sâmbătă
Ma gândesc (adică meditez)... după vechiul obicei. Ce înseamnă " a umbla cu Dumnezeu?"...
"Ce-faci-vaca", ma priveste printre gard dintr-un tablou. E încoronată. Nări. Bot. Antene. Mustăți. Ochi, gene. Ce-faci-vaca?
Mica zeitate priveste infinitul intr-un coteț de găini. Am pus multă energie in el. De vina e dihorul.
Materia: pretextul sub care linii de forța divine se transfigurează in Semnificații.
Cuibarul: alchimie prin care minunea apare in fan sub forma unei sfere alungite. Rămâne doar urma...
Vreau Semnificații. Vreau sa înțeleg acest univers constrângător. Ma strânge. Dati-mi un trup, voi, Munților!
Estetica. Frumosul. Sa faci rai din ce ai...iată cum poți sa privești prin ochiul mei. Chiar si un coteț.
Toată aceasta punere in scena, jocul, școala, banii, munca, iată pretextul.
In genere trăiesc lucruri mici, vreau sa le gândesc, sa explic, dar sunt atat de mici...încât nu mai rămâne decât Nostalgia din ele.
marți
Publicitate
In fiecare dimineața. Mănânc pământ. Pământul ma hrănește. Pământul îmi da viața. Minerale.
joi
Ora
Meditația mea nu e lipsită de conținut. E plină de nostalgii și amintiri, de trăiri, dar mai ales e plină de recunoștință. Pentru toate formele pe care le-am întâlnit și iubit.
Și ma întreb, de ce ai vrea sa fii dincolo de ceea ce este uman prin acel prezent lipsit de conținut? Trecutul e și mai real atunci când îl aduci in prezent.
Stau și sa ma gândesc la ziua de ieri, la anii care au trecut. Asta ma împlinește. Îmi da un sens, ma instalează in Lume, ma aduce acasă. Căci văd in ei destinul unui Om, urma pe care o lasă pașii iubirii.
Meditez la pisicii care dorm pe calorifer, la Albinele strânse in ghem, la urșii polari, la frigul necruțător, la întinsele stepe, meditez la cei care acuma dorm in Tranșee. Și mai ales, meditez la sănătatea mea.
marți
joi
miercuri
Retorice
Când construiesti o casa, construiesti de fapt relatii cu oamenii, cu muncitorii, cu autoritățile, cu prietenii. Dar și cu îngerii care te țin legat de scara sa nu cazi de la streașina. Zidurile trec, experiența rămâne. In Acest spațiu constrângător, material, aleg experiența.
Dacă nu ar fi viața ca un joc, cu reguli, constrângeri, dezamăgiri și reușite, oare ne-am mai apropia unii de alții? Oare am mai avea ce povesti, dincolo de timp? Și de unde ar veni atunci entuziasmul de a fi om? Dacă nu din aceste trăiri? Căci materia e doar pretextul.
marți
joi
luni
sâmbătă
Povestea nu a fost bine primita de criticul meu. De ce am expus-o pe Maria in fata auditorilui, fara sa ii cer voie? Da, bine, nu am ascos-o eu, ci dl profesor Stancu! Daca nu as fi fost mediocru, as fi avut curajul profesorului, as fi oprit oamenii pe strada sa le strig in fata, dar asa n-am decat sa scriu povesti imaginate.
*
O viata calduta am cerut.
De ce as cere mai multa intelegere?
Nici un om nu poate sa cuprinda
toate aspectele fiintei mele
nici macar eu.
marți
duminică
Gândindu-ma pe mine
Filosofia orientala înțelege prin meditație golirea minții, lipsa oricărui gând. Paradoxal, a fi prezent înseamnă sa fii, de fapt, absent din aceasta Lume.
La mine gandul e in centrul meditației, Eul e mai prezent ca oricând. Acel gând care pluteste noaptea deasupra cetăților in flăcări. Acel gând care, intr-o clipa, desfășoară toată Istoria Lumii.
Aici sunt eu! O clipa care cuprinde totul, un simplu gând, nearticulat, liber, amoral, dincolo de bine și de rău. Aici sunt eu, un gând in fata unei petale de Bujor. Și Gandul... e roz.
Bunicu de doua ori a fost salvat din fata plutonului de execuție pentru dezertare. As alege fără ezitare aceeași cale, pe care unii o numesc "lașitate". As alege de o mie de ori sa ma întorc acasă. As alege plaiul cu oi și femeia din prag. Nu din lașitate, ci pentru ca nu exista război mai intens, ca cel care sa da in fiecare zi, in mine. Ca ființa autonoma, nu ma supun decât morții.
marți
vineri
Dialoguri
Si, ce ești?
— om!
Cu ce te ocupi?
— cu dragostea!
Nu, din ce îți castigi existența?
— nu o câștig, ea este!
miercuri
35
Nu exista vârsta mai pământeană, mai atașata de obiect, mai pragmatica, mai serena, mai lipsită de vise și drame, mai consumatoare de betoane și materii prime, încremenită in proiecte faraonice, lipsită de scenarii. Nu am cum sa ma sustrag. Trăiesc timpul meu. Îmi trăiesc vremea. Sunt contemporan cu mine însumi.
sâmbătă
Neînțelegeri
Trece pe strada, o strig, bem un suc
Îmi lasă un breloc și pleacă.
Rămân eu cu întrebările și nostalgiile
Sa caut sensul acestei întâmplări.
joi
miercuri
marți
***
Când vorebeam despre ***, cu 7 ani in urma, eram ca vocea profetului in pustie. Când vorbeam *** prietenii spunea ca așa arată Lumea Civilizata. Când am dat cu capul de ***, nimeni nu a băgat de seama lagărul ce se ridica. Când vorbeam despre ***, ***, ***, ca un nebun cu ochii inchisi, nu m-ai luat de mâna. Acum ca am tacut, sa vorbească zidurile.
luni
duminică
Sfânta Rita de Copenhaga
Eu ma desfatez și îl laud pe Zeu
Ca a creat o ființa așa de minunata
organe care vibrează de plăcere
Cu fiecare celula care geme.
Dar mai întâi de tot și toate
El a creat ochiul cu care privesc
Spre nemuritoarele frumuseți.
Dar Sfânta Rita de Copenhaga
o numește cu dispreț, desfrânare.
Și la fel ca Tertulian din Tars
Aduce pe altarul jertfei de preț
Cea mai lunga podoaba capilară.
In dialog
Lumea mea e middle. Eu sunt mereu între doua lumi. Tu ai credința și la tine nu exista middle. Middle, adică nu exclud nici o varianta, situat la egala distanță între dihotomii.
vineri
joi
[cauza]
Cauza [nu e loc de indoiala] e mai simpla. De ce nu sunt EU toate aceste destine ? Și atunci, singurul mod in care as putea cunoaste [a Fi] e prin dragoste sau prin distrugere. Singurul mod in care granițele dintre [EU] și [LUME] se șterg.
EU, care vreau sa fiu in corpul acestei superbe femei. Sa știu ce înseamnă sa ai sani, menstruație, ochi, carne, tristeti, dorințe, drame. Cauza e izolarea de [LUME], adică de TOT ce e Indivizibil.
In astfel de momente nu ai cum sa nu-i întregi pe cei mai mari razboinici/criminali & dictatori/faraoni, care nu au suportat ideea de a fi inchisi intr-un singur corp, destin, granița, luând cu ei o LUME intreaga. Nu e cazul de a trai mai multe vieți, ci pe Toate in același timp.
luni
duminică
La ceas de miază-zi
[…]
Nu (mai) înțeleg nimic
Din ce văd / Ce iubesc ?
Ceea ce mi-se-arată.
Din ce esența sunt ?
Ce semnificație?
unde începe/unde se termina?
Văd/ pipăi/ simt/ gust
Dar parca nu e de-ajuns…
*
Intuiesc doar ca totul
Absolut totul va fi revelat.
Când acesta ceata
Se va ridica de pe fata.
*
Acestor fragi (doar)
le intuiesc fragilitatea
Dar nu pricep nimic
Căci sunt limitat:
la scoaterea-din-ascundere;
La ceea-ce-mi-se-arată.
*
Dacă nu exista dincolo-de
Ci doar aici și acum
De ce mai trăiesc
experiența asta de OM?
Doar pentru estetica?
Doar pentru a discrimina
Și a judeca lucrurile
Care sunt mai bune/
mai frumose?
Doar pentru a le digera?
*
Trebuie sa fie o cunoastere
Dincolo-de-orice
Aparenta/simt/ratiune/minune.
care sa nu fie cuprinsă
Nici in stomac, nici in creier.
*
Trebuia sa existe un Adevar
In orice aprenta
Căci nimic din ce-se-arată
Nu poate fi fals
Nici minciuna/ nici îndoiala
Necunoașterea sau iluzia.
*
Ca spectator care priveste
Nu înțeleg nimic dincolo-de
turma de oi din vale.
Ca filosof part-time detasat
in sferele cele mai înalte
Nu simt nimic dincolo-de
Truda care e in vant
Și nu știu nimic mai mult
Ca baba care se roagă.
*
Ne-știința…e școala mea.
Ne-cunoasterea…
E lecția pe care o învăț.
Experiența asta
Trebuie sa se întregească
Undeva, in alta parte…
***
Sunt doar un colecționar
De sentimente/lucruri/mărturii
In speranta ca dincolo-de…moarte
Voi cunoaste Adevarul.
marți
sâmbătă
vineri
luni
miercuri
ClubulDeFilosofie
Cred ca in sinea mea, (nu in alta viața căci nu cred in ceva care se poate repeta, ca și cum experiența asta de Om nu ar fi completa și desăvârșita) mi-am dorit sa fiu un îndrumător. Așa se explica entuziasmul din visul ce tocmai m-a trezit.
duminică
luni
sâmbătă
vineri
Flori albe și roșii
“Flori albe și roșii eu nu-ti pun pe piept”
Spune marele poet in poezie.
*
Doar ca exista o noapte in care
Toate florile albe și roșii
sunt luate de pe morminte de mama
Si puse pe noptiera de lângă pat
Ca un leac, sa îmi vindece fricile.
*
Căci si florile albe și roșii sunt flori
chiar dacă nu au miros de bujori.
miercuri
Contractul
Înainte sa ma arunc ca un naiv cu capul
in fata acestui mare necunoscut timp
Am strecurat si zile cu soare printre nori
Ici coli o durere, un examen, o beție
Poate o nunta, poate o înmormântare
Am zis sa bifez grădina cu zmeura
Cele patru anotimpuri sa nu lipsească
Dudul din fata casei, aleea cu bujori
Puțin zumzet de albine și ceva sudoare
Caci atunci când am sa cad frânt de oboseala
Sa privesc in zare spre muntele Maslinilor
Si sa te laud ca am negociat atât de minunat
Termenii și condițiile, fricile și bucuriile.
duminică
Îmi place sa cred ca visele sunt experiențe la fel ca orice amintire din viata conștientă. Uneori le amintesc aici pentru ca ar avea o simbolistica aparte. Dar de cele mai multe ori, le amintesc pentru Senzații. De dragul esteticii.
Ca si cum in om ar exista o inteligenta artificiala care atunci când doarme, preia controlul si din toate amintirile si trăirile si senzatiile combina imagini intr-o opera de arta, care are prea puțin legătura cu viața conștientă.
Am visat o gaina dintr-un material sintetic, vinilin, hârtie, atât de fina la atingere, colorata parca de un copil cu carioci. Și am luat gaina in brațe si am început sa plâng, căci gaina avea viața și sentimente și trăiri ca orice alta gaina.
vineri
joi
miercuri
Fabula
Ce s-a gândit el:
de anul nou…
Ar fi mai bine
sa rezolv integrame
La caldura,
sus pe rame
ronțăiind bine cuvinte
aicea scrie mare
“unealta de adunat gunoiul”
cinci căsuțe la dreapta
Și iese un “foras”
Ca s-arunce in sus
de bucurie
confeti fabricate
de un șoricel neastâmpărat
Pus pe șotii
intr-un roi iernat.
luni
vineri
joi
doua gagici sarutandu-se
Pe bancheta din spate
drumul șerpuiește spre baraj
In oglinda retrovizoare
Se văd ursi alergând
Volumul e la maxim
Prăpastia e in fata noastră
Plonjam in necunoscut.
*
Un singur moment
Pe slow motion.
Un singur moment
Plin de extaz.
*
Doar ca impactul cu apa
Ne-a readus pe toți
Cu picioarele pe pământ
Ne-am trezit încorsetați
In reguli și norme sociale
suntem oameni maturi
Responsabili și calculati.
luni
duminică
sâmbătă
Dacă stai si privești atent,
Acel mileu a fost brodat cu gâște
ramura a fost cusuta cu frunze
banca din scândura dulce
bătută in cuie de mine și de tata
Aceata pătura care i-a incalzit
picioarele lui mamare iarna
Acel zid umbrit de soare
Daca stai si privești
Ai sa vezi altfel lucrurile
Care ne însuflețesc
Și care s-au adunat toate
Sa împlinească acest moment
Peste care noi, oamenii,
Trecem uneori atât de ușor.
Pentru ca fiecare obiect
Ce se vrea privit si iubit
Trebuie mai întâi, imblanzit.
De dragoste energetică
Pun mâna pe soba
Ca pe fruntea
unui copil
Febril.
Și atunci Simt
cum arde
Dragostea-de-Copac
Ca perele-n
Lumina nopții.
miercuri
Pisicuța-lu-Mamare
Pisicuța-n trei culori
Cu mustăți
și ochișori
Învață-ne pe noi
păcătoșii
Cum sa iertam
gresitilor noștri.
.
marți
duminică
luni
As vrea ca viața mea sa curgă
Fără sa aleg între bine și rău
Făra întrebări și dileme
Pe cine iubești mai mult?
Sa las lucrurile sa vina de la sine
Sa nu forțez destinul.
In fata unor decizii contradictorii
In fata unui spațiu concentraționar
ce te pune in fata Paradoxului
de a alege între doua rele
Sau între doua iubiri
Orice alegere este o capcana
Un labirint, orice lupta
Orice speranta se cheamă iluzie.
Ieșirea e dincolo…
Dincolo de bine și de rău.
*
Și totuși, 37 de secunde sub apa
Toate aceste blocaje dispar.
vineri
Casete cu Franco Battiato
Înregistrate de un om oarecare
cu mustața ca mielul.
—Pune ce simți tu! I-am zis,
N-ai cum sa gresesti!
Ciucuri.
Salvați de mama de la gunoi.
Cine știe ce poveste au trăit,
Ce fericiri au adus mâțelor
Ce copii i-a purtat la palton.
Salvează-ma și pe mine, mama!
a fi o alta zi,
o nuanta mai închisă
Sau poate mai deschisă
dar azi e ziua Esterei,
Și e bine sa fii consecvent
cu tine, cu viața.
marți
De dragoste
Ma uit la acest măgar intins
in pajiștea cu flori de păpădie
Și nu ma recunosc in chipul lui
Doar ca iubirile și fericirile
sunt și-ale lui, sunt și-ale mele.
Cu credincioșie m-a purtat
Prin viața și prin durere
Chiar dacă nu ma recunosc
In urechile lui blegi, amintirile
Sunt și-ale lui, sunt și-ale mele.
Eu parca nu aveam copite
Și totuși, aveam aceleași umbre
Nici blana pe care sa o tund
Și totuși, am trăit aceleași frici
Pe masa de operație întinși
Când l-am privit de sus in jos
in pajiștea cu flori de păpădie.
***
sâmbătă
luni
B808
Sa privești Papusica cum numără banii.
Și sa Zâmbești
Sa îți cumperi o mașina albastra ca frigiderul.
Sa nu te grabesti
Sa încerci cifre și combinații de numere.
De București.
vineri
Sunt versuri de dezlegare
și versuri de legare.
versuri drăgălașe
Și versuri grave
ca o piatra de marmura
peste amintirile noastre.
Exista tot felul de versuri
pentru femei ÎNȘELATE,
sau pentru bărbați MINȚIȚI
pentru fete cu parul despletit,
și pentru oameni fără speranța.
Exista versuri pentru mineri
sau pentru domnițe triste
si versuri pentru orice trăire
cioplita din târnăcop pe șantier.
Multe și sublime sunt înțelesurile
și numai Omul le cunoaște rima.
Un dezertor
Spune-mi povestea
celui mai fericit om din lume!
Ea începe așa, i-am zis
După o lunga tăcere:
***
A fost o data un Moș și o BAba
Care n-aveau copii.
BAba mărunțică îl aștepta
In fiecare seara
Intr-o căsuța foarte mica
Cu doua ferestre albastre
Pe Moșul ei sa vina
strângand in poala
Un mănunchi de mânătărci
Și douăzeci de nuci.
—Ce se mai aude in vale?
Striga BAba la el
rotujindu-și buzele
Căci Moșul era puțin cam surd.
—Nu a mai rămas nimic
din vechiul turn al bisericii
Barajul de apa e spart
umbla șacalii ziua la amiaza
prin viile Domnilor!
Moșul scoase din buzunar
O conserva ruginita de peste
O șterse bine și i-o de-te.
—Unde ai găsit-o? Intrba BAba
Sclipind-i ochii ca la o comoara.
—In cazarma U77 de la unitate!
Dar BAba se întrista puțin
Ca un soare de vara ascuns in nori.
Moșul o lua atunci in brațe.
Când se mai liniști, BAba
Îl slabi cu greu din strânsoare…
Moșul, rupse doua uluci din gard
Scoase o cutie de chibrituri
Și aprinse, cu greu, focul in semnineu
BAba caută o alifie chinezeasca
Îl dezbracă și ii unse spatele
Marcat cu litere de fier forjat:
“Un dezertor”
Abonați-vă la:
Postări (Atom)