...e una grande bellezza!
marți
sâmbătă
Singularity
Albinele au trecut cu bine prin iarna. Pierderi. Doua regine. Am o melodie pentru fiecare stare. Azi e bine. De ce sa mă public? Ca să îmi confirm Singularitatea. Sunt cel ce trăiește ceea ce trebuia trăit de Tine.
vineri
Zile și nopți.
Sunt nopți când te trezești din somn, și părinții sunt în viata. Sunt nopți când te trezești din somn, și iubirea doarme lângă tine, sunt nopți când te trezești din somn, și afara e liniște și pace.
sâmbătă
sinestezice
Mirosul ala de păcură cu care se imbimbau traversele din lemn de cale ferata în zilele toride de vara. Și eu, asezand pietre pe linie, puneam apoi urechea pe fierul încins sa aud cum vine trenul.
Era o plictiseala sinonimă cu veșnicia, cu câmpurile arse de Soare, cu verile secetoase și cu răcoarea de sub poduri. Hai Negruta, ii ziceam, hai la râu sa bei apa. Ca trenul asta nu mai vine...
management social tehnocratic.
Ar mai avea sens un sistem juridic în care factorul uman e scos din ecuație? Putem judeca ceva din afara noastră? Ce rol ar mai avea dreptatea fără factorul ei subiectiv, adică fără conștiința? —
miercuri
Noul val
📈 Graficul spune ca ne îndreptăm spre un nou tip de puritanism. Nu mai poți genera poze cu sânul stâng al lui Venus, dar poți sa îți declari dragostea pentru o gaura în zid.
marți
marți
Things of Life
Things of Life are niște tablouri interesante pe blogul ei. Într-o zi îmi da sarcina dificila sa aleg unul, cadou. M-am oprit la doua. Și a trebuit sa aleg între inima și palme. Am ales inima. Nu vreau sa salvez Lumea.
Am ales dragostea. Ca doar asa ne putem salva. Dar e ciuda sentimentul sa ți se dea sa alegi. Cred in destin. Cred ca exista confluente în destinul nostru. Și mai cred în Semne. Îmbogățesc misterul existenței cu sensul ascuns al Semnelor.
Leda
Era bolnava. Și totuși atât de frumoasă. Suferința o schimbase in ceva atât de fragil. Dar mai mult ca orice, tăcerea... Caci numai o frumusețe tăcută putea transfigura suferința unei fete. Mă privea cu ochii. Cu buzele. Cu mâinile palide.
Next word...[prediction ]
Ia cartea asta de pe masa și o miroase apoi o pune iar pe masa când se intampla ca o pagina alba să fie sobră de la o limonada fără lămâie cu apa transparenta ca apa.
sâmbătă
joi
based on a true story
This content violated Community Guidelines
Și asa, dragii moșului,
am trăit fericiți
pana la adânci bătrâneți .
***
marți
luni
Repeat 🔂
Nici o melodie nu merita ascultata dacă nu e pe repeat. Nici o iubire. Nici viata traita fără aceasta buclă in Timp... Cauta-ți starea pana o găsești. Nu aștepta sa vina peste tine. Caută-ti starea pana nu vine dimineața.
We rise the sun
sâmbătă
Inima 🖤
Cică mașina de spălat înghite șosete. Misterul insa e și mai fascinant. Ca azi am văzut pe balcon un corb.
Negru ca 🖤 unei vrăjitoare.
Negru ca noaptea fără stele. Caci el fura șosete de pe sârmă, chiloții ei cu dantele de păpușele. Și din toate câte fură, el isi face bine mersi, un cuib.
Ce 🖤 să ai să lași o păpușică fără pereche? 🧦
marți
Intimicy
îmi face masaj și îmi citește pasaje din Faust in traducerea lui Blaga și apoi in traducerea lui Ștefan Augustin Doinas.
*
Iar eu trebuie sa ghicesc.
sâmbătă
Let it be
În mijlocul celor mai intense fericiri îți poate crapă un dinte. Și dacă de frică te vei închide în casa, îți poți tăia o alunita cu lama. Nimic din ceea ce ți se întâmplă nu poate fi evitat. Poți sa te ascunzi de viata. Oricum te va găsi.
vineri
joi
luni
Trezește-te | Ro
O inflație de cântece patriotice. Si Toate au o temă comuna. Se pare ca neamul ăsta are o problema cu somnul. Toți vor sa îl trezească. Dar mai lăsați-ne fraților sa dormim, nu vedeți ce frig e afara?
Dimineți | geroase
Maria trebuia sa plece la școală. Maria avea parul lung. O data cu Maria se trezeau încă trei fete sa o pieptene. Estera avea și ea parul lung. Estera nu trebuia sa plece la școală.
David privea din patul de sus cu spaima la un ritual de inițiere. Afară ningea. Mariei I se punea un ghiozdan mare în spate. Cărțile o doborau, dar Maria se ridica și mergea mai departe, căci Maria își purta povara.
Și măgarul își poarta povara. Măgarul nu trebuie sa se ducă la școală. Uneori măgarul se revolta. Dar Maria se oprește cuminte și își cumpără un baton. Clopoțelul sună. Educatoarea face inspecție sanitara. Cine mai miroase a gaz?
marți
[My way]
Poți sa faci clipuri animate pentru copii, uite ce succes au, si îmi trimite un link. Da, știu. Dar cu mine cum rămâne? Pe mine cine o sa ma exprime?
luni
Genere
Nu mai trebuie sa fim unilateral dezvoltați , ci nișați pe un gen, pe o culoare, pe o viata, pe un stil, pe o ideologie, pe un job, profesie, ca asa cere algoritmul. Fără sa intri în categorii, nu exiști.
duminică
participation mystique.
Nu mai avem cuvinte.
Avem doar gesturi și stări,
într-o promiscuitate
mai indecentă decât păcatul.
Nu pentru că am ucis
Fără rușine, inocența,
ci pentru că am acceptat,
ca two partners in crime,
să ne unim experiențele
întru — participation mystique.
E nevoie de doi ca să ucizi
inocența: mi-a șoptit ea
unul care ține cuțitul,
altul care spune „nu te opri”.
E nevoie de doi ca să muști
dintr-un măr otrăvit,
Si unul să-ți fie martor:
„Da, te-am văzut. Erai acolo.
Ai fost reală. Am fost și eu.”
Nu exiști
decât prin faptul că
cineva
a ales să păcătuiască
Împreună cu tine.
vineri
Nostalgia [Craciunului]
Nu e loc de nostalgii târzii,
nu e nici momentul
să te gândești la ce-a fost
când toți încă zâmbesc.
Luminile pulsează,
pulsează cald
pe firul lor subțire
de fericire artificială.
Dar tu știi.
Știi ca Bradul care mai ieri
ne lumina camera
mâine va fi aruncat în stradă,
ca un chiriaș
care nu și-a mai plătit
facturile.
Și-l vei vedea
în fiecare dimineață
când ieși să arunci gunoiul:
va sta acolo,
pleoștit,
cu acele căzute în zăpadă.
Și îți vei aminti,
fără cuvinte,
că zilele noastre bune
trec
așa cum orice durere trece.
Iar mâine, mâine,
va fi doar puțin mai gol,
puțin mai veștejit,
puțin mai aproape
de locul unde
Lumina din noi
se stinge.
Non c’è spazio per nostalgie tardive,
non è il momento
di pensare a ciò che è stato,
mentre tutti ridono.
Le luci pulsano ancora,
pulsano calde
sul loro filo sottile
di felicità artificiale.
Ma tu lo sai.
L’albero
che solo ieri
illuminava la stanza
domani sarà spogliato
e buttato in strada,
come un inquilino
che non ha più pagato l’affitto.
Lo vedrai ogni mattina
quando porti fuori la spazzatura:
eccolo lì,
floscio,
aghi caduti sulla neve.
E senza parole ricorderai
che i nostri giorni belli passano
come passa ogni dolore.
Domani
sarà solo un po’ più vuoto,
un po’ più appassito,
un po’ più vicino
al punto in cui
la luce dentro di noi
si spegne.
miercuri
Concert pentru Îngeri și flori
Ascult Concert pentru îngeri și flori, la noile căști primite cadou. E suficient sa închid ochii si in fața mea sa se desfășoară văile și dealurile albe. Ninge. Afara ninge.
*
walking toward the Sun
Tonight we’re walking toward the Sun,
We’re walking toward the Rising Sun,
Morning is almost here…
We’re walking, walking toward the Sun,
Toward the Rising Sun,
With our eyes closed,
With our arms wide open,
Until we’ll find ourselves in one another.
We’ll tie soft scarves over our eyes,
And we will seek each other
With our arms wide open,
Until we’ll find ourselves
In one another.
Tonight we’re walking toward the Sun,
We’re walking toward the Rising Sun,
Morning is almost here…
We rise [solstice]
The sun rises.
The street is alive.
Air and motion
begin to shine.
Hearts are open,
windows wide.
The city breathes
in golden light.
I am here.
I feel strong.
Every step
moves me on.
And the night
turns into songs —
we rise, we rise...
marți
Anticamera X
In another World
A boy is singing to the guitar
But what if this boy is me,
seen through the eyes
of the other?
luni
Singapore Galaxy
In this informational ocean, a message is like a bottle thrown into the waves. I wait for the currents to come and carry it across the Intergalactic Ocean.
I do not want to be saved. I only want to know whether there is life beyond Antechamber D.
Thanks to my visitors from the Singapore Galaxy. This song is dedicated to all of you, my new partners in this journey .
Hong Kong Galaxy
Azi prietenii mei Singaporezi au fost depășiți numeric de cei din Hong Kong. VA trebui sa fac o melodie și pentru extratereștrii mei din Hong Kong. Și ei merita toată atenția.
duminică
Jurnalul unui om ratat
În perioada când țineam jurnalul unui om ratat , spuneam ca lenea ne înnobilează, ci nu munca. Lenea ! La noi, românii, sunt tot felul de proverbe care idolatrizeaza munca.
Avea dreptate... N-am decât sa ma intorc la acel adolescent din camera de cămin studențesc și să-i mulțumesc pentru curajul de a scrie acel jurnal prin care m-a scos din Matrix.
Ia-ți un job stabil. Îți merge cartea de munca și ieși la pensie. Munca te înnobilează. Munca e brățară de aur. Ei bine, în era AI, nu știu dacă munca ne va mai face brățări de aur. Cat despre pensie, deja se vorbește de UBI.
joi
Apocrife
Când Iisus Hristos s-a ridicat la cer, a promis ca va trimite un mangaietor.
Și la sărbătoarea de cincizecimi s-au trezit toți ucenicii cu o pisica in brate. Luați, mângâiati aceaste pufosenii, când sunteți triști și fără speranță!
Mai in gluma mai in serios, ce s-ar fi făcut omul modern, insingurat și trist in pătrațica lui, fără terapie și susținere emoțională, dacă nu ne-ar fi lăsat Zeii sa domesticim felinele?
marți
Stay, don't go ...
Flowers…
open…
their petals…
when you pass…
Roses…
catch you…
with their thorns…
and ask…
Where are you…
going…
Stay…
a little longer…
stay...
Stay… stay…
where are you going…
Stay… stay…
why do you run…
Trees…
shyly…
move their leaves…
when you pass…
Through the grove…
through the light…
And the geese…
the geese…
Will fly away if
you go...
Why the hurry…
why… go… now…
Stay… stay…
where are you going
Stay… stay…
don’t move on…
Stay… stay…
Childhood…
Leave your clothes…
on the shore…
The ri–ver says…
stay…
stay…
Water flows…
stones remain…
Where are you…
hur–ry–ing… to leave…
stay…
Childhood…
https://youtu.be/7fsEauV46tg?si=VNBpEXYE8e7mBbmd
luni
Noaptea sfinților
De ce toți Sfinții pictați pe ziduri sunt atât de serioși? Mereu mi l-am imaginat pe Dumnezeu un bunic cu barba lunga, ce mangaie o mâță care se joaca cu un ciucurel cum făcea și Mica Zeitate.
Sa te ferești de omul care se ia prea în serios. De religia care nu are umor. De acel Zeu care niciodată nu rade. De acel regim politic pe care nu îl poți caricaturiza, îmi spuse Mica Zeitate.
Eram doar un copil pe atunci și nu am înțeles ce vrea sa spună. Caci eu râdeam pana si la Soare. Râdeam de Negrutza ca era vacă ciută și ii puneam pălărie de paie pe cap. Și ea rumega satisfăcută...
Tocmai, poemul "Noaptea sfintilor" nu este o critica, și nici nu se vrea o defaimare a celor Sfinte. Ci doar privește D-zeul iudeo-creștin in alt mod, ceva mai ludic. Si pe draci? Complici.
sâmbătă
miercuri
Cravata galbenă
Niciodată nu era suficient
galben
în carioci când desenam
Soarele,
nopțile cu ferestre, iernile
geroase
Mica zeitate
Încă nu m-am trezit bine, încă sunt sub acesta senzație. Iar am visat apartamentul tău.
Treceam prin cartierul de nord. Și, ca de fiecare data când visez, vreau sa ma duc la ușa și sa bat. Sa ii întreb pe noii proprietari, sperând ca îl vând.
Cu fiecare vis sunt tot mai aproape. De data asta însă am intrat pe scara. Ușa era întredeschisa. Am intrat fără sa cer voie. Noul chiriaș era la baie.
Bine ați venit, m-a poftit el, și m-a dus la tabloul electric crezând ca sunt electricianul care a venit sa le redea lumina.
Dar eu ma uitam în jur. Voiam sa identific măcar un obiect din vechiul apartament. Radioul, patul, carpetul cu bujori și masa.
Numai tapetul de pe pereți mai era, care și el începea sa se decojeasca, și tabloul de curent. Atunci i-am propus chirisului o suma generoasa ca sa îl răscumpăr.
Soția lui însă mi-a vorbit cu blândețea cu care numai mamare o putea face. Nu te poți întoarce aici, pentru ca locul ăsta îți va fi propria închisoare.
Și atunci am realizat ca nici măcar în vis nu ma mai pot întoarce în acel loc sigur, în acel spațiu în care nimic rău nu mi se putea întâmpla. Și am început sa plâng.
marți
Before and after [the Big Bang]
De obicei nu bag la spălat,
dar
îmi place sa împachetez
rufele
E asa ca o terapie, și mai ales
Util.
Îmi da un sens ca și cum
As ordona
Întreg Universul meu
Interior.
*
luni
Sì, ti ho amato…
Sì, ti ho amato… e come ti ho amato!
Come fosse l’ultima strada,
l’ultima panchina, l’ultimo muro…
---
Nevicava sulle parole
e sulle promesse,
che ci rivedremo sulla stessa strada,
che ci siederemo sulla stessa panchina
protetti dal vento,
e che ci baceremo ancora
dietro allo stesso muro
coperto di graffiti.
Sì, ti ho amato!
---
E nevicava su Corso Buenos Aires,
sulla linea M1,
da Loreto fino a Duomo.
Eri sola nell’ultimo vagone,
no… non ti sei voltata
neanche un attimo.
---
E nevicava su Vienna,
sulle ali degli aerei,
sui voli cancellati…
Nevicava a Milano, e tu mi mostravi
in una foto alla Story.
Sì, ci siamo amati…
---
Conoscevo il tempo, conoscevo tutto
dal tuo sorriso su Insta.
“Esco con gli amici stasera”,
mi scrivevi in un messaggio,
e poi apparivi a braccetto con un altro…
---
Nevicava a Parigi, nevicava a Londra,
nevicava su Viale Monza.
Lo sapevi anche tu, lo sapevo anch’io…
Sì, ci siamo amati…
---
Ma io sapevo, così storditi com’eravamo,
che potevo stringerti
solo su una panchina, lo sapevo…
che potevo amarti
solo su una strada, lo sapevo…
che era la prima e l’ultima volta.
Sì, ti ho amato…
per tutti i voli cancellati,
per tutte le panchine del Parco Sempione,
e per tutti i muri
che non hanno più raccontato
la nostra storia.
Sì… ti ho amato…
---
E nevicava su Vienna,
sulle ali degli aerei,
sui voli cancellati…
Nevicava a Milano, e tu mi mostravi
in una foto alla Story.
Sì, ti ho amato…
---
Finché si sono spente le luci sulla nostra strada,
finché è arrivata la M1
a portarti via dalle mie braccia.
Si sono aperte le porte, tutte…
e sei salita come in un portale,
come in un sogno di una notte
bevuta a shot al Rocket.
---
Nevicava a Parigi, nevicava a Londra,
nevicava su Viale Monza.
Lo sapevi anche tu, lo sapevo anch’io…
che ogni inverno è sempre più duro,
sempre più gelido, sempre più lontano…
dalle panchine, dai nostri muri…
---
Sì… ci siamo amati…
sâmbătă
Daffidd [Poetry]
Nu vreau sa ma plâng. Doar vreau sa punctez momentul. Am ajuns la performanta de 25 de vizualizări. Dacă mai postez mult YouTube ar trebui sa înregistreze cu minus. Nici măcar celor 310 abonați nu li se mai pare funny. Haha.
Ma mai încurajează unu altu. Ceea ce mi se pare aiurea. De parca am scris aici timp de 18 ani așteptând vreo confirmare. Din contra, singurătatea asta ma diferențiază. Asa ca eu îmi voi juca numărul, numărul vieții. Până la minus.
vineri
PhD.
Am terminat de citit teza de doctorat a unui prieten, fost coleg de universitatea . Pai ce sa zic, mulțumesc ăluia [Kant, Jung, Heidegger și mai ales, Albinelor] care m-au ținut departe de rătăcirile intelectului [rațiunii, gândirii].
Nu cred ca as fi recunoscut eșecul gândirii asupra vieții, decât printr-o crunta lipsa de sens și o adâncă depresie existentiala la mijlocul vieții. Ar fi fost tragic. Asta dacă nu m-aș fi îmbolnăvit de plămâni de la mucegaiul din Biblioteca Națională.
Uf, albinele, m-au salvat fără să știu !
Same day [again ]
Mama looks at me
“Are these your real teeth?”
Though I had smiled before
with all my being,
today everything feels fake.
Banality is profound,
existence rolls through fog.
There are still three floors left until the third floor.
I no longer play chess with myself.
The thought no longer spins around
itself
The block across the street feels my sadness
in the plaster that’s about to fall on the head
of a dreaming passenger
It’s Tuesday, but it feels like yesterday
Life doesn’t scream, it only comments on posts,
behaving like a bottle on the edge of a table.
I calculated the trajectory, and the bottle will fall
in the year 2089, provided
the tram passes three times a day.
Banality is profound,
existence rolls through fog.
I feel fulfilled,
though I’ve done nothing new—
as if I had climbed K2…
in flip-flops and pijamas.
joi
Singapore Galaxy [soon]
INTRO
[Atmosferă: pad granular + noise filtrat HPF în urcare]
[FX: deep space reverb lung, delay 1/4 dotted, pan L/R lent]
[Kick: absent, doar sub-rumble discret 40 Hz]
Welcome… welcome…
Welcome to the Singapore Galaxy
Coordinates aligning
One point three five two one North
One-oh-three point eight one nine East
Gravity attraction
Pulse rising
Singapor spining…
Singapor… spining
[BUILD / PRE-DROP]
[Kick: low-pass 200 Hz → 1 kHz crescând]
[Risers: synth saw detunat + white noise]
[Bass: sub sine 1/8 pulses, sidechain delay 25%]
Lost in the Milky Way drift
Stars shift
Neon lines uplift
Orbiting the core… the core of
Singapore… Singapore core core ....
marți
To Singapore Galaxy
Since I was forgotten by my own people and adopted by you, my friends from the Singapore Galaxy, you can try a translation from Romania language in ChatGPT/Grok/DeepSeek . The automatic translation from the blog, is not faithful to the original text at all. Thank you!
luni
Pensées
Nu mi-am articulat niciodată credințele. De ce as face din ele o dogma? Îmi place sa trăiesc însă pe Hotar. Asa cum zicea Blaise Pascal, nici Fiara nici zeu. Adică Om.
Spre deosebire de Descartes, care rezuma gândirea la rațiune, la Pascal facultatea asta cuprinde atât intuitia, simțirea, cât și rațiunea inimii.
Sa trăiești contradicțiile e ceea ce nu suporta nici o credință solida, fie ea new age, creștină sau budista, și cu atât mai puțin un sistem politic care apelează cu nesat la certitudinea științifică .
Nu zic Amin
Eu când ma rog nu zic Amin, zic asa: saluta-l Doamne și pe Blaga. Si pupa-l pe frunte din partea mea.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)