biciuit de soare și uscat de vant
sa strig oare Tata, Tata, unde esti?
Sunt prea obosit sa îți mai cant
durerile
Sa nu te miri ca te-au părăsit
pana și îngerii
ca nu-ti mai scriu poeții versuri
ieșite din lagărele morții.
nici Mica Zeitate nu mai avea chef
de textele tale Sfinte
se uita la mâini si-mi zicea:
Uite mama ce am ajuns...
Sunt numai piele si os...
os de fluier daca as fi fost
ti-as fi Cântat poate
Psalmi de Lauda la harpa
dar Doamne, nu sunt decât
un femur gol de măduva
prin care îți ascult neputințele
revarsandu-se peste visele
noastre de veacuri...
sa ma iau la trântă cu tine as vrea
ca un rocker supărat pe viața
sa te prind de călcâi, sa mor
cu dinții înfipți in aripile tale
sa nu te las sa zbori din pumn
ca un licurici prins in noapte
sa îl lipim de fruntile noastre
sa luminam iarasi in Lumina ta
sa cântam in drum spre casa
ca Lipovencele ce aduc ploaia
Sa ne arați calea ta cea buna.
***
Și cearta asta sa se numească
Dorința mea de tine, Doamne.
Relatie dragoste-ura, asta simt aici. Let it go... Negativitatea.
RăspundețiȘtergereVrei și tu sa ma aduci pe calea cea dreapta văd :))
RăspundețiȘtergere:)) O reactie la zbaterea ta. Atat.
RăspundețiȘtergereO reacție fireasca, de împăcare a contrariilor, altfel suntem pierduți.
RăspundețiȘtergere