P.S.

Te iubesc!

note

In 1175 Henry al IV-lea a fost excomunicat de catre Papa Grigore al VII-lea. Din cauza asta puterea i-a fost subminata si a trebuit sa se deplaseze in Italia, la Canossa, unde a stat descult si imbracat in sac, in zapada timp de 3 zile pana cand Papa l-a iertat.

privestecerul!

in ziua in care am trecut  prin viata ta

iertarile

Orice despartire e ca moartea. La inceput nu realizezi ca e pentru totodeauna. Cu timpul durerea devine acuta pana in punctul in care nu mai simti nimic.  Fiecare noapte e o despartire, despartirea de noi insine, care-i cea mai grea.. Suntem atat de departe de ziua de ieri, de noaptea trecuta, atat de departe incat cerurile, si stelele, si sorii vor trebui sa strabata distante astronomice pana la ziua de ieri, pana la noaptea ce tocmai a trecut fara noi.

mut talmacesti toate semnele

 ... 

photo D.M. aug. 2012

versuri Lucian Blaga 

muzica Elim

asezare D.M

of, ...

Un oftata pentru Lume. Unul pentru  tine, iubire... Cantecul lipovenilor e ca leganarea trestiilor. Curge prin vene ca bratele Dunarii. Se canta in cor si in disonante armonioase de catre femei, cand barbatii se duc impreuna la pescuit. Sa iti unesti vocea cu altii e o mare taina. In fata mea se intinde ca o masa scena intoarcerii, Odiseea lipovenilor. Acolo unde apa dulce se uneste cu marea. Da, acolo..ne-om intalni si noi. Pe poteca stramata, din stuf ca de nicaieri apar femeile, una in urma alteia cu cosurile de rachita pe cap, pline cu peste ca din minunile Sfintelor Scritpurilor. Cata iubire e aici. Sa stii ca oricand te poti intoarce pe inserat in cantece de jale cu mrejele rupte de furtuna. Sau in pace, impins de briza marii, vaslind in amonte. Casele lipovenilor sunt albastre, albastre ca ochii tai iubito, ca sufletul meu. Inspre Vama, arbustii aminesc de linistea inaltimilor grecesti si de cantecele lui Demis Roussos. My friend the wind...Haide, vino sa ne prindem in zorba Grecului si sa plangem ca doi prieteni dupa lupte grele. 

du-ma fericire in SUS

Sa-i ceri unui om sa-si dea sandalele jos din picioare, inseamna sa faci din desert un loc sfant. Sa inchizi cu lacat mare camara cu dulceturi, e ca si cum ai lasa imaginatia copilului libera. Intr-o zi de vara va gasi racoarea beciului. Maria i-a interzis pisoiului meu sa intre in camera ei. Acum cand intra parca merge pe carbuni incinsi. Se pune in mijlocul patului si toarce. Asa creste povestea in tine. Anticamera D e un astfel de loc interzis. Un loc secret. E o camera pe care o descoperi in zilele toride, in noptile lungi de vara. Iarna la gura sobei. Anticamera D e o camera pe care am zidit-o din nevoia de a ma inchide intr-un templu. Si acest templu e sufletul meu incapator.  Anticamera D e inconjurata de ape, ape negre, ape amare, ape calzi si calme. Ape largi, infinit de largi si putin adanci, ce-ti vin pan' la genunchi. Pasesti ca prin vis, pe marmura ca pe morminte dintr-un Univers cu o infinitate de posibilitati, spre o poarta ce se deschide intr-un Univers inchis, desavarsit, suficient siesi. Si asta e linistea.

Spre soare rad!

Din pumnul inclestat, soarele se vede ca un film vechi, cu miscari de amator, cu pete de galben ce raman mult sub pleoapa ochilor inchisi. 3 August... E vremea rozelor ce mor...si a Soarelui, si a spicelor de grau ramase in urma secerisului. Tu care ai spus pe nume tristetii si iubirii din mine. Tu m-ai zarit sub mar. Acolo m-a facut si m-a nascut mama. Dadeam cu bata-n balta fara sa ma las imblanzit.  Daca nu te-ai fi intins in fata mea...cu sanii pe altare, goala, vulnerabila, ranita de moarte... Daca nu mi-ai fi lins ranile, daca nu as fi ragnit ca un leu singuratic, nu te chemam si nu rezonau in tine ecourile mele, sangerarile din sufletul tau, din carnea ta...Concret, ah, atat de concret.