joi

Scrisori



Fratele meu,  

Penelopa de mult a lăsat

Acul și pânza pe masa

Dansează 

lasciv in fata obiectivelor 

Cu un Kalașnikov 

între picioare 

Și e beata, 

beata de sânge.

Prea bunul meu! 

rătăcind pe câmpuri minate 

tu și florile de mac

Penelopa 

Nu mai știe sa aștepte 

seara in prag

cu lumânări aprinse 

argații care 

Sa aducă veștile de pace. 

*

Bătrâne...

Rămâi acolo, oriunde ai fi

Aici nu mai e trai de noi

de visători cu plete 

de zorbe jucate 

pe viața și pe moarte 

cu jurăminte 

de zar, pe foc și băutură tare 

până dimineata-n zori.

Itacha ta...

e doar o vraja a Mării.



 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu