*
Nu știu ce sa îți scriu,
tinerețe
fetele pe care le cunoșteam
cu chip angelic și ochi nostalgici
fetele
care aveau rafturi întregi
de casete
cu bitălși si hendricși
au rămas
in poveștile veteranilor
repetate
mereu pana la plictis:
Ehe, băiete, pe vremea mea...
*
toți trăim epoca de aur
a tinereții
Și toți vom avea aceleași
chipuri
Îmbătrânite de vant și intoarse
mereu
cu fata spre pământ .
Asa stau lucrurile,
așa e lumea asta
clădită.
Îmi spuse batranul...
căutând cu ochii,
zarea.
Așa stau lucrurile...
imi repetam și eu
in gând
ca pe o mantra prin care
ma trezisem la viața
Așa e Lumea asta
clădită...
*
din acea zi am tot strigat
ca un orb
trecătorilor de pe Magheru
ii așteptam
sus la gura de metrou
spre TNB
Sunt tânăr, Domnule!
Sunt tânăr, Doamna!
Uitati-va puțin
la chipul meu de zeu
Nu treceti așa ușor
pe lângă tinerețe...
pipăiti-mi nasul,
și fruntea și ochii
si picioarele.
*
Ma trezisem la timp
din bătrâneți
Și nu-mi venea sa cred
cat de tânăr sunt.
Și din Magheru am ajuns
In Londra
unde mi-au pus pe cap
o șapca
și m-au dezbrăcat
căci in jurul meu roiau
fecioare
de la școala privata
Bell-Arte.
*
Desenați-ma,
nu lasati nimic ascuns
Nici gura nici sexul
Desenați-mi tot ce se poate
venele și capilarele
sprâncenele, ca poate mâine
n-am sa mai fiu.
desenați-mi sufletul rebel
dacă se poate.
*
la umbra Domului, in Milano
ma invitau artiști
sa iau loc pe scaunul lor
sa îmi deseneze
chipul și mustața
care abia mijise
și barba-Rosa de ovreu
cu parul împletit In trei
la Marile Calde.
*
Desenați-mi ochii,
și eșarfa verde
ca Argeșul
dar ei mi-au spus,
Băiete,
avem râuri mai tulburi
ca ochii tai
Coboară in jos spre Pisa!
Avem poduri peste
Arno,
O sa îți găsești chipul
tinereții
In Piazza Della Signoria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu