*
Nu știu ce dictator e, ca ma priveste
in alb-negru, ca orice dictator
cu zâmbetul lui mai enigmatic
decât Monlissa lui Michelangelo .
Nu știu dacă îl strânge cravata
Dacă ochelarii ii lasă urme pe nas
Dacă a chelit de grijile lumii
Cert este ca l-am găsit părăsit in târg
Iar el ma privea nestingherit, mișelu
cu zâmbet enigmatic de vulpe bătrâna
hahaha, hai ca l-am găsit pe prost!
O sa îmi întind regatul iar peste om
peste naivitatea lui ca a nimănui
dar eu nu eram interesat decât
de rama argintata din tabloul lui.
*
Ce ti-am făcut chip de lut, sa ma înjuri?
nu mai bine îți pui scrumiera
și ceașca de cafea pe chipul meu ?
Nu mai bine îmi faci buzele cu ruj
Și sa îmi pui cercei in urechi
ca poate așa ai sa ma iubești
Nu mai bine îmi desenezi mustăți
așa cum făceai la ora de matematica
istorie, română , chimie celor care
ti-au torturat ani de zile copilaria?
Cu ce am fost eu mai rău ca ei?
Numai sa nu-mi scoți ochii, te rog!
ia-ma cu tine, încă vreau sa văd lumea
atarna-ma in sala de așteptare sau in hol
sa nu fiu aruncat in ghenă și pubelă
sunt totuși încă tânăr, pot sa zâmbesc
mai enigmatic decât Monalisa.
*
Nu știu ce dictator este, pare unul
Cu față umană și cu cravata
cert este ca a fost și el candva Copil
Unul pe care l-am recuperat
și acum îmi mulțumește zâmbind
mai enigmatic si mai Zen ca Buddha
dintr-un WC u din lemn la țara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu