sunt fericit

papusica mea ma uimeste
are dorinte, are idei care
ma fac sa ma simt putin cam batran
eu care credeam ca sunt atat de libertin
atat de plin de imaginatie
cu mintea deschisa.

ma simt ca un sugar daddy
pe burta caruia sta ca pe un hipopotam
sa isi bea linistita mojito
la umbra unei palarii de mariachi
cu ochelari de soare.

dar atat de frumos plange papusica
atat de dulce isi indrepata parul cu placa
ca nici macar un hipopotam ca mine
nu ar putea sa bage capul in apa
fara sa o care-n spinare.

si ea ma gadila sa ma trezesc
abia cand atipisem si eu
ma trage de mana si de urechi
iar eu ma intind ca mozzarela pe o felie de pizza
haide, haide sa facem dragoste in patru si in trei
dar abia am facut, papausica,
iar?

https://www.youtube.com/watch?v=BrhXAZQhdkU

Sunt un om care apreciaza impachetarile in namol. Caut izvoarele termale care vindeca diverse boli, baile calde si baile sarate, frectiile cu miros ce-mi desfunda narile, si porii, dansul iubitei cu talpi de inger pe spate, pe gat si pe mijloc. Cand plec in vacanta nu caut sa vad Roma si nici macar Lago di Como unde matusa detine o vila cu vedere spre lac. Eu caut Techerghiolul, caut Baile Amara, caut Ocnele Mari. In parc caut locurile destinate batranilor unde pot sa fac streching sau sa joc sah. Pana si pe bordul masinii am un mileu. Toate lucrurile astea ma fac sa ma simt atat de tanar.
https://www.youtube.com/watch?v=611Wxihk9vk

Asa vreau sa iubesc, sa strang in brate, 

sa imbratisez ca un caine bucata lui de paine.

Ma gandesc la relatia omului modern cu munca. Psihologic nu s-a adaptat inca la cele cinci zile de munca pe saptamana timp de 11 luni pe an. Ca orice lucru care face parte din natura, omul e si el un animal ciclic. Munca trebuie sa urmareasca acest ciclu al naturii. Iarna omul trebuie sa hiberneze. Vara sa munceasca. Toamna sa se bucure de recolta si sa stranga. Dar astazi muncim pentru a intretine un stil de viata. Sunt fericit ca am depasit aceste nevoi artificiale. Toata aceasta bunastare data de tehnologie ar fi trebuit sa ne redea libertatea de a fi.

Acel tablou imi veghează capul când dorm la casa de la arges.  Doi oameni care au inlocuit vechiul obicei pagan de se fute pe camp pentru fertilitatea pământului cu rugăciunea. 

Iubito...hai sa facem dragoste, sa  ne iubim ca atunci cand a cazut guvernul.

am trecut prin veri grele, caniculare

o vedeam cu sufera tacuta

i se uscau buzele

se intorcea pe o parte

palida si livida

era atat de cald incat nu ne mai iubeam

ne desihidratam

ca doua suflete imperechiate

sufeream impreuna imbratisati

ne uitam la documentare

cu lei, ursi polari, tigrii

care si ei sufereau de cald

in captivitate

facand acelasi drum dus-intors

de-alungul gardului de fier

si ei ii placea

ti-e cald? o intrebam eu

da.

ti-e sete? o intrebam iar

da.

apoi o strangeam mai tare 

ii dadeam parul transpirat de pe tample

o incurajam, mai e putin, iubito

o sa vina noaptea

sa ma intrebi cum iti sta mai bine

daca imi plac chiloteii 

daca vreau cu tocuri sau fara

cand o sa te tin de mana pe strada

sa ne plimbam asa 

prin cluburi de noapte ca doi nemuritori

in parc la fantana

in gradina Bisericii Domnesti

sa ne sarutam

lipita cu fundul de zidurile reci

pipaita de Sfinti.

Mica zeitate a implinit 91 de ani. Si e tot mai usoara.

95 ani. 2021. Intr-o zi cu Soare.

Nu stiu care e diferenta intre misticism si betie intre o sfanta si o curva. Imi traiesc viata ca un terorist, o dinamitez , o deturnez de la orice sens. Echilibrul asta e dat de excese. Cat timp o sa ma situez la mijoc nu o sa fie nici un risc de autodistrugere.

mereu mi-a placut galbenul 

pentru ca niciodata nu era suficient de mult 

pentru a desena iernile geroase, casele cu ferestre spre noapte,

Soarele.

Vorbești atat de frumos despre mantuire si dragoste dar nu inteleg mare lucru ca de multe ori mai aproape de mine decat Dumnezeu e o fata frumoasa. Cand se apropie dimineata, speriat de moarte, sufletul meu tremura ca un caine batut in imbratisarea ei de carne. Chiar daca habar nu are ce fel de maini are, cu ce fel de tate imi acopera ochii.

aici sunt eu 

privesc in oglinda 

in centru se afla sufletul:

galbenele, lamaita, flori de napi, 

gradina cu bujori,  albinele.

urmatorul portret este cel in care

tin in brate un gascan:

ga,ga,ga zice el 

ga,ga,ga si se uita cumva in sus

glasul lui bate adanc in pieptul meu

ga,ga,ga ii simt zbaterea

si-apoi abandonul.

florile de napi sunt florile cerului albastru
al carui fruct creste sub pamant

Stii povestea aia in care soldatul dezerteaza? Si ce crezi ca face? Se ascunde sub fusta femeii. Ascunde-ma tu, Didie, plangea Tata Mare. Ascunde-ma bine cand vine plutonul de executie. Ascunde-ma in tine.  Mamare, te-a inselat? Ei...Te-a iubit? M-a iubit...Imi place povestea in care el se intoarce acasa. Cu cat i-am facut mai multe unei femei, cu atat am iubit-o mai mult. Si m-am indragostit nu de cea dupa care alergam, ci de aceea care mi-a ramas langa picioare. Umila. Tacuta. Astepandu-ma sa ma intorc de la betii cu prietenii. Intr-o dimineata insa m-am trezit. Asa a inceput totul.

Siempre Sancho, siempre...

Una din cele mai triste scene pe care o traieste Don Quijote, pe langa cea cu eliberarea talharilor din prima parte, este scena de la Castel, cea in care este ironizat, in care i se spune drept in fata de catre acea femeie angajata sa imite dragostea...ce credeai ca o femeie ca mine se poate indragosti de  un sarantoc ca tine? Don Quijote ramane fara cuvinte. Daca pana acum inventa tot felul de scuze, de data asta ceva se intampla in el. E o mahnire de moarte. E a doua oara cand Don Quijote este adus la realitate. O data de realitatea talharilor si o data de acest circ ieftin.

Dar de ce este atat de tragica aceasta scena? Lumea a mai ras de el si inainte, l-au ironizat si s-au amuzat. Da, dar la Castel e cu totul atlceva. La Castel oamenii sunt constienti de ceea ce fac. Daca pana acum rautatea lor era nevinovata, uneori il priveau ca pe un sarac cu duhul, de data asta vor sa il desfinteze ca om. Si cum ar putea mai bine decat punandu-i in scena propria viata, ispitindu-l, participand, facandu-se complici. Uite, ai vrut castel, ai Castelul tau. Ai vrut sa guvernezi o insula, ai Insula ta. Ai vrut sa iubesti la modul absolut. Ai chiar si o printesa, una adevarata. Ai vrut sa pui ordine in lume, sa faci dreptate. Uite, ai de data asta ai ocazia sa indrepti lucrurile. Sigur, se loveste de cinismul si prefacatoria servitorilor.

Don Quijote in a doua parte a calatoriei *10 ani i-a luat lui Cervantes pana la aparitia celei de a doua carti* capata constiinta propriei dimensiuni. Este si se poarta conform maretiei. Participa activ la scrierea cartii. Se sfatuieste cu Sancho despre traseul pe care sa il parcurga. De fapt Cervantes te invata cum sa scrii un destin. E nevoie de aventura. Dar aceasta aventura nu are nici un rost fara sa o inchini unei instante supreme. Iar aceasta instanta de judecata e dragostea. Daca dragoste nu e, pentru ce toata ceasta aventura? Tocmai aici este inima si centrul cartii. Nu idealismul lui naiv. Cand se lupta cu canonicul si cade la pamant infrant, acesta ii cere sa se dezica de Dulcinea. Ucide-ma, spune el, caci daca nu exista dragoste atunci nu merita sa mai traiesc. Sigur, pe patul de moarte se dezice de tot si de toate, si considera toata aceasta aventura erezie. Dar niciodata nu se dezice de dragoste.

Balada unui greiere, voce si interpretare Anticamera D

nu tanjesc dupa nimic atat timp cat tine

acest moment etern

photo D.M. anticamerad