Aer-de-bujori

Un șoricel lângă un copacel

lângă o ceașcă , în Calea Lactee .

Nu-I asa ca fobia de peienjeni 

E doar in imaginația ta?

Și eu fac parte

din sanctuarul animalelor 

refuzate. 

Dacă ai moț, ai noroc sa fii prins

De un mâner de la dulap. 

margele — pentru ca e o minune 

in orice crăpătura.

Sunt un fel Cangur Carpatin,

Și port în marsupiu un 🐭 

Stau la soare și ma bronzez, 

am și garda de corp cu mine. 

Ca să vezi cât de mic poate fi 

Un ponei roz, 

se pune o ceașcă lângă el.

Și ca să vezi cât de mic poate fi

Un cățeluș 

Se pune un ulcior langa el.

Ma doare burta, cred ca am mancat

Prea multe prune uscate. 

O alta ceașcă cu flori și albine 

din care

 se soarbe, aer-de-bujori. 

⚠️Aceste imagini nu au fost regizate,  locul lor nu a fost modificat sau influențat ca să intre mai bine în poveste. 

 

Mica zeitate

Am văzut multe albine 

Murind

Dar numai una m-a făcut

 sa plâng 

Pentru ca a murit pe inima

Mea 

Cu mainile unite ca intr-o 

Rugăciune 

Și înainte sa își dea ultima 

Suflare 

Am mângâiat-o cu degetul. 

 

Ce dacă vine prima-vara ?

 

Rădăcini

 Fost-am omul pădurii și nu m-or mâncat luchii

*

dar nici luchii nu-s nebuni sa mănânce 

Oameni buni 

🍉

 Dacă trec pe lângă un pepene  

îl ciocăn, și...

dacă nu răspunde, plec mai departe.

Complotul

Cand m-am intors acasă,

 aceste pufosenii m-au așteptat la ușa sa 

îmi facă primirea 

Cred ca e mâna mamei în acest

 complot,

 sperând ca o sa raman ca Peter Pan.

Anticamera Verde

aici ma retrag eu când, 

nimeni nu mai crede în minuni. 

 

Refuzații

No, credeam ca nu ma mai vrea nimeni

Asa ca m-am ascuns aici, în colț.

 

Dino Park

Încerc din răsputeri sa fiu 

agresiv 

Lumea nu ma ia în 

serios 

Dacă nu sunt fioros . 

 

 

Itacha ta, Bătrâne ...

https://youtu.be/IClw4FwArdw?si=OLyFmIsjhQ_FTks7

Abonatul Portocaliu este angajat într-o alta convorbire

Nu mai vreau sa aud iar și iar

reclame cu oferte la abonamente!

 

Everybody use just a another part of me

 

*

 Dacă am fi cât o furnică, cât de mare ar fi atunci,

 Pământul? 

minimal

Alexandros avea dreptate. Ce înseamnă a fi minimalist? Înseamnă o camera albă, un halat alb, și niște pereți captusiti ca să nu te dai cu capul. 

Din punctul asta de vedere prefer să trăiesc în dezordinea microuniversului meu înconjurat de obiecte. Universul nu face economie.  

o mie de flori

Se ia un bibelou perfect

și se ciobeste 

Abia atunci o vei recunoaște

Dintr-o mie [‰]

 

Obiecte non-zburătoare [ușor identificabile]

Și ce dacă sunt mic și n-am aripi, 

tot ce contează e atitudinea!

Hey copii, voi ați văzut un cățeluș roz

Cu ochii, doua boabe de muștar?

Cine a spus ca extratereștrii 

Nu au un gol în stomac? 

O prințesă din alta galaxie

  Prinsa in lanțuri de un dragon. 

 

Veteranii

Ca după o luptă grea, 

am supraviețuit 

Am fost arucati la gunoi si 

Recuperați de Lady-in-Green. 

Acum, astept în sala de operație 

poate ma spala și ma coase...

 

Flori de plastic

O sa postez o serie de imagini. Le intuiesc poveștile, semnificația. Nu e de mirare ca semăn în privința asta cu mama, căci fie vorba între noi, e mana ei în fiecare detaliu. In acest microunivers, rămân impresionat de bucuriile mici, de fericirile uitate. 

Candva, nu de mult, pentru cineva a fost centrul Universului. Chiar si pentru o clipa. Mi se pare interesanta aceasta întâlnire dintre lucruri și sentimente, dintre observator și obiect. Se zice ca arta e în ochii privitorului. 

Eu zic ca arta e și în obiect.  În experienta de a fi văzut. Doar atunci el exista și e insuflețit.

Costel P.

⚠️ Acest post a fost redat, selectat și

 curatoriat de Daffidd Po. 

din cele peste 538 de cuvinte:

Nume: Costel P.

Tractor:  Universal 1984

Varata: 62 de Ani 

Ocupatie: Cioban & Agricultor

Însurat. 6 nepoți. 50 de oi 2 copii

Cancer la gât. Vindecat. 

Optimist. Fără corzi vocale.

Motto: 

" Sa te agăți de viață cu toată puterea ta“

***

Și totuși...

Îmi povestește mama o întâmplare de ieri. Era în oraș cu tata, și ii spune sa o ia înainte și sa o aștepte pe banca la Curtea Veche, ca ea mai zaboveste la un magazin. 

Și când ajunge mama la locul de întâlnire , unde e tata? Nu e tata. A plecat. Poate are treaba acasă. Cand ajunge acasă, nu e nicăieri. Sta, așteaptă, se îngrijorează, tata nu are telefon. Sa ma sune pe mine, se întreabă, eu sunt plecat din oraș.

Într-un târziu vine tata. Ce ai făcut mă, omule, ca m-am rugat și îngrijorat de tine? Unde ai umblat toată ziua? Tu nu te gândești asa un pic la mine? Pai cum unde am fost, ii răspunde tata cu stupoare și revoltă. Nu mi-ai spus sa te aștept pe banca la Curtea Veche?  

Mai bine de 7 ore a stat acolo și a așteptat-o pe mama. Numai ca el o astepta pe banca din spatele curții și bineînțeles ca mama nu l-a văzut. 

***

Poate ca dragostea nu vine asa cum ne așteptam noi, si totuși...Ea stă si așteaptă pe o banca!

The Dream. Glitches.

Un film 🎞️ oferit de Anticamera D. 

Gliches . Este un vis lucid, trăit In loops , Un Destin din care nu se poate ieși decat printr-o Eroare. Și acest moment în timp, unic în Istorie este declanșat de o simpla reacție alchimica. 

Note

Dacă am fi o specie mai inteligenta, am recunoaște frumusețea după mărimea ochilor, ci niciodată după calitatea dinților.

Eschatology

Problema cu Veșnicia e ca durează prea puțin. Nu mai mult cât sa te bucuri de un apus de Soare, de un cireș inflorit, și de o pisică care toarce. 

Tăcerile noastre

Versurile astea au venit într-un moment de epifanie. Eram pe platou, cu Maria și Păpușica, cu Snowboardul in spate, mergeam sa prindem ultima cursa la teleski.

Și nu mai era nimeni. Doar Soarele în fata noastra.  

O liniște ne-a cuprins, mergeam tăcuți spre Soare. Și aveam senzația ca suntem cumva într-un vis lucid, ca ne îndreptăm spre Lumea de dincolo. 

Iată, ca a sosit timpul sa lansez și ultima melodie din albumul Lupta Omului. 

Anticamera Verde

77. Mama. Le-a gasit

Dezbrăcate 

Le-a făcut si rochii.

Verzi

Ca doar nu or sta goale 

Pe frigu asta. 

 

 

alifie chinezească

Îți dai seama ca timpul trece 

Când dai de o alifie chinezească 

 Uitata prin sertare. 

 

Bazat pe o poveste reală

Aici ne-am iubit noi. 

 

Școala altfel

 

dincolo de...

L-am ascultat pe om. Și nu am înțeles nimic din gălăgia vorbelor lui. Din intrigi și din scandal, căutând-și dreptatea, dar niciodată mantuirea. Asa ca, nimic nu conta din ce avea să îmi spună. 

A ierta, însă, 

e singurul și ultimul gest 

care ne va trancende. 

100

Stich face 100 de ani umani. E comica cum da cu capul de câte un obstacol, cum bajbaie pe lângă zid. 

Are totuși o memorie de elefant. Uneori am impresia ca vede dacă nu ii pun ceva în cale de care sa se lovesca.