marți

***

Când vorebeam despre ***, cu 7 ani in urma, eram ca vocea profetului in pustie.  Când vorbeam  ***  prietenii spunea ca așa arată Lumea Civilizata. Când am dat cu capul de ***,  nimeni nu a băgat de seama lagărul ce se ridica. Când vorbeam despre ***, ***, ***, ca un nebun cu ochii inchisi, nu m-ai luat de mâna. Acum ca am tacut, sa vorbească zidurile. 

duminică

Sfânta Rita de Copenhaga

Eu ma desfatez și îl laud pe Zeu

Ca a creat o ființa așa de minunata 

organe care vibrează de plăcere

Cu fiecare celula care geme. 

Dar mai întâi de tot și toate 

El a creat ochiul cu care privesc

Spre nemuritoarele frumuseți. 

Dar Sfânta Rita de Copenhaga 

o numește cu dispreț, desfrânare.

Și la fel ca Tertulian din Tars

Aduce pe altarul jertfei de preț

Cea mai lunga podoaba capilară. 


In dialog

Lumea mea e middle. Eu sunt mereu între doua lumi. Tu ai credința și la tine nu exista middle. Middle, adică nu exclud nici o varianta, situat la egala distanță între dihotomii.


vineri

joi

[cauza]

Cauza [nu e loc de indoiala] e mai simpla. De ce nu sunt EU toate aceste destine ? Și atunci, singurul mod in care as putea cunoaste [a Fi] e prin dragoste sau prin distrugere. Singurul mod in care granițele dintre [EU] și [LUME] se șterg. 

EU, care vreau sa fiu in corpul acestei superbe femei. Sa știu ce înseamnă sa ai sani, menstruație, ochi, carne, tristeti, dorințe, drame. Cauza e izolarea de [LUME], adică de TOT ce e Indivizibil. 

In astfel de momente nu ai cum sa nu-i întregi pe cei mai mari razboinici/criminali & dictatori/faraoni, care nu au suportat ideea de a fi inchisi intr-un singur corp, destin, granița, luând cu ei o LUME intreaga. Nu e cazul de a trai mai multe vieți, ci pe Toate in același timp. 

duminică

La ceas de miază-zi


[…]


Nu (mai) înțeleg nimic 
Din ce văd / Ce iubesc ?
Ceea ce mi-se-arată.
Din ce esența sunt ?
Ce semnificație? 
unde începe/unde se termina? 
Văd/ pipăi/ simt/ gust
Dar parca nu e de-ajuns…
*
Intuiesc doar ca totul 
Absolut totul va fi revelat. 
Când acesta ceata 
Se va ridica de pe fata. 
*
Acestor fragi (doar)
le intuiesc fragilitatea 
Dar nu pricep nimic
Căci sunt limitat:
la scoaterea-din-ascundere;
La ceea-ce-mi-se-arată.
*
Dacă nu exista dincolo-de
Ci doar aici și acum
De ce mai trăiesc
experiența asta de OM?
Doar pentru estetica? 
Doar pentru a discrimina 
Și a judeca lucrurile
Care sunt mai bune/
mai frumose? 
Doar pentru a le digera?
*
Trebuie sa fie o cunoastere
Dincolo-de-orice 
Aparenta/simt/ratiune/minune. 
care sa nu fie cuprinsă
Nici in stomac, nici in creier.
*
Trebuia sa existe un Adevar
In orice aprenta 
Căci nimic din ce-se-arată
Nu poate fi fals
Nici minciuna/ nici îndoiala
 Necunoașterea sau iluzia.
Ca spectator care priveste 
Nu înțeleg nimic dincolo-de
turma de oi din vale.
Ca filosof part-time detasat 
in sferele cele mai înalte 
Nu simt nimic dincolo-de
Truda care e in vant 
Și nu știu nimic mai mult
Ca baba care se roagă. 
*
Ne-știința…e școala mea. 
Ne-cunoasterea…
E lecția pe care o învăț. 
Experiența asta 
Trebuie sa se întregească 
Undeva, in alta parte…


***

Sunt doar un colecționar 
De sentimente/lucruri/mărturii
In speranta ca dincolo-de…moarte
Voi cunoaste Adevarul.