Cezar

Nu sunt antisocial doar ca...Ma dezechilibrează orice zâmbet. De exemplu zâmbetul acestei fete Care are sclipici pe pleoape si in gene. 

Lumea se oprește sa facă poze cu mașina mea albastra. Ii privesc de la terasa și îmi imaginez Ca sunt un mare poet necunoscut și zambesc. O poezie ar fi la fel de albastra. 

Nu mai miroase a tei in curtea bisericii. Miroase a hamzii si a fructe de mare. Mănânc înghețată cu fistic la fel ca acu doua veri pe Lago di Como. 

In orașul asta ma simt ca un turist, un adolescent care se mulțumește ca are in buzunarul de la piept un pachet de țigări. Scuze, ai o bricheta? Ma întreabă Cezar și imi întinde o tigara.