Psalm

uneori stau zile atârnat pe cruce 

biciuit de soare și uscat de vant

sa strig oare Tata, Tata, unde esti? 

Sunt prea obosit sa îți mai cant 

durerile 

Sa nu te miri ca te-au părăsit 

pana și îngerii 

ca nu-ti mai scriu poeții versuri 

ieșite din lagărele morții.

nici Mica Zeitate nu mai avea chef 

de textele tale Sfinte 

se uita la mâini si-mi zicea:

Uite mama ce am ajuns...

Sunt  numai piele si os... 

os de fluier daca as fi fost 

ti-as fi Cântat poate

Psalmi de Lauda la harpa

dar Doamne, nu sunt decât 

un femur gol de măduva 

prin care îți ascult neputințele 

revarsandu-se peste visele 

noastre de veacuri...

sa ma iau la trântă cu tine as vrea

ca un rocker supărat pe viața 

sa te prind de călcâi, sa mor

cu dinții înfipți in aripile tale

sa nu te las sa zbori din pumn

ca un licurici prins in noapte

sa îl lipim de fruntile noastre

sa luminam iarasi in Lumina ta

sa cântam in drum spre casa

ca Lipovencele ce aduc ploaia 

Sa ne arați calea ta cea buna.

***

Și cearta asta sa se numească 

Dorința mea de tine, Doamne.