"Piere in jocul luminilor saltul de-amurg al delfinilor. "

Nu am ascultat niciodata pana la capat Wagner. Niciodata. Sper sa nu ma trezesc in lumea lui si sa nu fie doar un vis urat. Foloseste instrumentele alea ca pe niste arme de razboi. Acest hard rock al muzicii clasice. Nu am sa fiu niciodata pentru Imperialismul Eului asupra Spiritului, chiar daca il inteleg pe prietenul Nietzsche, chiar daca le inteinteleg umbrele si fortele.

Eu sunt pentru anotimpuri, penteu stari si penteu pruni infloriti. Eu sunt pentru pace. Eu sunt cel soldatul care dezerteaza. Sigur ca m-as alatura eroilor, mortilor, soldatilor in Overtura lui Chaikovski. Dar ca un strigat de bucurie, ca dragostea invinge. As asculta acele salve de tun si foc de artificii ca o sarbatoare a pacii. Raboiul s-a terminat de mult...

Paradisul lui Vivaldi e diferit de cel al lui Mozart. E un Paradis mai mult nostalgic, trait subiectiv. Pe cand la Mozart paradisul lui e cat se poate de practic. Este mai de graba un paradis coborat pe acest Pamant, ca o gradina Japoneza. Oricine cunmintea sanatoasa poate intra in el.

Pe cand in Paradisul lui Vivaldi trebuie sa fii senil, sa te fii durut inainte atat de mult incat durerile s-au transofmat intr-un sublim joc de lumini si umbre, intr-o beatitudine de sunete care te inalta. Vivaldi vine dupa ce ai crezut ca totul e pierdut. Vivaldi e o noua Lume. E dimineata si ceata.

Nu inteleg de ce oamenii cauta viata extraterestra inainte sa priveasca o lacusta, un gandac de colorado sau o albina. Nu suntem pregatiti pentru astfel de intalniri.

...as putea sa stau imbratisat 24 de ore pe zi. In acea depedenta psiho... Ce mancare? Dus? Lenjerii? O mare iubire t rebui sa isi lase urmele in asternuturi. Sa nu se ridici a doua zi ca dupa niste straini.

Autostrada si Gianna Nannini si toate iubirile, toate povestile pe langa care trec cu 150km/h. Sa fie o autostrada fara sfarsit? 

https://m.youtube.com/watch?v=nFh9MrLPPLg

Cand se lasa frigul, apare dorul.

***

Singuratatea isi cauta starea.  Si atunci devine imbratisare.

*

Daca as fi un un poem de dragoste:

Luați, mancati, acesta este trupul meu! 

de dragoste

Am trăit cu aceasta femeie
 imi place sa o vad cum isi plimba copilul
pe care ii întâlnesc in parc
si pe care il chema, ca sa vezi, ca pe mine
Si intr-o zi mingea lui s-a oprit la picioarele mele
Mi-a mulțumit si mi-a zâmbit.

Am trăit cu aceasta femeie
Care era pe atunci doar o fata
si care mi-a facut cunoștință cu prietenii ei,
 si ei la fel ca si mine
dar care nu luau nimic in serios
decât la un pahar de bere
si i-am încurajat exhibiționismul si budismul
si uneori sexul in trei.

Am trăit cu aceasta femeie
Si pare ca nici n-am  incetat sa trăiesc
cat timp tine sa poateze totul online
Ca a fost la mare in Grecia
 ca bea  cafea de la Starbucks,
sunt mândru de ea
Si o întreb ce face Coi, motanul,
Doar ca sa ii încurajez independența
Ca niciodată nu se știe ce poate aduce
Ziua de maine.


Am trăit o viata cu aceasta femeie
Si ea trăiește o viata cu mine
Acuma crede ca sunt la o bere cu prietenii
Ca am plete lungi si parul rebel
Ca port geaca de piele ca pe atunci
Si ca o insel cu una mai tânara
Chiar daca nu e genul meu
Ceea ce e doar pe jumătate  adevărat
Ca uneori imi fac de cap
Ca la douăzeci si unu de ani.

Am trăit cu aceasta femeie
M-a învățat sa pun prezervativul pe pula
Ca cică, asa se comporta un Gentalmen
Si am învățat sa spun anumite cuvinte
Si sa fac nod la cravata
Cu care sa ma lege de pat
Sa ma las de fumat si sa bat,
Ca un dement in noapte, transpirat,
Versuri de dragoste, la masina de spălat.

Imi place ignoranta, imi place simplitatea. E ca un leagăn ce-mi leagăna gandurile, fricile, copiii.

Haidem sa vorbim frumos. Haidem sa avem o retorica. Sa ne intrebam. Sa punem intrebari fara raspuns. Sa ne aducem aminte sau sa ne imaginam. Haidem sa traim in acelasi timp unul prin celalalt doua vieti diferite.

***

nu-i usor ca dupa ce ai imblanzit vulpi, sa le redai libertatii

*

Cea mai lunga noapte este noaptea indoielii.

"Te-ai nascut intr-o zi minunata, cu un nume de Imparat, cu mirosul aerului de vara.
Sa vii in acceasta lume minunata nu este o intamplare este un miracol.
Sa cunosti binele si raul, perfectul si imperfectul, sanatatea si boala, ura si fericirea, tristetea si bunătatea este un miracol şi mai ales când ai posibilitatea sa alegi sa devii si sa poti face cea ce tu alegi. Sa cunosti aceasta putere sa profiti din plin de ea. Atunci vei intelege ca cel mai mare cadou este viata."
                                           Rahela 
                                              3 august 2018



https://www.youtube.com/watch?v=rgesBcZe5Y0

... Cand vad o fata frumoasa de brat cu un baiat. Fundul ei pe elevator, o da. Nu sunt gelos, penteu ca ii stiu towte diminetile, toate indispozitiile, towte toanele si crizele existentiale. Succes!

https://www.youtube.com/watch?v=LYSM7iPFrVk

Cand am nevoie de o confirmare

Scot masina dinnparcare .

Copiii mei sunt copiii femeilor care m-au iubit. 

Visul, acolo unde dragostea se întâmpla la prima vedere, lipsită de scenarii si asigurări. Soldatul care in curând va fi trezit de un glont la realitate, si călătorul care nu poate fi decât timpul care fluiera: "trenul de la linia cinci pleacă in cinci minute". Trebuie sa iti lași inima prin gări, imi spuse vataful, daca vrei sa iubesti ca in vis si sa simți ca un soldat.

Soldatul pleacă la un război care nu-i al lui, i-am zis. Iar pentru asta il condamn la moarte! Călătorul își poarta nelinistea prin gări,  iar pentru asta il condamn la pribegie ! Rămâne asadar visul, singura posibilitate de fiintare. Căci Uriașul care nu încape intr-o casuta mica cu mult trifoi la ferestre nu e demn de dragostea lui. 

Soldatul care nu dezerteaza din dragoste e un las. Gladiatorul care nu fuge in munți sa pasca turma de oi, nu își poate împlini visul. Ca se întâmpla sa ai pasuni si turme de oi si liniștea căminului si dragostea femeii si tu sa cauti gloria desartă a multimilor. Dragostea plină de vanitate a unei curtezane. 

Doar in vis poti iubi absolut. Pentru ca in vis ești un dezertor. Uriașul visează la casuta lui, călătorul la patria sa, soldatul la liniștea din poala ei. In vis renunti la orgolii si la lupta. Dar si in vis iti bate timpul la ușa. Iubește acum, fără pauze, sau te voi trezi la realitate! 

Ulise se depărtează de tarm ca sa vadă mai bine dragostea. Pictorul se depărtează de tablou ca sa vadă mai bine muza. Exista o dragoste a departarilor si a cântecului de sirena. O dragoste care o data împlinită se dovedește a fi o iluzie. Vreau sa citesc povestea dezertorului. Vreau sa schimb destinul Uriasului. Visul nu e o iluzie. Istoria omenirii e Istoria ratării! A fricilor calite in război. 

Aici te contrazic, pentru ca nu exista o singura dragoste. Exista dragoste de soldat, dragoste de uriaș, dragoste de pribeag. Iar tu încerci sa împaci doua chemari. Dragostea de patrie a soldatului cu liniștea căminului. Calmul marilor cu cel al mâinilor. Dragostea e o forța. Visul se lupta cu starea de veghe. In vis iubesti absolut pentru ca vine dimineața. Soldatul are zilele numărate. Trenul își așteaptă călătorul in gara. Crezi ca un om condamnat la moarte poate iubi? Nu! El e deja mort! Boala il lăsa gol. Regretele il macină...

Trebuie dar sa fie o dragoste mult mai cuprinzătoare, mult peste cea de soldat. Căci Pribeagul nu știe a iubi fără clipa despărțirii. Soldatul nu știe a iubi fără teama plutonului de execuție. Uriașul nu are loc intr-o casuta modesta. Raspunul dar se afla in ochii ei. Iar daca ea nu/i cere soldatului nimic, de ce ne mai preocupa pe noi sa Înțelegem cum stau lucrurile? 

 Daca as fi un soldat In bretele tale as fi Cel mai las dezertor.

*

Pot sa ma dezic 

de orice credință, 

sa jur pe roșu, 

sa imi crească barba 

pana la Cer 

sa mananc iarba 

ca boul, 

niciodată insa de tine.

Daca moartea ar fi 

mangaierea ta

as lăsa-o sa curgă 

cu bretele prin mine

prin rarunchii mei

si nu m-as dezice.

Anestezia mea ești tu

Cand ma tai pe viu

Din pura curiozitate 

Sa vezi, sa te convingi:

Oare cum mai stam 

Cu dragostea? 

 Nimic in lumea asta nu seamănă mai bine cu sfârcurile unei femei. Si sunt la fel de dulci si moi, negre, făcute parca sa-mi cada in palme la cea mai mica atingere. Ai grija unde calci, parca imi spune Aleea Plina de ispite Moi. Nnatura e generoasa fără măsura din prea plinul ei.  Lapte si dude. Sa fie coapte. Sa imi cada între buze. Sa le strâng între degete cu mâinile patate de atâta nechibzuinta.

Papusica, nu e asa cum se zice ca filosofia nu răspunde la întrebări ci doar le pune. Filosofia răspunde la întrebări, doar ca are mai multe Răspunsuri. Ca asta nu e satisfăcător pentru mulți, care vor dogme, asta e problema lor. Se uita la mine mirata iar eu parca sunt un personaj din Opera lui Camil Petrescu. Cum ti-a venit ideea, ma întreaba fără sa știe daca e cazul sa ma ia in serios. Uite Acu, in timp ce mănânc salata asta de icre cu cartofi prăjiti.

Am cumparat o casuta. In casuta am gasit o fotografie. Si ca sa nu supar spiritul casei, mai ales ca am gasit in gradina un cuib de bujori iar la poarta un dud batran, am zis ca o sa pastrez fotografia.  Nu poti locui o casa fara sa o imblanzesti.

Fastfeed-ul. Un fel de pe repede in jos. Cu un singur gest din deget treci peste o viata. Dar aici te opresti, in aceasta noapte fantastica! 

https://m.youtube.com/watch?v=AGwmGrxIyAY

Ma extind ca Alexandru cel Mare  la granita cea mai de Est a trairilor mele.  Beau vodka. Sunt si alte cai de a cuceri Lumea..

Gandest-te la ceva frumos, îmi spuse anestezista bătându-ma ușor cu palma pe obraz. Ma gândesc la primavara lui Vivaldi, la albine...si am adormit.