De dragoste grandiosa

Și Caldura din seara asta ma îmbracă. Caldura degajată de zidurile Bisericii Domnești, de asfaltul încins, de pietrele care au ars in iubire toată ziua. As putea sa umblu gol prin grădina, sa alerg pe strada și nu m-as rușina. As fi îmbrăcat in duhul Tau cel sfânt. 

Poate ca azi e ziua. In acest delir as putea sa ma ridic doua palme de-asupra pamantului, sa sfidez legile Tale.  Ce bine e sa scap de greutatea acestui pamant. Pentru o zi sa ma consider Grandios. Ca Ronaldo când da gol. Ideea e sa nu imi folosesc niciodată supra-puterea. Sa trăiesc mereu ca un Om. Sa nu ma las ispitit de priviri. De zgomote. De a dovedi cine sunt.

După 60 de bazine pe sub apa ma simt atât de ușor. As putea totusi sa încerc sa ma ridic, nu mult, doar doua palme deasupra pamantului. Și nimeni nu m-ar vedea, Doamne, in wc-ul acestui pub. As putea sa fiu nemuritor. As putea sa fiu Mare. Da știu... va veni și acea zi, când totul va părea mai real decât acest sentiment care ma ridica. Pana atunci, pot sa fiu mare in suflet?