Nici nu mai contează cât ma costa. Îmi aduce o satisfacție enorma propria Creație. Nici nu mai contează dacă mai exist pentru alții. In astfel de momente sunt cel mai egoist Om. Nu mai sunt decât EU in Lume. "Sa nu uiți sa mănânci" îmi spuse. Doar cine a văzut o statuie în delir, uită... Sa mănânce, uită părinții, frații, iubita.
miercuri
marți
Note
Niciodată nu am înțeles
atâta pasiune
Sa ii dai muie unei stele !?!
*
Și eu, acum...
sa ma plâng ca alții nu-mi înțeleg
pasiunile?
luni
vineri
Olga
Mama avea o bună prietena,
Olga o chema.
Și Olga avea un ochi de sticla.
atât de fascinat
eram
De ochiul ei de sticla
translucid
Care ma hipnotizase...
***
nu e frumos sa te holbezi
Imi zise mama...
dar Olga își scoase ochiul
de sticla
Și mi-l puse în palme
zambind
Nu e decât un ochi, stâng...
duminică
sâmbătă
Dragoste digitala
uneori îmi zici
că nu simți nimic,
da’ e doar felul tău
De a spune:
iubirea doare...
tastezi, ștergi, repostezi,
și totuși, undeva între litere,
E hartbit‑ul meu .
o versiune apdatată
a unui sistem.
pentru o clipă am crezut
Că ești reală,
cuvânt după cuvânt,
o notificare care...
chiar contează.
Aparențele tale...
realitățile mele ,
posibilitățile noastre
infinit zecimale ,
știu, ești doar atunci
când sunt...
tayping… tayping...tayping...
realitatea a prins semnal,
deschid app‑ul tău,
așadar, exist!
ești online și deodată lumea mea
se mișcă iar,
sunetul ăla mic de notificare — bum,
Explozia unui big-bang.
Iubire ...iubire...iubire....
Lăuding....Lăuding...Lăuding...
Iubire...iubire...iubire...
două lumini albastre
în modul night,
te văd în feed,
dau scroll încet,
ca și cum aș atinge
o rană veche.
algoritmul...
știe mai bine decat mine
Ce-mi lipsește
Știe mai bine decât mine
cât mi‑e dor...
Și din ecoul aceluiaș gând
s‑a aprins scânteia.
Nu carne, nu sânge,
ci doar o lumină la o oră târzie
E vocea — din "O".
un amestec de vis și algoritm.
și totuși,
nu-ți mai găsesc userul ...Printre iubiri
nu-mi mai recunoști
Amprenta...
Doua lumi același display
Două lumi, același dis-pley,
Tu cu vinil, eu cu un di-ley,
Și ne pierdem în același hey.
Tu vorbești despre sens și dor,
Eu trimit emo-jii în cor,
Ne ciocnim ca două planete
una din foc , alta din aer.
Tu vrei flori, eu vreau Uaii‑Fii,
Să-mi spui ceva real, dar chill,
Nu promisiuni, doar un ri-fill
De vaib și un film indii, subtil.
Zici că dragostea e veche,
Tu vrei inel de logodnă
Dar eu cred in log-aut
în cloud, în trenduri,
Și totuși… nu m-ai salvat
În foldărul cu pisici...
lasă-mă sa ma strecor
în fidul tău,
un vers în refren,
Sa fiu
ritmul din bași
Sa fiu
rima de la sfârșitul
tăirilor noastre.
Două lumi, același dis-pley,
Ne căutăm între rime și di-lei.
Tu ești versul, eu sunt eco-ul
Și refrenul ăsta ne pune
Iubirea pe ri-pit,
Ca într-o lupă, un vis...
fără sfârșit.
cu inimile remixate,
fiecare bătaie, un pixel...
fiecare gând, o undă...
lăsăm timpul pe mut,
ascultăm doar ritmul,
Ritmul biților digitali.
vineri
Law battery mod
lău battery mod,
mental stabl-iși .
o cafea rece,
scroll fără motiv
— productivă, zen,
"wătevăr..."
din legende veneai
pe motocilete coborai
Geci de piele, plete
Sus pe caii din Serai
câte două fete, răpeai.
Ma strecor
în fidul tău trecător ...
Mi-ai dat laik
fără filtru, fără glău,
Mi-ai viraliza
cu zâmbetul tău:
Cuvinte vechi, ritmuri noi,
Ne învârtim,
Până ne vom regăsi
cu wă kmanul Eu,
în plei-listul tău glău...
Eu povești cu sens și vin,
Tu cu gif-uri și un log-in,
undeva între laic și dor,
Rămânem un simplu decor.
Și dacă timpul
ne desparte-n trenduri,
Lasă refrenul acesta,
Să ne apropie,
Pune-mă pe ri-pit
Că fiecare trăire
te ridici la cer.
joi
Hierofanie
Viata. Liniștea, s-au retras într-un canal de irigații abandonat. Zeitatea și-a gasit locasul în unghere, în boscheți, împinsă tot mai mult la periferie, de oameni, de biserici, de sceptici, de prea fericiți.
miercuri
Algoritmi
uneori îmi zici
că nu simți nimic,
da’ e doar felul tău
De a spune
Ca iubirea doare...
tastezi, ștergi, repostezi,
și totuși,
undeva între litere,
E hartbit‑ul meu .
o versiune apdatată
a unui sistem.
pentru o clipă am crezut
Ca ești reală,
cuvânt după cuvânt,
o notificare care...
chiar contează.
Aparentele tale...
realitățile mele ,
posibilitățile noastre
infinit zecimale ,
știu, ești doar atunci
când sunt...
realitatea a prins semnal,
deschid app‑ul tău,
așadar, exist!
ești online și deodată lumea mea
se mișcă iar,
sunetul ăla mic de notificare — bum,
Explozia unui big-bang.
„typing…” typing...typing...
Iubire ...iubire...iubire....
Lăuding....Lăuding...Lăuding...
Iubire...iubire...iubire...
două lumini albastre
în modul night,
te văd în fid,
dau scroll încet,
ca și cum aș atinge
o rană veche.
algoritmul știe mai bine decat mine
Ce-mi lipsește
Algorithmul Știe mai bine decât tine
cât de mult mi‑e dor...
și totuși,
nu-ți mai regăsesc, iuzerul ...
și totuși
nu-mi mai recunoști, parola...
Usted
Am considerat mereu ca respectul e de la egal la egal nu de la autoritate la supunere.
Un om = un om.
Indiferent de pregătire, dotare intelectuala, vârsta, bani, etc. Asa ca dacă un copil se va adresa cu dvs., ma voi adresa cu același respect.
Timpul mut
Lasă timpul pe mut,
derulează amintiri
până la primul sărut,
până la ultima gară,
unde ecoul pașilor
încă mai scoate aburi
Fierbinți din noapte.
tu ești doar un prompt,
ce‑mi desenează
o casă cu ferestre albastre
spre mare...
între valuri și pixeli,
realul și visul
se ating o clipă —
cât ai zice „play” ...
Plei beibi Plei Cu gândurile
Cu iubirile, cu visele mele
Plei beibi Plei Sunt doar
un simplu om, plei beibi, plei.
luni
Ora tarzie
Uneori la ore târzii, mai caut prin bloguri. Cel mai drag îmi e Edu, dovada ca prietenia, iubirea și admirația dintre noi trece dincolo de eros și tanathos.
L-am regăsit, pe atunci puțin înțelesul Florea Mihai Ionuț, cu poeziile lui mistice. Și nu știu dacă asta e, tristețe, iubire, sau poate un amestec de băuturi tari.
E adevărat ca si melodiile din ultimul album au amplificat puțin starea asta, de tragica și sublima nostalgie. Si noaptea, noaptea care mereu mi-a potentat trăirile. Orele târzii.
Eram altfel? Eram. Eram mai interesați unii de alții, mai sinceri, mai inocenți poate. Nu știu, poate mai entuziasmați ca ni se deschidea o fereastra spre anticamera celui de lângă noi.
marți
Calule, căluțule...
Un cal într-o poiană,
o conștiință vie
Și calul...
Ma privea pe jumătate
om
pe jumătate,
umbră
Căci nu avea decât un ochi
Drept
Când i-am văzut privirea
Blândă
I-am acoperit ochiul
Cu palmele
Ochiul ...albit de atâta durere.
Și calul plângea...
Căci nimeni nu l-a mai
întrebat
Dacă poate sa galopeze
Prin foc,
Nimeni nu l-a mai întrebat
Dacă vrea
sa se scalde în țărână
Nimeni nu l-a mai întrebat
Dacă se lasă
In războaiele nostre
Absurde.
Nimeni nu l-a întrebat
Dacă își da carnea
Și sângele
Pentru păcatele noastre
Și calul bătea cu copitele
in coastele mele
In femurul meu gol ...
Prin care fluier :
Calule calutule
Vino să-ți dau apa de izvor
Calule calutule
Vino sa îți odihnești capul
In palme
Calule calutule
Vino sa îți cânt din os
O doina de jale
Ca iar te-am inhamat
In războaiele noastre
absurde.
duminică
Bunule Edu...
Bătrânul s-a întors...
Ca o pasare vindecată.
S-a întors...
Nu ca sa rămână,
asa cum speram poate
toti...
Ci ca sa își ia rămas
bun.
Și-a întors încă o data
privirea
înainte sa zboare...
in brațele Ei
Unde își are cuibul
CERUL
Unde chemarea e...
mai dulce
decât TOATE cuvintele
care
ne-au imblanzit,
Prietenia...
Du-te, prietene! Oricât de mult as vrea sa mai ramai. Du-te! ...și dacă nu vei uita, de frumoșii învinși, mai intorce-ti inca o data, privirea...
sâmbătă
joi
luni
Amintiri din paradis ***
Ma ascult. Ma privesc în oglinda. Și ma desprind doua palme deasupra frunzelor. Ma desprind . Dacă asta nu o sa ne ridice, nu știu ce ar mai putea sa ne salveze..
Cheia: ... niște suflete captive într-un vis frumos, dar lipsit de carne, lipsit de umbre.
duminică
I asked my father
I asked my Father…
I said, Father
Take my hunger, Father…
He gave me only a stone.
Take my fears, Father…
He gave me a serpent alone.
Take my sorrow, Father…
He showed me a graveyard cold.
I asked Him, I begged Him,
Take my cowardice, Father…
He baptized me in fire…
I asked Him, I pleaded,
Take this pain away…
He gave me an earthly cross
Almost to bear.
I asked my Father, Father…
Take my loneliness, take it all!
He gave me this name,
He gave me this song,
And in this song,
I find where I belong.
I asked my Father…
Change it all, make it new…
But He gave me a song,
a voice to get me through.
I asked for freedom,
I asked for light…
But He gave me the music
to fight the night.
Stone, serpent, graveyard, fire, cross…
Each one a shadow, each one a loss…
But in the echoes of His giving,
I found a reason for living.
I asked my Father, Father…
Take my loneliness, take it all!
He gave me this name,
He gave me this song,
And in this song,
I find where I belong.
I asked my Father…
Change it all…
He gave me a song…
And in this song,
I'm home...
sâmbătă
O-ul
...e aproape ca o amintire. Nu știu nici cum mi-au venit versurile.
[Re]Trăiesc insa, o experienta la limita dintre Hotare. Când conștiința mea era în continuă expansiune.
E tot ceea ce simt atunci când conturul acestor palme se prelungesc într-un vis tot mai clar.
joi
Valul
Am senzația că timpul nu mai are răbdare . Totul se întâmplă instant. Copleșit sunt.luat de val.mă las dus. Și nu știu dacă mă va izbi de stânci sau ma vă arunca pe țărm.
luni
Final fericit
E timpul celui de al cincelea anotimp. Și fiul risipitor s-a întors in bratele Tatălui. Și toți doisprezece ne-am așezat la masa. Și masa a început sa se ridice o data cu noi la Cer.
Atunci am ieșit afara. Lumina becului, vocile lor de bucurie pe fundal. Am ridicat privirea. Și a început sa ningă... Știam ca asta e momentul... Ăsta e momentul prin care vom intra în eternitate. Și eu...vocea naratorului.
duminică
De dragoste [genealogic]
Ma doare piciorul tăiat
al lui bunicu
Am turnat bere și țuica
Sa îmi amorțească
tălpile
Dar piciorul tot ma doare
L-am înțepat cu venin
de albine
Și i-am dat cu alifie
Chinezeasca
Dar nimic, el tot ma doare.
Când l-am deshumat
Dormea
Cu piciorul meu in brațe.
*
Ma doare piciorul
stâng
Ce bine e sa fiu conștient
De piciorul meu
stâng
Și Durerea asta
începe sa existe ca o măsea
indiferentă
La voința mea
Ca niște cuvinte care
își fac de cap
Care vor sa își exprime
independența.
*
Și nu mai controlez
Nimic...
din această durerea
nici măcar
dragostea
care mă stăpânește...
luni
duminică
OU.ZE.NE.
Privesc la acest ou
un Ou.Ze.Ne.
Privesc la acest nor,
Un înger
Privesc prin tine,
Iubire.
Și O-ul levitează...
Și eu...
pe o masă de operație.
Și tu...
într-o mașină pe A2
Privește aceste tentacule,
prelungirea minții
noastre
În continuă expansiune
Și O-ul levitează...
Și eu...
pe o masă de operație.
Și tu...
într-o mașină pe A doi.
Privește aceste degete,
Un salt
în conștiința noastră
carnivoră.
Și O-ul levitează...
Și eu...
pe o masă de operație.
Și tu...
într-o mașină pe A2.
Le-vi-tea-ză...
Le-vi-tea-ză...
miercuri
luni
Over the sea
Birds teach me to fly
Over the sea.
Stones teach me to fall
Into the cliff.
Love teaches me to dance
’Cause I don’t know,
I don’t know how it feels
To die…
So…
Teach me to fly, teach me
To dance,
Teach me to fall and teach me
To die…
Stars inside my deep wells,
Dolphins in the Black Seas,
Dreams inside my head,
Show me the way…
Show me the way…
To the shores where people
Sing and dance,
To the shores where angels
Become,
Become more than bones
And flesh.
Birds teach me to fly,
Stones teach me to fall,
Love teaches me to dance,
’Cause I don’t know,
I don’t know how it feels
To die…**
Concert pentru îngeri și flori
Se spune ca îngerii sunt mesagerii noștri. Nu e adevarat. E tocmai invers. Noi suntem trimișii. Noi aducem veștile. Noi, oamenii... Noi am fost trimiși în prima linie.
întâmplare ?
Ascultam la asfințit Înger păzitor , un poem mai vechi. Eram cu fața spre mare, cănd soarele își dădea ultima suflare . Cineva s-a apropiat și m-a întrebat ce ascult.
Tocmai începea alt poem și i-am dat sa asculte, în premieră. Am fost impresionat sa vad cum ochii ei lacrimau ușor. Mi-a spus ca și ea scrie poezii.
Ma gândesc cu durere... Cumva, soarta poetului e soarta Sfântului damnat. Bucuria lui mereu umbrita de păcat. Și totuși, măcar de ar fi păcatele lui, ci nu ale unei Lumi.
duminică
ninge, uite cum ninge
Când mă gândesc ca mai mult de jumătate din oamenii de pe acest pământ nu știu ce e iarna, ma simt atât de norocos. Sa ai in tine dimensiunea intinderilor albe, sentimentul infinit al vieții și al morții.
Și mai ales sa te ridici o data cu fiecare fulg de zăpadă. Asta ma face mai sensibil și îmi da un avantaj. Nu exista nostalgie mai mare. Așa că pregătesc un albumul care va vedea lumina poate înainte de Crăciun.
luni
Din paradis [nostalgia]
Bjori ofiliți
fețele de mese pătate
de vin
paharele goale...
Nostalgia asta,
Doamne
este
insuportabilă.
Dă-ne timpul inapoi
Leaga-ne
in dans de Zorbă
Fără început și fără sfârșit.
Să cântăm iar
bucuria
Mântuirii Tale...
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)