înainte sa fi fost m-a strigat
ființa a tot ceea ce este și exista
ramele, cârtițele, frunzele
strigau toate de sub pământ
toate voiau un loc in mine
sa iasă din ascundere.
*
Davide, Davide! Davide!
aici suntem! Ridica-te și umbla!
și am umblat ca un orb o vreme
printre pietre, printre lucruri
prin ape plate si negre.
*
Davide, Davide, Davide,
mi-au căzut de pe ochi solzii
din timpane sigilii de sânge
eu... credeam ca sunt un orb
singur, pe pământul gol...
*
Davide, Davide, Davide
aici suntem, ridica-te și umbla!
Și-am început sa plâng.
era prima dimineața cu ceață
când mi s-au deschis ochii
sa văd viața de sub frunze.
*
nu ma întrebați cum de încă
umblu printre voi râzând
nu sunt decât Numele ce-l port
din ziua in care m-ai strigat
Davide! David, aici Sunt...
Intoarce-te la Mine, vino acasă!
Nu stiu de ce se scriu asa unele cuvinte. Unde e Acasa?
RăspundețiȘtergereAcasă e acolo de unde venim.
RăspundețiȘtergereCu doi de L si doi de S. Asa. Multumesc pentru compliment. L.
RăspundețiȘtergereComplimentele sunt pe merite.
RăspundețiȘtergereImi suna a deliberare existentiala. Ceea ce imi place, cand nimic nu e intamplator si tot timpul e o intalnire...
RăspundețiȘtergere
RăspundețiȘtergereTotul a pornit de la cutia de metal și teoria lui Schrodinger.