Amintiri din paradis ***

Ma ascult. Ma privesc în oglinda. Și ma desprind doua palme deasupra frunzelor. Ma desprind . Dacă asta nu o sa ne ridice, nu știu ce ar mai putea sa ne salveze..

I asked my father

I asked my Father…

I said, Father

Take my hunger, Father…

He gave me only a stone.

Take my fears, Father…

He gave me a serpent alone.

Take my sorrow, Father…

He showed me a graveyard cold.

I asked Him, I begged Him,

Take my cowardice, Father…

He baptized me in fire…

I asked Him, I pleaded,

Take this pain away…

He gave me an earthly cross 

Almost to bear.

I asked my Father, Father…

Take my loneliness, take it all!

He gave me this name, 

He gave me this song,

And in this song, 

I find where I belong.

I asked my Father…

Change it all, make it new…

But He gave me a song, 

a voice to get me through.

I asked for freedom,

 I asked for light…

But He gave me the music

 to fight the night.

Stone, serpent, graveyard, fire, cross…

Each one a shadow, each one a loss…

But in the echoes of His giving,

I found a reason for living.

I asked my Father, Father…

Take my loneliness, take it all!

He gave me this name, 

He gave me this song,

And in this song,

 I find where I belong.

I asked my Father…

Change it all…

He gave me a song…

And in this song, 

I'm home...

O-ul

...e aproape ca o amintire. Nu știu nici cum mi-au venit versurile. 

[Re]Trăiesc insa, o experienta la limita dintre Hotare. Când conștiința mea era în continuă expansiune. 

E tot ceea ce simt atunci când conturul acestor palme se prelungesc într-un vis tot mai clar.

Valul

Am senzația că timpul nu mai are răbdare .  Totul se întâmplă instant. Copleșit sunt.luat de val.mă las dus. Și nu știu dacă mă va izbi de stânci sau ma vă arunca pe țărm. 

Final fericit

E timpul celui de al cincelea anotimp. Și fiul risipitor s-a întors in bratele Tatălui. Și toți doisprezece ne-am așezat la masa.  Și masa a început sa se ridice o data cu noi la Cer.

Atunci am ieșit afara. Lumina becului, vocile lor de bucurie pe fundal. Am ridicat privirea. Și a început sa ningă... Știam ca asta e momentul... Ăsta e momentul prin care vom intra în eternitate. Și eu...vocea naratorului.

De dragoste [genealogic]

Ma doare piciorul tăiat

 al lui bunicu 

Am turnat bere și țuica 

Sa îmi amorțească 

tălpile 

Dar piciorul tot ma doare 

L-am înțepat cu venin 

de albine 

Și i-am dat cu alifie 

Chinezeasca

Dar nimic, el tot ma doare. 

Când l-am deshumat

Dormea

Cu piciorul meu in brațe. 

*

Ma doare piciorul 

stâng

Ce bine e sa fiu conștient

De piciorul meu

stâng

Și Durerea asta

începe sa existe ca o măsea

indiferentă

La voința mea 

Ca niște cuvinte care 

își fac de cap

Care vor sa își exprime

independența.

 *

Și nu mai controlez

Nimic...

din această durerea 

nici măcar 

dragostea  

care mă stăpânește...

Anticamera D.

Majoratul. 🎉

Copilul a crescut, a venit momentul sa își ia zborul.

***

 Concert pentru Îngeri și Flori

OU.ZE.NE.

Privesc la acest ou

un Ou.Ze.Ne.

Privesc la acest nor,

Un înger 

Privesc prin tine,

Iubire.

 

Și O-ul levitează...

Și eu...

pe o masă de operație.

Și tu...

într-o mașină pe A2 

Privește aceste tentacule,

prelungirea minții 

noastre 

În continuă expansiune 

Și O-ul levitează...

Și eu...

pe o masă de operație.

Și tu...

într-o mașină pe A doi.

 

Privește aceste degete,

Un salt

în conștiința noastră

carnivoră. 

 

Și O-ul levitează...

Și eu...

pe o masă de operație.

Și tu...

într-o mașină pe A2.

 

 

Le-vi-tea-ză...

Le-vi-tea-ză...

Viața

[rezumat]

***

Over the sea

Birds teach me to fly

Over the sea.

Stones teach me to fall

Into the cliff.

Love teaches me to dance

’Cause I don’t know,

I don’t know how it feels

To die…

So…

Teach me to fly, teach me

To dance,

Teach me to fall and teach me

To die…

Stars inside my deep wells,

Dolphins in the Black Seas,

Dreams inside my head,

Show me the way…

Show me the way…

To the shores where people

Sing and dance,

To the shores where angels

Become,

Become more than bones

And flesh.

Birds teach me to fly,

Stones teach me to fall,

Love teaches me to dance,

’Cause I don’t know,

I don’t know how it feels

To die…**

Concert pentru îngeri și flori

Se spune ca îngerii sunt mesagerii noștri. Nu e adevarat. E tocmai invers. Noi suntem trimișii. Noi aducem veștile. Noi, oamenii... Noi am fost trimiși în prima linie. 

întâmplare ?

Ascultam la asfințit Înger păzitor , un poem mai vechi. Eram cu fața spre mare, cănd soarele își dădea ultima suflare . Cineva s-a apropiat și m-a întrebat ce ascult.

Tocmai începea alt poem și i-am dat sa asculte, în premieră. Am fost impresionat sa vad cum ochii ei lacrimau ușor. Mi-a spus ca și ea scrie poezii. 

Ma gândesc cu durere... Cumva, soarta poetului e soarta Sfântului damnat. Bucuria lui mereu umbrita de păcat. Și totuși, măcar de ar fi păcatele lui, ci nu ale unei Lumi.

ninge, uite cum ninge

 Când mă gândesc ca mai mult de jumătate din oamenii de pe acest pământ nu știu ce e iarna, ma simt atât de norocos. Sa ai in tine dimensiunea intinderilor albe, sentimentul infinit al vieții și al morții. 

Și mai ales sa te ridici o data cu fiecare fulg de zăpadă. Asta ma face mai sensibil și îmi da un avantaj. Nu exista nostalgie mai mare. Așa că pregătesc un albumul care va vedea lumina poate înainte de Crăciun.  

Din paradis [nostalgia]

 

Bjori ofiliți 

fețele de mese pătate 

de vin 

paharele goale...

 

Nostalgia asta, 

Doamne 

este

insuportabilă.

 

Dă-ne timpul inapoi

Leaga-ne

in dans de Zorbă

Fără început și fără sfârșit.

 

Să cântăm iar 

bucuria 

Mântuirii Tale...

Font:parisienne

*** 

Păpusica Mea 

Sexual healing

Când te apleci...

ma-nebunești 

In onduiri...

pe ziduri reci 

Mai aproape...

îmi șoptești

Cu tocu-mi bați 

in palme o

cruce de carne  

ispita-i caldă 

Respirația ma taie 

cu sfârcuri reci 

mi-acoperi ochii 

Scrajnesc din dinti

Tu doar te joci 

Și când te-apuc 

Te departezi 

Ma-nebunești 

In onduiri 

Pe ziduri reci. 

Și-apoi mă-înțărci 

Cu genunchiul 

Cu bratul și obrazul 

Sa te ghicesc 

sa îți citesc cu buzele 

pe pântece 

respirația grea 

Sa mă închizi 

In cochilia palmelor 

Când te sărut ... 

tu te retragi ca valul

între coaste 

și te respir ca-n prima zi 

când încă 

nu se desprinse buzele 

din buze.

Extaz muzical

Unduiri de coapse ... Refren

urechea mea ...respira greu

șoapte fierbinte...limbi de foc 

Șuvițe pe buze...sărutul 

Picuri de miere... Degete

in ritmul bașilor... Curg-în-rai

Spre adancimi....necunoscute 

Ramai acolo....ramai acolo...

Inimă stai ...respiratie te tai

Momentul e plin, momentul e Divin 

extaz muzical ... înălțarea 

căderi și piruete...e nașterea 

Conturul bratelor albe.... dispare ...

vioara se arcuieste ...corzile se rup 

Mâna cade...la marginea apei

Totul se învârte... cearceafuri 

Ziduri reci... perne moi

Totul se oprește ... E ora zece  

Mașina de spălat... și frigiderul...

și secunda... Bătută in cui... 

în palma mea...în palma ta...

*

 Nu fac altceva decât sa ma ascult.

Unele versuri sunt scrise pentru hârtie . Dar când le pun pe muzică parcă devin tridimensionale. 

Jurnal

Am reușit sa fac duș. După trei zile si trei nopti în care abia ca am ieșit din casă. Febra creației încă e acolo. 

Acum ma uit ca un demiurg în ziua de Sabat la ce-a ieșit.  Totul e bine.

După ce am închis o etapa cu proza realist fantastică , credeam ca mi-am îndeplinit menirea. Se pare ca nu am spus tot.

Sfârșit de August

Sfârșit de August, 

binecuvintează roșiile 

în piețe 

Vinetele, ardeii și fagurii

de miere 

Sfârșit de August 

Încearcă-ne norocul serilor 

de vară 

în strănutul de ambrozie  

În grăunțe de polen.

Sfârșit de August, 

ești începutul unei amintiri 

Cu trei răsărituri

de Sori.

Du-mă in adancimea Sinelui - si am pierdut orice simt practic.

*

Du-mă fericire in sus!

Ce privilegiu sa pot da glas muzicii din mine, sa nu ma mai simt mai prejos de trăirile mele din lipsa de cuvinte. E un mare privilegiu. Și nu exista bogăție mai mare, decât sa privesc în mine. La cel ce am fost înainte de a fi.

Hint

Cuvântul cheie este palme. Search it.

*

 Am sa te învăț cum sa îți pui trăirile 

  pe repeat .

***

Note

Ceea ce a reușit psihologia moderna [era nevoie] a fost sa interiorizeze răul, sa îl aducă undeva din afară noastră în noi. Nu mai era un drăcușor care sa ne spiteasca, ci impulsurile noastre primare. 

Astfel rău e în fiecare ca o forță latentă. Prezent chiar și în omul Sfânt care si-a reprimat prin asceză acest potențial. Experimentele lui Filip Zimbardo, Milgram, Hanna Arendt, Jung au demonstrat ipoteza asta.

Și totuși, chiar dacă răul poate fi explicat, el nu e de natură psihologică. La fel cum nici dragostea nu poate fi explicata doar prin formule chimice sau complexul de atașament, pur determinism.

Exista în aceste forte o dimensiune transcendentală care nu poate fi explicata prin rațiune. Pentru ca rațiunea are limitele ei. Și atunci, pe lângă psihologie, intervine dimensiunea spirituala a contrariilor. Liberul Arbitru. 

Elohim

Ma tem ca vom trece plin Valea Umbrelor, altfel nu îmi explic Lumina care se naște în noi. Ca orice naștere, există dureri și riscuri. Pentru ca unde e multă durere e și mult Har Divin. 

Încă din pandemie a început sa fie tot mai evident acest război între două forțe nevăzute.  Putem acum sa dam glas iubirii sau poate sa potențam forțele distrugerii. 

Limitele noastre au fost dezlegate. Vom cunoaște sublimul sau decăderea?

"Suntem în zi, suntem în tine, Elohim".

 L. Blaga

Lehliu Gară

Mereu am găsit o atracție aroape morbidă pentru mahalale. 

Aici, 

tristețile mele nu mai au nevoie sa fie înțelese 

sau justificate, ci pur și simplu 

trăite.

 

 Până și tusea e productivă. Numai poetul 

stă și visează ...

*

Soare pentru orbi ca mine

Soare Eu și Soare Tu

 

Real

Uneori îmi vine sa ma închid în Anticamera cu zilele, atâta trăire am strâns în mine! Și nu as vrea sa fiu copleșit de acest foc, pentru ca totuși, trebuie sa îmi plătesc facturile, sa fac duș și sa mănânc din când în când. 

Note

Cele mai multe versuri nu sunt făcute pentru a fi cântate. Ele trebuie să fie recitate rostite. A rosti însemna a întemeia. 

Pâinea noastră

Copilul dumneavoastră mănâncă litere. Asa am fost prezentat la ședințele cu părinții. Da, îmi plac literele, cuvintele , ma entuziasmează atât de tare încât îmi vine sa mănânc un punct, o virgula, un i din inimă .

Noapte albastra

Ma îmbăt, nu de vin, ci de sentimentul acesta al regasirii înainte de termen. Ne-am îmbrățișat, ne-am felicitat și ne-am iertat. Am trecut împreună prin această Lume. Și am ieșit învingători. Fiecare interpretandu-si rolul magistral. Si nu exista altă scenă, decat cea a sufletului meu îmbătat de acesta dragoste.

Script-uri

O fotografie încremenită timp de 35 de ani. Dintr-odată ne relaxam mâinile, brațele și zâmbim ușurați ca fotograful a apăsat pe tragaci. Pentru ca 2025 e anul in care vrăjile au fost dezlegate. 

 *

cu fiecare orgasm suntem tot mai aproape 

Near death experience 

Inimo

 

Mica zeitate

 Bunica cu ochii de azur & Casa de Oaspeti

Sfântul Nicolae

*

Psalm (de mulțumire)

.mulțumesc 

Doamne. 

pentru viata mea

.simplă 

ca am un televizor 

.plat 

și un frigider 

.defrost

.multumesc

pentru iubirea 

.ta

nici prea mare

dar nici 

.mica

pentru centrala 

 de .7 ani 

ieșită din garanție

 și mai ales 

.multumesc 

pentru reducerile 

de seara 

My way

Mă strecor prin viață 

asa cum se strecoară 

 scuterul printre mașini. 

Nu vreau nici mai mult 

nici mai puțin. 

Average. 

Trebuie sa ajung la media

 iubirilor mele.

Și viata asta 

nu e lipsita de sens. 

Ba din contra. 

În mine exista energia 

unui tsunami.

Toate valurile mele sunt 

interioare. 

Numai un Elefant poate simți 

dezastrul unui cutremur 

în larg.

Sunt mediocru. 

Adică rapoartele mele chimice 

s-au maturizat, 

fără sa lase tatuaje 

infantile, penibile, 

clasice.

Certurile mele 

nu mai sunt nici cu destinul, 

nici cu Dumnezeu. 

Nici măcar cu autoritățile. 

Încerc doar sa găsesc un loc 

de parcare. 

Un loc în care sa nu îmi iau 

amenda. 

Cer prea mult de la viața? 

de dragoste

Sunt lucruri care nu au valoare

 decât pentru mine. 

*

A mai trecut un an pământean în Galaxia 

Calea Lactee.

*

Îmi împlinesc existenta la 149,6 mil. de km 

distanță de Soare.

*

Un review e necesar, 

oare cum mai stau cu fericirile?

IO2037

*

Imi port iubirile 

la piept

ca un veteran după 

un război 

civil 

lung și dureros.

Eu priveam & Dumnezeu

 E bine, 

mi-a spus, sa lași OM-ul

sa treacă. 

Porumbeii zburau când 

Omul trecea...

Și odată cu el trecut-au și anii 

pe care 

 Iată, acum îi cara cu greu

 în spate...

***

 

Publicitate

 Nu vrem blugi, nu vrem banane, vrem

pepene galben.

*

forme de viață*

 

 pline*  

K2

Kit reparație bara mașina: 

129 de lei. 

Mama mi-a văzut azi dinții. 

M-a întrebat: Sunt ai tai?  

Originali ?!?

Nici nepoatele nu m-au crezut 

deși 

mă mai văzuseră zâmbind 

și ieri. 

2025 reginele sunt marcate

albastru

Ți-ai luat mașină electrica?

Nu, 

doar am rămas fără baterie.

Banalitata acestei zile este aproape 

Heideggeriana. 

Ma simt la fel de împlinit ca și cum 

as fi urcat pe K2.

AI

o Inteligenta

 nu poate trai în locul tău acest moment

Pentru ca 

acest moment nu se afla în cap.

*

***

Astăzi nu sunt un delfin, un cangur în marsupiul mamei. Nici măcar o balenă albastra. Astăzi sunt un crocodil care își odihnește capul pe umărul tatălui. 

A fost o data un om care visa la un

 motocultor.

*

Legile lui D.M.

Dacă cumva  îți iese în cale o pisică neagra sau alba, sau orice culoare, cu degetul arătător ii atingi ușor capul. Astfel pisica își vede liniștită de treaba și tu. 

 OM-ul

este împins de jos în sus cu o forță egala 

cu greutatea 

SUFLET-ului dezlocuit.

*

 Va rugam sa va puneți gândurile 

pe banda rulanta!

_+_+_+_

Închis (pt. inventar)

AMR :

1 motocicleta 2 inele 5 săptămâni 2 nopți 1 mama 1 tata 0 bunici 5 pisici 10 găini 11 frați 25 nepoți 3/4 viata 1 mild spermatozoizi, 7959 orgasme 232 regine 1 camion, 1 balcon, 1 prieten 57 de apusuri 57 de bujori 57 de Vămi 57 de Mai 57 de brazi 57 de Sori și 1 Iubire. 

 Adaugă aici o stare 

dispare după alte 24 de [po]stări.

**fuck

Publicitate

*

*

 Anticamera D+

A se consuma zilnic numai 

în doze recomandate.

*

The History Maker

Într-o dimineață un om s-a trezit din somn. Și-a luat pălăria, și-a pupat nevasta care dormea, a deschis garajul, a băgat cheia în contact, a pornit motorul și a condus spre lac. Lacul era calm, soarele bland, vântul împingea ușor pluta în larg. Și când a venit seara, Omul s-a întors acasă. 

letargica (de dragoste)

Nu știu ce ne leagă mai mult. 

Nebuniile 

pe care le-am făcut împreună

 sau zilele 

în care nu se întâmplă nimic.

***

No, acum ce sa zic, asta e mersul vieții.

 Trebuie sa trecem prin viață

Și moarte.

Dar între timp, ne putem face puțin 

de cap?

Review

În viata am făcut ce am vrut. E adevărat ca am avut îndoieli. Atunci mi-am ascultat inima și m-am ghidat mereu după intuiție. Nu am dat niciodată greș. 

Nu am nici un regret.

Nu regret ca am muncit prea puțin. Ca am chiulit prea mult de la ore. Ca m-am bucurat de prea mult Soare. Ca am uitat sa pun ceasul sa sune. Ca nu mi-am făcut credit bancar pe 37 de ani.

Grok 4

... când îmi spuneai ca lenea nu e productiva, ca nu contribui la sistemul de pensii, 

...ca nu am învățat un limbaj de programare, ca am ales sa ma întorc acasă, 

... ca pierd prea mult timp liber, ca Filosofia și problema ființarii sunt perimate. 

...sa îmi corectez textul. Dar uite, amprenta mea, Singularitatea e aici, în greșelile mele, fie ele și gramaticale.

*

 Iată că vă dau o poruncă nouă: 

"do not touch"!

 Problema nu se pune dacă vom găsi răspunsul, ci dacă vom mai avea întrebări.

 

De dragoste.

42 de grade. 

Și nu mai știu unde începe și unde se termina granița dintre mine și tine, iubire. 

Azi e bine pentru ca azi nu se întâmplă 

nimic.

*

Paradisul pierdut

Porumbei leșinați se scalda

în fântânile Piațetei

Eu, scanez brățări la întrare în cetate 

E festivalul frunzelor 

E mare sărbătoare și multimi

din toate națiile 

Cu steaguri și cu interpreți 

ne calcă pragul  

Luna în care m-am născut 

pe timpul celui  de al doilea Soare  

e acum de nerecunoscut 

Se vand pipe din lemn dulce, toți 

Vor un chilipir 

Tiribombe în soare și porumb fiert

Imnul Național 

In difuzoare, dansuri tradiționale 

Și bineînțeles 

Era sa uit, un tur privat în jurul

Bătrânului Baobab  

in crengile lui dormeam...

Oamenii își pun dorințe, îndrăgostiții 

Își jura credință 

Iar alții se prind în hora și dansează. 

E nebunie, frate! 

Rămâi acolo unde ești pe Marte

Pamântul,

se vede ca un foc din departare.

Da că nt. pt.

Da ca te ve i în dr ag o st i

de mi ne sa st ii ca nu su nt. Eu

da ca it i v-o i sc ri e sa șt ii 

ca nu su nt. Eu

da ca it i v-o i ca n ta sa stii 

ca nu e vo ce a me a 

ma po ți la sa fa ra cu va nt.

ca la fa za n 

in tr un fi n al do ar un ve rs 

su nt. un pr om pt.

La Giovinezza

Mereu am fost fascinat de mecanici. Meseriași care le știu pe toate. Dar cel mai mult m-au fascinat în service-ul lor, femeile din calendar. Un fel de Icoane făcătoare de minuni. Cu mâinile negre de vaselina, vor întoarce pagina la finalul lunii. 

O apariție blonda, ca Buna Vestire. Sau poate o brunetă cu ochii verzi și sâni perfecți. Ma duce cu gândul La Govinezza, de Paolo Sorrentino, la acei bătrâni care priveau la Grande Belezza în băile romane, lipsiți de tensiuni sexuale. 

Tot cea ceea ce ma bulversează se află într-un calendar pentru mecanici auto. Oare numai noi cei situați în afara ei, suntem bântuiti de ea? Frumusețea asta care ne va mântui, poate, de pacate. Care ne va salva și care ne va chema înapoi la ea. 

Căci cea mai mare provocare nu este să o deții, ci sa o intelegi. Și dacă totuși nu o intelegi, măcar sa o admiri. Și astfel fascinat, vei trai extazul comuniunii, minunea unei apariții eterne, într-un scurt moment din calendar.

GenZ

Am blog, ca un barbat adevărat 

cu suflet de arhiva .zip

Amintirile-s ca niște shot-uri 

luate cu puțină sare. 

Te scroll-uiesc din când în când, 

dar nu prea des

doar cât să-ți dau un heart 

sau un facepalm, oricum,

nu însemna nimic. 

Dar știi ce? E ok să nu fim 

conectati, 

pentru că viața nu e un feed 

cu highlights, 

e doar un mix messy de reels, 

memories, și buffering. 

De ce sa mai cauți sensul vieții 

dacă ai semnal la telefon? 

Când te invit la un suc, 

tu îmi recomanzi Nokia 

cu clapeta din 2008. 

Dar cel puțin, nu ți-am propus 

o plimbare în Cișmigiu. 

Ai fi spus ca e baby-core 

vibe cu noslagie. 

Și nu, 

azi nu m-a supărat 

nici capitalismul nici realitatea, 

de care te plângi. 

Nu cred în Moș craciun 

asa cum nu cred 

nici în casa de pensii. 

O sa fim salvati toți de UBI. 

Întrebarea e daca 

exista viata după moarte? 

Dacă nu, ia-ți un meme 

si un xanax. 

Te ghost-uiesc când ți-e lumea 

mai draga 

Gen poof, dispărut, vibe evaporat. 

E ca și cum ai da skip 

la toate tutorialele 

despre fericire și apoi, boom

totul se rupe în pixeli. 

Anunțuri cu joburi fake, 

40 de ore, nimic nou,

E maratonul clasic al adultului. 

Și nici măcar nu am timp 

sa ma plâng,

ca vine next trend și trebuie 

sa fiu fresh, cu energie 

sa dau swipe, sa nu pierd 

nimic. 

Totul vine la pachet 

ca un Happy Meal. 

Ne tavalim puțin prin ironii 

și real talk, 

pana facem o mutare serioasa 

un deep dive in Viața,

Un feeling cu glitch 

care nu te reprezinta. 

Când vei epuiza tot jargon-ul, 

va cădea atunci și filtrul.

Va rămâne o notificare 

pe care ai uitat sa o deschizi, 

de la o aplicație inutilă. 

Să fii vindecat azi e ca și cum 

ai ieși dintr-un escape room 

emotional. 

Ai dat unblock la traume, 

uninstall la iluzii, update la sistem. 

cu o floare 

nu se face primăvara 

dar

cu o cruce?

 

Biodegradable

Numai pantofii de zmoala

Nu sunt biodegradabili

Superstiții

Cineva a lăsat o pereche de pantofi noi pe tomberon

Alții au nevoie mai mare, totuși sunt aici de mai bine de 5 zile

Duc gunoiul și ma mai uit încă o data la ei. Sunt noi, și număru 41. 

Când plec ma decid totuși sa ii iau, poate cineva îmi vrea binele.

Dau sa ii probez și talpa se topește ca și cum ar fi din zmoala

Păpușica râde de mine cu satisfacție. Sunt niște pantofi de mort.

O da, vecinul de la parter a murit acum mai bine de un an.

Acum ma tot gândesc la acei pantofi, dacă nu cumva moartea mi-a luat masura.

De dragoste ((transgenerationala))

Cine din generația uitată,

Nu s-a luat după morți 

măcar o data?

Mergeam la brutărie sa cerem

Coca de paine

Din care sa ne facem pizza 

cu de toate.

Asa a apărut în Napoli

din criza și foame 

Din prea multa imaginație. 

O pizza medie, nu mare.

Mi-am adus aminte azi

Când am văzut o femeie

Cu coșul de paie 

Venind de la biserica

Nu aveți niște coliva? 

Sfințită? Sfințită !

Ea a fost mai norocoasa

Ca de-aia a crescut atât 

de frumoasă...

Morții au avut grija de ea

Și soarta a invecinato 

cu cimitirul 

Când părinții au abandonat-o

Iar Mama Mare, 

a adoptat-o 

Și aproape în fiecare săptămână 

Era câte o înmormântare

și Mama Mare venea mereu, săraca,

ca un Pelican

cu cinci pungi albe de pomană.

Morții ne-au crescut 

din dorința 

Proscrisa de străbuni

Cu litere de ceara și lumânare, 

intr-o zi de Sâmbăta sa se facă 

Veșnică Pomenire.

Oricum, am aflat, mai târziu, 

Când părinții noștri erau 

în Italia plecați 

ca pizza nu e prea sănătoasă, 

așa ca

ne multumeam și cu puțin de...

Tort-de-paine.

 

Da, în amintirea acelor Buni

Sa facem un tort

insiropat cu căpșuni 

Sa nu lipsească, 

va rog, felii de mandarine 

și coaja, coaja de portocale 

sa fie răzuita bine.

Acum ma plimb cu 

scuterul

Pe strada dinspre cimitir 

Și nu mai sunt gropi 

în asfalt 

Și totul e asa cum am visat 

Ca o sa fie. doi indieni 

în centrul vechi fac poze 

Trei norvegieni 

vizitează mănăstirea 

Orasul ca o iedera 

Se înaltă 

Pe zidurile bunicilor 

noștri 

Noi, martorii tranziției 

Copiii ploii. 

pe noi 

La fel ca pe un pod

Vor trece alte generații 

de umanoizi 

Crescuți cu pizza 

cu ananas si fructe de mare.

călători prin timp

E noapte.

vitrina cu bibelouri 

de porțelan a 

doamnei Lucreția

se zguduie 

când virează tramvaiul

spre Pache Protopopescu 

pe linia lui 4 (patru)

apoi spre hala Traian.

Nu va supărați, 

câte stații mai sunt 

pana la Sfântul Ștefan?

Mai bine te abți.

transpirat și obosit, arăți 

ca un criminal (în serie) 

doi copii

in ultimul vagon (sarutandu-se). 

Eram noi (...)

ușile se deschid (...)

cobor .

un câmp însorit cu matci.

se pare ca (...)

încă o dată am fost aruncat, 

în viață.

de întoarcere acasă și de dragoste

Dacă uit 

tu sa îmi aduci

Aminte 

morții se îngroapă 

cu mâinile 

pe piept 

din lipsa de spațiu.

Dacă toți am muri 

ca într-o Zorba 

dansând 

Nu am mai avea loc 

pe Pamant.

Tramvaiul asta coboară 

din Sfânta Vineri 

direct la tine în brațe. 

E bine.

Lumea se învârte 

Dar eu... 

Eu iar am uitat 

de câte ori te-am iubit.

Verde, atât de verde

Si ochii și fericirile și umbrele tales verzi 

Happy B day !

News. din Paradis...

Într-un colt din Paradis, 

cu briza 

Cu nisipuri fine, scrie 

Accesul interzis 

Cu excepția riveranilor 

O pisica doarme 

 liniștită 

Pentru mângâieri ai nevoie 

de aprobare

O floare crescuta 

între crăpătura zidului 

si drum

Sta în plastic cu o eticheta 

doar 10 lei te costa 

o poza 

Vântul care aduce veștile 

Se aude tare în boxe 

Iar apusul, apusul se vinde  

la umbră

Împreună cu un cocktail 

cu pai și umbreluță.

De dragoste

îmi odihnesc capul 

în poala ei

aud atunci catargele

tensiunea podelelor de lemn

forța vântului

si leagănul valurilor

ancorez.

un port în care ma opresc.

de dragoste

Aceste versuri nu sunt pentru 

frații mei

Nici pentru colegii de la Istoria Artei 

Părinții nu le recunosc 

Profesorii mei de limba și literatura

Nu le studiază în școli 

Aceste versuri sunt numai și numai

pentru tine.

Paradisul pierdut. Un Tur Virtual.

M-am oprit 

între doua buchete 

De bujori 

Caci m-o lovi tare 

nostalgia

Când am văzut ferecate 

sub zece lacăte

Pipa de lemn a bătrânilor 

Și sub șapte camere

Bine păzite de

Ochiul Fratelui cel Mare

Jucăriile noastre

pe care unii le numesc 

Din lipsa de imaginație 

mici Zeitați

Ei nu știu nimic! Nu știu nimic 

despre 

numărul vitelor duse 

la abator

Despre ora când se trezește 

Copilul din somn.

Caci Paradisul 

nu e doar un vis pierdut, 

E carne și e sânge

Și doar amintirea noastră 

plânge...

Nostalgia. Un Tur Virtual.

• Pentru o experienta unica puneți-vă ochelarii pe ochi și căștile pe urechi. 
• Scanați codul de la întrare. 
• Introduceti parola. 

Aici este zidul. 

Cărămizile au fost zidite 

în 2085

In locul vechilor porți 

ale cetății. 

Accesul se făcea peste un iaz

pe un pod de nuc.

Doua gâște, una alba

una neagra păzeau întrarea 

și ieșirea din cetate.

Pentru ca noi toți trăiam 

pe atunci

Vârsta de aur a copilăriei .

Bunicile noastre 

Se întorceau cu sortul plin 

 cu flori de tei

Le lăsau la uscat pe radioul vechi

Apoi le agatau de grinzi în pod

Pentru ca Bătrânii 

le amestecau în pipele lor lungi 

cu frunze de Baobab. 

Atunci, se ridicau berzele 

De pe cuib 

și se învârteau pe cer 

De 40 de ori și încă patru 

Ca să oprească Soarele 

și timpul 

Caci încă nu terminasem 

De secerat tot grâul.  

18+

 *

Cea mai frumoasă proprietate a unui corp rămâne căldura .

Pamântul e Divin

Danei  

Pamântul e Divin.  

Și piatra e Divina. 

Și divinul e Divin. 

Și amiba fără creier, 

are coajă Divină. 

Scoicile sunt Divine 

anemonele toate 

cand își deschid învelișul 

și o raza de Lumină, 

le pătrunde, atunci 

miracolul 

pe care îl numim 

în cel mai științific mod

cu puțină, fotosinteza, 

se manifesta în noi 

și în Lume. 

Du-mă fericire în sus

Și izbeste-mi tristețile de zambetul ei...

Undeva în Iudeea

 

Ce.o făcut Imperiul

de s.o răscolit ?

Un salt ontologic în

conștiință.

*

Pe o banca

*

Luati loc, luați loc

De unde sunteți ?

Bucuresti? A..., Ploiești.

Eu locuiesc aici, sus 

deasupra la Nicoser.

Acolo la fereastra aia deschisa 

Da, unde se vinde portofele

Curele și poșete.

Bătrânul miroase a igrasie  

a naftalina si mucegai. 

Bună ziua, luați loc,

Ii simt parfumul dulce 

Sunteți din București ? 

Eu am locuit chiar aici

Deasupra la Nicoser 

Da, acolo acum se vinde

Curele, poșete și... și...

Și portofele.

*

Ce-i? 

întreb usor revoltat 

Cine îndrăznește 

sa îmi tulbure 

Visele ?

Pizza! Pizza cu ton. 

Buimacit, 

n-am comandat nimic!

Tine! 

pizza cu ton! 

și omul străzii pleaca

mai departe...

Înainte sa ma dezmeticesc.

*

Împart jumate de pizza 

cu bătrânul,

Care împarte jumătate cu 

O bătrână

care împarte doua felii 

cu alta. 

O mai trec o tura 

pana la ultima firimitură.

***

Convorbiri

 - mi-ar fi plăcut sa o vad pe mama autentica, oare cum ar fi fost?

- pai este.

- histrionica, boderline, cum sa fie?

- e firesc stadiul asta în care descoperi patologicul.

- spune-mi atunci ce e autentic?

- autentic nu exista. exista doar viața. 

R.)+ în primul an de facultate la psihologie. 

Select all

*

...și tuprivind goala pe fereastra .

PS.

Versurile pe care le-am vrut aici nu s-au lăsat a fi scrise, ci doar visate.

Negru

N

u putem accepta

 moartea decât dacă v

ine

 printr-o tragedie și mai 

m

are decât 

Viata. 

Copy

Se zice ca atunci când cresc vânzările de ruj se apropie o criza

Asa ca  am dat  și eu cu ruj pe aceste cuvinte.

Tata

 

Ma strecor pe două roți 

Printre mașini 

Ai grija David aud o voce

Și nu mi se pare

Un bătrân cu plasa plină 

de pet-uri reciclate 

Cu o pălărie de paie 

Într-un sacou peste măsură  

*

Cineva ma mai recunoaște 

In Orașul ăsta,

Cineva mă mai strigă 

Pe nume...

 

De dragoste

 încă nu mi-au dat 

dinții de lapte 

*

imi cresc coarne 

pan la cer

*

cu fiecare atingere 

 ma retrag 

*

în cochilia palmelor

tale.

 

Bine ai venit!

Momentan starea  pe care o cauți nu este disponibila. Te rugam lasă un mesaj.

Uite cum ninge

Ninge 

peste aripele îngerilor

ninge 

peste neamul lui Ishai 

ninge

peste pruni infloriti 

ninge 

peste stupii din gradina 

și peste 

tacerile noastre  

Ninge...

 

 

 

 

din visul unei seri de vară 

37 de bătăi sub apă

Dă i din mâini 

dă i din picioare

aici nu e nici cald 

nici rece

Nici bine, nici rău. 

Urmărești linia

La capăt: ♱ 

tragi prima ta gura 

de aer = frig  

vânt si valuri.