ANTICAMERA D.
based on a true story
duminică
sâmbătă
De dragoste
Întinde mana spre mine. Eu mă prefac ca nu înțeleg... Ii strâng mana asa cum se strâng doi politicieni in fața camerelor. Nuu asa... râde. Nu suntem noi cei mai buni parteneri?
joi
duminică
De dragoste.
Eu nu ma duc la serviciu. Ma duc la produs. Eu nu ma duc la shaorma. Ma duc sa vanez. Cu un șoarece în gura, il pun la picioarele ei. Uite ce am adus. Uite cât te iubesc. Și ea numără banii. Și ochii ii sclipesc.
De dragoste
E noapte. O aștept cu motorul pornit în fata unui bancomat. Scoate câteva zeci de mii, se urca în mașină, îmi da banii, și accelerez. Mașină scârțâie, rotile scot fum, iar ea ma săruta. Am reușit!
Ne oprim în fata unei shaorma, îmi pun gluga pe cap și ochelarii de soare. Shaormarul ma întreabă, cu de toate? Nu frate, fără maioneza, și o porție de cartofi cu varza.
Intru în mașină, ne uitam unul la altul și zâmbim. A fost o seara excepțională. A fost o seara de succes. Pentru ca noua ne place la nebunie, acțiunea.
sâmbătă
Mai stai...
joi
Sincronicitate
Iar se repeta. ora 11:11. Acum realizez ca suntem în luna a 11-a. Am învățat sa fiu atent la semne. Mai sunt câteva zile pana pe 11 Noiembrie.
duminică
Frumusețe vie
Frumusețea stătea în fata oglinzii. Nu ca să se privească. Ci ca să se pieptăne. Iar eu eram martorul acestui ritual. Eram lăsat să particip. Să văd fir cu fir cum se desfășoară misterul in față mea.
Frumusețea stătea față în față cu sine. Cobora ca o ceață peste puterea mea de înțelegere. O vedeam. Era putere. O putere care ar fi putut sa transforme pietrele în carne. O putere care ar fi putut sa mute munții. Și sa întunece Sori.
Prin parul ei lung, ea se revărsa peste Lume, când lumea dormea... Nimeni nu a cunoscut cu adevărat Frumosul. Eu am fost însă, lăsat să observ.
De-aia scriu. Căci am văzut. Dar nu știu exact ce anume. Fiindcă puterea ei nu stătea nici în par, nici în sâni, nici măcar în degetele prin care treceau șuvițele.
Era o apariție. Ceva care vine și te posedă. Un duh necunoscut nouă, oamenilor.
***
vineri
Iată esența!
O doamna frumoasă, elegantă, la masă. În farfurie nimic altceva decât o bucata de carne. Și doamna se luptă cu carnea, căci carnea nu cedează sub lama ascuțită a cutitului.
joi
Catharsis
Când ai plans ultima dată ? Eu în seara asta în timp ce ii scriam dintr-o camera de hotel, Rahelei, sora-mi, cat de mult o iubesc.
Jos la restaurant, un festival folk și o melodie legănată îmi acompania lacrimile. Pe masa un pateu desfăcut, o bucata de brânză și un cuțit.
Și poate ca la asta se rezuma viața. Acum, ajuns la finalul acestui post, s-a schimbat și melodia într-un strigăt de luptă.
Vom fi eliberați, cu toții vom primi o cununa. Cununa celor învingători. A celor care au trecut prin noapte.
Note
Am ajuns sa externalizam pana și gândirea. Cu timpul nu vom mai putea articula nici un cuvânt. Vom ști aproape totul, fără sa cunoaștem. Căci a cunoaște înseamnă a procesa. Cunoasterea e un proces intim. Se întâmplă între tine și obiect. Nu este mediata.
duminică
Soare eu și Soare tu
miercuri
sâmbătă
11:11
joi
Suflete
La 25 de ani, eram deja născut. Nu știu de alții, dar eu m-am născut în viata asta. Și e destul. Mi-ajunge.
Sa trăiesc ce e omenesc. Și nu poți înțelege pe deplin experienta asta fără sa mănânci carne.
Cine sunt eu? Interesant cât de falsa e întrebarea asta. Nu contează cine sunt.
Atunci când spun ca sunt, ca știu, ma limitez la acea imagine despre mine.
Nu eram nici atât de deștept, nici atât de frumos, nici special cum ma credeau ei.
Tot eu trăiesc și binele și răul, și frumosul și uratul, și invidia și dăruirea. Adică, Totul.
marți
Anticamera D
vineri
Rondo pentru flaut
Mozart a scos muzica din Catedrale
pe campiile Alizee.
Neliniștite lui nu mai sunt transcendentale.
Nu trebuie sa îți faci griji,
decât dacă te va prinde cumva ploaia
în viile Domnului.
O cruce goala
într-un luminis de pădure.
Numai Mozart poate fi atât de împăcat
cu Cerul.
Te trezești din beție și ai o epifanie:
toate tragediile n-au fost decat niște vise.
Iar păcatele, niște scuze.
joi
Destin
Cand am lăsat-o în gară. Am văzut-o pe geam. Plângea. Știam ca am sa ma întorc. Știam ca nu-mi pot lăsa inima pe acel peron .
duminică
Rădăcini
Mi-a scris Alexandros. Prieten vechi. Datorita lui am trăit experiența departarii. Datorita lui mi-am dat seama ca am rădăcini. Ca sunt prea bătrân sa mai fiu plantat în alt sol, decât cel străbun.
vineri
În noaptea asta... 🚬
În noaptea asta...
am să fumez cu tine.
Chiar dacă n-am mai fumat
niciodată.
Tragem adânc în piept
și ținem…
ținem în noi.
Și dacă mă înec,
să râzi de mine,
așa inocent,
așa nou în toate astea,
pune-mi țigara
între buze.
Spune-mi
că toate păcatele sunt doar scuze.
Și dacă ai sa mă duci în ispită
nu voi regreta.
Iar dacă-am să mor, să fie...
de mână cu tine.
Ce ni s-ar putea întâmpla?
[Doar]
Spune-mi
că toate păcatele sunt
doar niște scuze.
Lumea e fum,
doar fum, doar fum,
suntem două suflete
pe-același drum.
Buzele tale au gust
de strugutel și nicotină,
puțin dulci,
puțin obscene...
[Doar]
Spune-mi
că toate păcatele sunt
doar niște scuze.
Sărută-mă,
sărută-mă,
până nu mai știu
de ce mi-e frică.
Sărută-mă,
sărută-mă,
și lasă toată lumea
să piară-n fum
Ce ni s-ar putea întâmpla? [Doar]
Spune-mi
că toate păcatele sunt
doar niște scuze.
Tu râzi,
eu trag adânc în piept,
și pentru câteva secunde
uităm
cine respiră
pe cine.
Ce ni s-ar putea întâmpla? [Doar]
Spune-mi
că toate păcatele sunt
doar niște scuze.
Lumea e fum,
doar fum, doar fum,
suntem două suflete
pe-același drum.
Buzele tale au gust
de balsam și nicotină,
puțin dulci,
puțin obscene...
Sărută-mă,
sărută-mă,
până nu mai știu
de ce mi-e frică.
Sărută-mă,
sărută-mă,
și lasă toată lumea
să se piardă-n fum.
Poate e păcat.
Poate e iubire.
Poate e ceva
fără denumire.
Poate ieri, poate
mâine,
Dar în noaptea asta,
rămâi cu mine.
Ce ni s-ar putea întâmpla?
[Doar]
Spune-mi
că toate păcatele sunt doar
niște scuze.
Lumea e fum,
doar fum, doar fum,
suntem două suflete
pe-același drum.
Buzele tale au gust
de balsam și nicotină,
puțin amare,
puțin obscene...
Sărută-mă,
sărută-mă,
sărută-mă…
până când toată lumea
se transformă în fum.
Ce ni s-ar putea întâmpla?
…nimic.
Sau poate,
totul...
marți
Banii, pâinea și fenomenologia
Banii sunt energiile noastre stocate. Nimeni nu se considera bogat într-un oraș abandonat. Căci omul bogat nu caută bogăția. Caută ceea ce transcende. Adică vitalitatea. Exista însă o limita obiectiva. Pâinea~250kcl
Bani → energie → vitalitate → pâine. 🔁
duminică
vineri
miercuri
Tresari 🛏️
Anii noștri
Astăzi
cineva mi-a ghicit vârsta.Ce senzație...
să fiu
contemporan
cu mine.Cu oglinda aburită
din baie.Cu incisivii mei, iubito,
fără fațete.Cu primele fire albe
care vin
mereu
ca prima menstruație.Prima dată ignori semnele.
Apoi o rogi
să le smulgă din rădăcini,
dacă se poate.Nu, nu te contaminezi.
Anii nu se transmit
pe cale sexuală.Nu te transforma într-o gorilă
cu păr pe spate.Anii sunt ca o aluniță.
Te împiedici mereu de ea
când dai cu lama
prin zonele intime ale vieții.Curge puțin sânge,
dar o să-ți treacă...Cineva mi-a ghicit vârsta.
Ce senzație...
să fiu contemporan cu mine.Cu norii,
cu ploaia,
cu valurile,
cu Gigi Becali și
cu Billie Eilish,
cu telefonul fără buton.
Ține-mi scara,
iubito!Să mai schimb o țiglă
pe casă.Alintă-mă
cu masajele tale
erotice
și alifie chinezească,că uite, afară
miroase iar a ploaie...Of... anii noștri...
Ai naibii de romantici,
în foldere
cu fotografii mișcate,
cu parole,cu declarații de venit
și drumuri
la taxe și impozite,cu toamna mereu la Mare,
în rulote.Atât de frumoși sunt
anii noștri.Cineva mi-a ghicit azi
anii...Dar habar n-are
că nu sunt doar anii mei.Sunt și anii tăi,
iubire.
duminică
O noapte cu greieri 🦗
o noapte a conștiinței.
Cuvintele
rămân în cameră
mult după ce oamenii
Tac.. .
O noapte cu greieri
o noapte a conștiinței.
În întuneric
toate lucrurile
se întorc
la locul lor.
O noapte cu greieri
o noapte a conștiinței.
Ce-am spus
nu mai poate fi nespus.
Ce-am iubit
nu mai poate fi atins...
O noapte cu greieri
o noapte a conștiinței.
Acum
și vina
seamănă
cu tine,
iubire .
O noapte cu greieri
o noapte a conștiinței.
În întuneric
toate lucrurile
se întorc
la locul lor.
sâmbătă
Supraomul a fost profețit de Nietzsche prin celebra moarte a lui Dumnezeu. Doar ca greșeala ratiunii lui a fost una de natură ontologică.
Supraomul va fi posibil numai prin apariția unui nou Zeu după chipul omului. Și acest dumnezeu, e chiar Frigiderul.
Bineînțeles, un frigider care îți va da tot ce îți imaginezi, ca metafora care închide cercul fenomenologic om-supraom-dumnezeu.








