luni

Final fericit

E timpul celui de al cincelea anotimp. Și fiul risipitor s-a întors in bratele Tatălui. Și toți doisprezece ne-am așezat la masa.  Și masa a început sa se ridice o data cu noi la Cer.

Atunci am ieșit afara. Lumina becului, vocile lor de bucurie pe fundal. Am ridicat privirea. Și a început sa ningă... Știam ca asta e momentul... Ăsta e momentul prin care vom intra în eternitate. Și eu...vocea naratorului.

duminică

De dragoste [genealogic]

Ma doare piciorul tăiat

 al lui bunicu 

Am turnat bere și țuica 

Sa îmi amorțească 

tălpile 

Dar piciorul tot ma doare 

L-am înțepat cu venin 

de albine 

Și i-am dat cu alifie 

Chinezeasca

Dar nimic, el tot ma doare. 

Când l-am deshumat

Dormea

Cu piciorul meu in brațe. 

*

Ma doare piciorul 

stâng

Ce bine e sa fiu conștient

De piciorul meu

stâng

Și Durerea asta

începe sa existe ca o măsea

indiferentă

La voința mea 

Ca niște cuvinte care 

își fac de cap

Care vor sa își exprime

independența.

 *

Și nu mai controlez

Nimic...

din această durerea 

nici măcar 

dragostea  

care mă stăpânește...



duminică

OU.ZE.NE.


Privesc la acest ou

un Ou.Ze.Ne.

Privesc la acest nor,

Un înger 

Privesc prin tine,

Iubire.

 

Și O-ul levitează...

Și eu...

pe o masă de operație.

Și tu...

într-o mașină pe A2 


Privește aceste tentacule,

prelungirea minții 

noastre 

În continuă expansiune 


Și O-ul levitează...

Și eu...

pe o masă de operație.

Și tu...

într-o mașină pe A doi.

 

Privește aceste degete,

Un salt

în conștiința noastră

carnivoră. 

 

Și O-ul levitează...

Și eu...

pe o masă de operație.

Și tu...

într-o mașină pe A2.

 

 

Le-vi-tea-ză...

Le-vi-tea-ză...

luni

Over the sea

Birds teach me to fly

Over the sea.

Stones teach me to fall

Into the cliff.

Love teaches me to dance

’Cause I don’t know,

I don’t know how it feels

To die…


So…

Teach me to fly, teach me

To dance,

Teach me to fall and teach me

To die…


Stars inside my deep wells,

Dolphins in the Black Seas,

Dreams inside my head,

Show me the way…

Show me the way…


To the shores where people

Sing and dance,

To the shores where angels

Become,

Become more than bones

And flesh.


Birds teach me to fly,

Stones teach me to fall,

Love teaches me to dance,

’Cause I don’t know,

I don’t know how it feels

To die…**

Concert pentru îngeri și flori

Se spune ca îngerii sunt mesagerii noștri. Nu e adevarat. E tocmai invers. Noi suntem trimișii. Noi aducem veștile. Noi, oamenii... Noi am fost trimiși în prima linie. 

întâmplare ?

Ascultam la asfințit Înger păzitor , un poem mai vechi. Eram cu fața spre mare, cănd soarele își dădea ultima suflare . Cineva s-a apropiat și m-a întrebat ce ascult.

Tocmai începea alt poem și i-am dat sa asculte, în premieră. Am fost impresionat sa vad cum ochii ei lacrimau ușor. Mi-a spus ca și ea scrie poezii. 

Ma gândesc cu durere... Cumva, soarta poetului e soarta Sfântului damnat. Bucuria lui mereu umbrita de păcat. Și totuși, măcar de ar fi păcatele lui, ci nu ale unei Lumi.

duminică

ninge, uite cum ninge

 Când mă gândesc ca mai mult de jumătate din oamenii de pe acest pământ nu știu ce e iarna, ma simt atât de norocos. Sa ai in tine dimensiunea intinderilor albe, sentimentul infinit al vieții și al morții. 

Și mai ales sa te ridici o data cu fiecare fulg de zăpadă. Asta ma face mai sensibil și îmi da un avantaj. Nu exista nostalgie mai mare. Așa că pregătesc un albumul care va vedea lumina poate înainte de Crăciun.  

luni

Din paradis [nostalgia]

 


Bjori ofiliți 

fețele de mese pătate 

de vin 

paharele goale...

 

Nostalgia asta, 

Doamne 

este

insuportabilă.

 

Dă-ne timpul inapoi

Leaga-ne

in dans de Zorbă

Fără început și fără sfârșit.

 

Să cântăm iar 

bucuria 

Mântuirii Tale...






miercuri

Sexual healing

Când te apleci...
ma-nebunești 
In onduiri...
pe ziduri reci 
Mai aproape...
îmi șoptești
Cu tocu-mi bați 
in palme o
cruce de carne  
ispita-i caldă 
Respirația ma taie 
cu sfârcuri reci 
mi-acoperi ochii 
Scrajnesc din dinti
Tu doar te joci 
Și când te-apuc 
Te departezi 
Ma-nebunești 
In onduiri 
Pe ziduri reci. 
Și-apoi mă-înțărci 
Cu genunchiul 
Cu bratul și obrazul 
Sa te ghicesc 
sa îți citesc cu buzele 
pe pântece 
respirația grea 
Sa mă închizi 
In cochilia palmelor 
Când te sărut ... 
tu te retragi ca valul
între coaste 
și te respir ca-n prima zi 
când încă 
nu se desprinse buzele 
din buze.

marți

Extaz muzical


Unduiri de coapse ... Refren

urechea mea ...respira greu

șoapte fierbinte...limbi de foc 

Șuvițe pe buze...sărutul 

Picuri de miere... Degete

in ritmul bașilor... Curg-în-rai

Spre adancimi....necunoscute 

Ramai acolo....ramai acolo...

Inimă stai ...respiratie te tai

Momentul e plin, momentul e Divin 

extaz muzical ... înălțarea 

căderi și piruete...e nașterea 

Conturul bratelor albe.... dispare ...

vioara se arcuieste ...corzile se rup 

Mâna cade...la marginea apei

Totul se învârte... cearceafuri 

Ziduri reci... perne moi

Totul se oprește ... E ora zece  

Mașina de spălat... și frigiderul...

și secunda... Bătută in cui... 

în palma mea...în palma ta...