam chiar asa a boschetar, dar un tip s-a oferit sa imi plateasca un sandwich. A fost probabil cel mai bun sadwich.
Ei bine, inainte sa trec la chek-in, am dat de un tonomat in care erau multe monezi de un euro, mai erau si alte obiecte de valoare. Am bagat in tonomat lira mea cu care nu puteam cumpara nici o cafea, ca sa nu ii mai port de grija. Si am dat sa plec. Nu am facut mai mult de 5-6 pasi, ca am auzit sunetul banilor ca o cascada metalica. Cadeau si nu se mai opreau, valuri, valuri.
M-am intors si mi-am umplut buzunarele de maruntis. La poarta, m-am descaltat, mi-am pus cureau in lada de plastic si mi-am golit buzunarele. S-a uitat putin ciudat agentul de frontiera la mine, si m-a luat la verificat intr-o Anticamera securizata. Pe bune? S-au luat de buletinul meu putin deteriorat intr-un colt. Intr-un final, pentru ca am inteles ca aveau nevoie de un motiv de perchezitie, mi-au dat drumul, fiindca am fost cooperant. Pana la urma nu eram decat un biet student, muritor de foame...
sâmbătă
Se pare, prea bunul meu prieten, ca apa sărata are proprietăți terapeutice, mai ales dacă suferi de boala filosofilor, care e sora buna cu moartea. Am închis ochii si m-am lasat așa purtat de curenți spre insule de glasuri și voci, ca si cum as fi prins diferite frecvente ultrascurte la un radio vechi. Aici bulgarii, aici lipovenii și rușii, aici cota Dunării in șapte limbi, aici bătrânii vorbeau despre politica, alții despre binefacerile si minunile acestor bai, despre ploaia care se anunța și care avea sa mature totul in cale…
Sarea cu aerosoli desfunda narile, mirosul este mai viu ca oricând, amplificat de namol, alge si mal ce fac din simturile olfactive o experienta intensa. Mai ales doamnele emanau tot felul de feromoni, ca niște flori purtate de vant. De sus, prin ochii unui pescăruș, nu eram decat niște pălării la apa, împinse de val la țărm. Numai luate ca întreg aceste discuții efemere, banale, numai așa poti desluși imaginea divina care le anima. Iată o priveliște! mi-am zis… Iată un loc spre care sa îți indrepti privirea, și sa te uiți la fiii oamenilor… Sa apleci urechea la rugăciunile lor... La planurile lor de mâine.
luni
O seara de bossa nova in grădina bisericii Domnești. Lumina calda proiectează pe zidul de la apus umbrele copacilor.
In ritmurile chitarei se rupe un moment de liniște. O fantana arteziana la câteva sute de metri ma face sa fiu conștient de simțurile mele și ma uimesc de așa auz.
Bătăile din aripi ale unui porumbel. Aerul sub presiune cand o fetița desface o sticla de Coca-cola. Rotile unei mașini pe piatra cubica, tocurile unei doamne. Viața continua in tăcere, viața merge mai departe.
Beau o socata “La Băiatul Vesel” și ma gândesc la ziua de azi. Am lucrat de la ora 10 la 15. După masa m-am dus la piscina o ora și 30 de minute. Ce am făcut acum un an pe vremea asta? Am băut o socata la Băiatul Vesel.
Vara m-am dus la mare, mi-am trăit depresia de început de toamna, a venit iarna și apoi iar primăvara. Nu, nu exista timp. Suntem lasati sa retrăim același moment pana ne plictisim. Beau in surdina, beau fără graba a nu știu cata oară. Îmi place rutina. Îmi place vara in care nu se întâmpla nimic.
sâmbătă
Fiecare cuvant, fiecare propozitie e o constrangere. Odata ce am inceput nu mai pot sa scriu orice. Trebuie sa tin cont de timpurile verbale, de intamplari, cu greu pot schimba pasaje, reinventa trecutul. Cu fiecare cuvant, povestea moare. Cu fiecare cuvant aluneca spre sfarsit. Si ma frustreaza asta. Pai cum asa, cum naiba? Imaginatia nu e libera? Am crezut ca pot sa scriu ce vreau, ca nu am nici o limita...
joi
Salvator Mundi
vineri
Îmi dau seama ca ceva nu e in regula ca ma uit la filme despre Crăciun. După câteva ture de bazin olimpic, nu mai contează. E buna și dezordinea din camera. Pun mâna pe chitara și lovesc corzile.
La minor e ca o stare din care nu pot ieși. E o senzație de neliniste constanta, fără variații. Urmat de căderea tenebroasa in Mi minor. Dar iată, fără veste, triumfătorul FA major. Nu am nevoie decât de trei acorduri ca sa îmi acordez starea.
sâmbătă
vineri
Întâlnirea
Ma plimbam pe un drum împădurit. Și o fiinta apăru in fata mea in toată splendoarea ei. Ne-am privit in fata fără sa clipim pana ne-am conectat la sursa noastră comuna.
Și-a lăsat nările și capul in jos in semn de recunoștință. I-am acoperit ochii cu palma. Iarta-ne!!!
Te-am atras in războaiele noastre, in mocirla si sânge. acei ochii care si-au închis lumina in interior, nu sunt decât rana noastră care lacrimeaza.
marți
A
I asked my father
I said, Father,
I am hungry
He gave me a stone.
I asked my father
I said , Father ,
I am scared
He gave me a snake.
I asked my father
I said, Father,
I miss you
He gave me this Earth.
I asked my Father
I said, Father,
Change it all
But He gave me this song.
B.
I asked my father
I said, Father,
Take my hunger
He gave me a stone.
I asked my father
I said , Father ,
Take my fears all
He gave me a snake.
I asked my Father
I said, Father,
Take this sorrow
He show me a graveyard.
I asked my Father
I said , Father
Take my cowardness
He baptized me through fire.
I asked my Father,
I said, Father,
Take away this pain
He gave me this Earthly Cross.
I asked my Father
I said, Father,
Take my loneliness
He gave me this Name.
I asked my Father
I said, Father,
Please, Change it all !
But He gave me this song.
duminică
Molima
*
Și noi am ieșit la balcoane
Și
Am
Aplaudat.
*
Am pipăit pe întuneric drumul
Dintre pat
și
Baie
Fără sa ne fracturam
degetul mic
De la piciorul drept.
*
Și noi am ieșit la balcoane
Și am bătut
in oale
și castroane
Și-apoi ne-am întors in pat
Teferi
Și
Nevătămați
Fericiți c-am protestat!
*
Și noi am stins lumina
Și am transpirat
Ca doi somnambuli treziți din visare
ne-am atins
cu mănuși chirurgicale
In nări,
in gura,
si in timpane.
*
Căci dragostea rămâne, totuși,
Cea mai
mare
Amenințare,
cea mai
contagioasă
Boala.
marți
duminică
De dragoste bărbătească
Din bărbat rămâne așa și nimica altceva:
Un portofel cu patina și trei cartușe
Doua bucse pe o rezistența armata
Cinci Diode - trei papuci la 12 Volți
Și desigur, o pălărie intr-un cuier de lemn
Cu eticheta: Buona Sera, Signorina!
Din bărbat rămâne așa, nu prea multe:
O tejghea si un after-shave de la Chopin
Aproximativ doua-zece diafragme Snelgrove
O cheie franceza și o pufoaica grasa
Doua mănuși negre din piele de Cordoba
Și bineînțeles, versurile de mai jos
Prin care îți cânt: Buona Sera, Signorina!
Din bărbat rămâne așa, ca sa nu uiți:
Pe raftul de sus, intr-o punga sigilată
Un inel, sa nu îți mai fie niciodată frica
De sânge, de dragoste si de plânsul mieilor…
Mai rămâne becul ars in hol și un robinet defect
Si pentru fiecare masa, Buona Sera, Signorina!
Din bărbat rămâne așa, de nu ar rămânea…
O unghera stinghera intr-un sertar gol
Căci n-a tăiat decât din carne vie…
O perie din par de mistreț și un colț de argint
O batista cu dantele in buzunar stâng de la sacou
Dalta atârnată-n cui, un afumator și o crema de pantof
Undeva in colț, acoperit cu un cearceaf alb
Ferit de praf și Soare, stă un vârcolac pictat
Pe masa un loz, cinci sute de lei și Buona Sera, Signorina!
Din bărbat rămâne surâsul din vitrina MontBlanc
O blana de urs întinsa la picioarele tale
O mușcătura din croissant umplut cu gem de caise
Patru ochi privind in zare întinsele fiorduri reci
Și pentru ultima noapte, Buona Sera, Signorina!
sâmbătă
de dragoste elementara
Este, ca de nu este
Nu se povestește
o țeava din cupru
copiii se scaldă
Moara se-învârte.
intr-o zi oarecare
țeava de sursa fu tăiată
de un meșter bătută
Din care sa iasă
Un ibric cum poftește
O prea mărita Domnița
Cafea neagră măcinată
De peste Mari culeasă
Mai soarbe, mai cânta
Mai trece o vreme
Și Lumea se-navete
Si baba se piaptănă
Spre târg se gătește
Sa vândă ibricul
Pe-o pâine și-un ciur
La un țigan cu mustață
Cu ochii sclipindu-i
A fier forjat și alama
Țiganul topește ibricul
Alege doar cuprul
Si Lumea se-navete
Si-un popa visează
Cupole, Biserici și turle
De trei Meșteri făurite
Si Lumea se-Înalta
Peste câmpiile întinse
Ce domina cuprinsul
O vreme și încă o vreme
Când zidul se surpa
Și Zeul de mult se uita
Prin pietre se scurge
Pământul totul înghite
Si fierul, și aur și cuprul
Un negustor din alte zări
Ce bate la porți închise
Cu o limba de foc
Își cere peșcheșul
Si schimba o vorba
Pe-o Lira si-un Penny
Caci vrea sa-și procure
O țeava de cupru
Prin care sa-aduca
In satul din vale
Substanța vitala
Si graul sa cerne
Copiii sa scalde
Domnițe sa soarbă
Și lampa sa ardă
Căci totu-i iubire…
Elementara !
duminică
Cum am petrecut de Sfârșitul Lumii? Pai cu serate Jazz in casa boemului domn Nicolae. Prima data când l-am văzut am crezut ca este ultimul moștenitor la unei case boierești de secol 19 de pe strada Robescu din cartierul evreiesc.
Sambata și duminica se puneau covoarele in geam și ne întâlneam ca niște clandestini sa vizionam filme artistice. După fiecare sesiune avem discuții pe marginea celor vizionate. Discuțiile nu erau aprinse, ci calme, echilibrate și pe alocuri entuziasmate.
O parte din Sfârșitul Lumii l-am petrecut plantând copaci si flori in grădina de la Munte. Alte ori înălțând câte un roi de albine pe o creanga de vișin. Recolta a fost pe măsura, cu fiecare stare de alerta și de urgentă, am mai infiletat un borcan de compot.
Tata ne-a invatat sa frământam aluat pentru pâine. Iar mama cum sa sărim garduri. Căci frica ne ținea prizonieri in propriile ziduri ridicate in jur. Am cumpărat ulei pentru gogoși. Și am astupat crăpăturile geamurilor, și ușile, ca mirosul sa nu iasă in strada. Oamenii nu te-ar fi iertat pentru așa îndrăzneala, căci o molima le răpise și gustul și mirosul …
Imi păreau o zădărnicie zidurile,
mai ales cele din beton.
Atâta materie plângand
Și atâtea vise îngropate.
Dar dacă păsările
care sunt libere
se leagă de un cuib,
de ce as fi altfel decât păsările?
Sunt nostalgic
pentru ca tot cea ce iubesc
e trecător și moare.
Dar tocmai in aceasta efemeritatea
se afla esența vieții.
Unica experiența de a fi Om.
sâmbătă
Pixeli
Foarte greu cu concentrarea
Când din 10 poze 2’s porno
Un AI îmi sortează albumele
mașinile sunt mai nou țațe
are logica dacă ma gândesc
ca doar învață și el din asocieri
atâtea calendare in lumea asta
si tot atâtea service-uri auto
Femei peste capote albastre
Eu n-am decât un frigider.
De la materialismul istoric-dialectic la materialismul spiritual. Adică, animism! Păgân. Am fost liber cugetător, agnostic-deist. Mistic. Animist. Iar agnostic. Dar nici o secunda nu am fost ateu. Nu am avut atâta credința! Ar fi ceva unic sa văd un ateu autentic. Am ajuns la Dumnezeul părinților, intim, dar lipsit de dogma. Funcționează !
Așa cum lași un animal sălbatic in pace și nu îl copleșești cu mângâieri și îmbrățișări, așa este și omul, își pierde umanitatea copleșit de divinitate. La fel cum și-o pierde lipsit/depărtat de Divin. Ca sa trăiești experiența de Om, trebui sa te situezi la egala distanță între Cer si Pământ. Sa ridici o cruce. Din cauza asta nu sunt azi nici in Nirvana, nici adeptul stoicismului filosofic sau hedonismului.
joi
Am cumpărat un frigider
Ocupa un spațiu albastru
intr-un univers plin de galaxii
Aproape de zero grade absolut
Și totuși, de ce un frigider ?
El toarce, el poftește mandarine
Prin el pot sa salvez ghețarii
Îl cheamă FRAM, Ursul Polar.
Un frigider e un spațiu mic
Pe care îl împart in rafturi
E ceea ce am îmblânzit prin foame
Prin agresivitate și anxietate
Căci e mai simplu sa înțeleg
Infinitul, când am un frigider.
Iată de ce ma apuc de făcut o casa
Plecând de la un frigider albastru
Îmi aleg apoi faianța si perdelele
Construind in jurul lui o grădina.
Un loc unic in care sa fiu, OM.
vineri
Ma uit cu mama la o telenovela turcească
Si o întreb cine cu care este ca sa prind firul
totul e posibil aici, orice sentiment e retrăit
N-am cum sa înțeleg dacă am ratat episoadele.
Am fost poate răutăcios cu Bruni,
ma simt atât de vinovat. am mângâiat-o
Și mângâierea mea scos un strigat de durere
mi-am cerut iertare. Ea a fost singura care
a venit pe pieptul meu sa toarca in dimineața aceea.
o Cloșca pe oua
Nici un Guru nu îmi poate arată prezenta
Nici o meditație si nici o psihologie
Decât Cumințenia Pamântului.
Bruni și Stichy sunt cele mai bune prietene
E atât de înduioșător sa le văd și sa le simt
Poate ca e doar un simplu transfer
De ce simt totuși cu atâta intensitate pana și dramele
Animalelor?
Și totuși, E dragoste In lume.
luni
joi
miercuri
Un Cântecel
Se cânta in Do major,
ciupit cu o pana tare
Pana se închid ochii
Și pana dispar umbrele.
(Do)Vezi, se duc cocori in (sol) zbor,
Vezi, pe cerul meu de (do) dor
Vezi, sta-n drum un călător (sol)
Vezi, e cerul plin de (do) nori.
Și-atunci îmi (la) zic, sunt fericit(fa)
Căci pot simți(sol), și pot iubi (do)
Cocori in (sol) zbor, si cerul meu (do)
Un călător,(sol) privind in (do) zări…
sâmbătă
luni
Note.
“Mania este dorința de a Răspunde la o suferința”. Aristotel. Seneca spune ca “unele forme de manie se potolesc prin zbierat”. Deși tot el ne învață ca refularea e cea mai înțeleapta cale. Dar nimic nu m-a uimit mai mult ca o reclama:” Mania și nervozitatea vin de la deficitul de magneziu”.
marți
La câteva zile după ce mi-am luat rămas bun de la Mica Zeitate, mi s-a făcut foame. Am deschis frigiderul. Mamare avea mereu o bucățică de brânza feta de capra. Rămăsese mai puțin de jumătate. Am luat si am mâncat. Și aceasta bucatica de brânza feta a fost legătura noastră între viața si moarte. Eu sunt aroma. Eu sunt gust. Eu sunt pământ… mi-a spus. Și am mâncat. Și am plans…
luni
Impietrire de inima
Procedeu prin care indiferent de raul pe care omul este dispus sa îl provoace in el și in ceilalți prin liberul arbitru de care dispune, sufletul nemuritor poate fi recuperat și integrat, transformand alegerile iremediabile in har divin, iertare si dragoste necondiționată.
miercuri
joi
*
Mut de uimire in fata acestei evidențe
as vrea sa fiu eu coasta care te strânge.
sa îți întinzi nesfârșitele brațe moi
peste ape negre și peste galaxii cu sori
sa ploua cu foc și pietre din comete
ca ziua in care te-ai zămislit din flori.
*
Iata, privesc uimit, fără sa știu ce vis ești
fără sa îți înțeleg umbrele in fulgere și tunete
fără sa știu de ce se cutremura zidurile
căci martor sunt, esti mai presus de mine,
esti ceea ce se trezește din pământ si vine
esti ceea ce ma va supune dintr-o privire.
*
sâmbătă
Nu pot îmbrățișa stoicismul. In schimb îl găsesc înțelept si obiectiv ca orice Adevar științific. Psalmii sunt mult mai aproape de sufletul meu. Căci in psalmi mi se recunosc dușmanii, umbrele și trairile subiective.
“Folosește rațiunea când ai greutăți” Seneca. Când viața vine peste tine fii pregătit cu scheme, spunea Noica. Din contra, am dinamitat fericirile pana la viscere, in suferințe m-am cufundat și mai adanc, in trăiri de tot felul fără sa le îndulcesc.
Exista un trib pe nume Hadza, Tanzania. Barbatii merg la vanatoare fluierând pana o pasare anume apare. Apoi din copac in copac le arata drumul. Unul din ei freaca doua bete, face putin fum si se catara intr-un Baobab vechi de mii de ani. Intre ramurile copacului, un roi de albine a sigilat mierea dulce in faguri. Dupa cateva intepaturi, omul colecteaza fagurii si se asigura ca pasarea isi primeste partea ei.
joi
Abonați-vă la:
Postări (Atom)