Si nu, ultimul nu e John Lennon, ci e un tablou semnat El Greco.
Ma gandesc,
oare Don Quijote nu a fost si el crucificat in han
si apoi dat in tarbaca?
miercuri
marți
de dragoste
In lungul meu vis am intalnit
ceva demn de iubit.
O femeie care la fiecare ciclu,
de luna plina,
isi plangea ovulele moarte,
nefecundate.
Si le plangea cu atata dor
de mi se rupea inima.
Plangea o lume posibila si lipsita de real.
Imaginea asta m-a rascolit.
Multa vreme n-am putut dormi
de frica sa nu visez iar.
O femeie in care murea Lumea,
o Lume care inca nu era prinsa in context
o femeie care plangea padurile, florile, copiii
ce ar putea sa fie si niciodata nu vor fi.
Atunci am inteles
ca numai iubirea ma poate salva
de acest meta-limbaj.
Numai iubirea ma poate scoate
din tabloul lui Velasquez.
ceva demn de iubit.
O femeie care la fiecare ciclu,
de luna plina,
isi plangea ovulele moarte,
nefecundate.
Si le plangea cu atata dor
de mi se rupea inima.
Plangea o lume posibila si lipsita de real.
Imaginea asta m-a rascolit.
Multa vreme n-am putut dormi
de frica sa nu visez iar.
O femeie in care murea Lumea,
o Lume care inca nu era prinsa in context
o femeie care plangea padurile, florile, copiii
ce ar putea sa fie si niciodata nu vor fi.
Atunci am inteles
ca numai iubirea ma poate salva
de acest meta-limbaj.
Numai iubirea ma poate scoate
din tabloul lui Velasquez.
Taci!
Cand a intrat profu in clasa, fara nici o introducere a inceput sa ne recite, cu inflexiuni leganate, cu un timbru vocal elogios ca un cal luat usor la galop, ta-ta-tam, ta-ta-tam: Un print din Levant indragind vanatoarea prin inima neagra de codru trecea...Si noi la fiecare sfarsit de strofa ziceam: Taci! Iar profu zambea ca un colt de mistret Croindu-si cu greu printre randuri cararea canta dintr-un flaut frumos si zicea: Veniti să vanam în paduri nepatrunse mistretul cu colti de argint, fioros. Dar noi raspundeam intorcandu-ne: -Taci.. Si dintii sclipeau ca un colt de mistret. Mai bine ia cornul si suna intruna. Să suni pana mor, catre cerul senin... Atunci am tacut si noi, insa foarte putin.
luni
duminică
de dragoste sarata
Sa nu iti pierzi echilibrul.
Tu pasesti pe lespezi ca pe morminte.
E starea de imponderabilitate.
E ora din zi in care timpul se inmoaie.
Si plopii tremura la umbra,
si fulgii cad pe parbrizul masinii parcate.
Aici vin batranii sa se vindece de moarte.
La Ocnele Sarate un inger tulbura apele,
otraveste fiecare inghititura.
Tu strange-ti genunchii in brate.
Aici esti accasa.
Aici te lepezi de primul tau mormant.
sâmbătă
aproape primavara
Primavara vine cu Botticelli. Primavara ies albinele.
Primavara ne despartim.
Primavara ne intalnim...
in Firenze.
joi
Siempre Sancho...
Imi place sa redescopar Anticamera. Acolo unde intalnirea e posibila, singura...In fiecare seara intru si petrec in aceasta liniste, singur. Imi aud gandurile. Iubirile. Durerile. Parfumurile. Cantarile. Fericirile. Tu astepti toata ziua ca eu sa vin, sa impachetez hainele, sosetele, sa stau cinci minute gol in fata ta.
luni
de dragoste
iubito, daca tu taci...
macii vor plange dragostea noastra
si daca eu plec
zidurile vor spune povestea mea
si din cenusa
vantul ne va duce gandul
intr-o alta viata
spuma marii sa ne spele de pacate...
duminică
marți
de dragoste
Iti spun tie, cel care nu vei ma fi, Davide! pentru ca omul se naste...
Tie iti place clipocitul apei, iti pace balta alba,
iti place raza soarelui de argint cum ingheata apele, baltile, la miaza-zi,
si luna si cerul de lapte, si anotimpul zeilor, si florile ce dorm pe camp,
cu capul plecat ca magarii sub stele si oile in staulul Domnului.
Dar mai mult decat toate acestea tie, Davide, iti place femeia.
Tu cand erai mic, erai atat de mic incat dormeai pe pantecul unei femei.
O mie de ani de singuratate, te-am zarit ud pe pamantul gol.
Atunci nu era Dumnezeu, era doar Femeia, si din femeie nu era decat respiratia,
cum dimineata nu-i decat Ceata, o reminiscenta a primelor zile.
Ti-am spus tie, Davide, celui care vei fi...prins intre cele doua clipe de un gand.
Tie iti place clipocitul apei, iti pace balta alba,
iti place raza soarelui de argint cum ingheata apele, baltile, la miaza-zi,
si luna si cerul de lapte, si anotimpul zeilor, si florile ce dorm pe camp,
cu capul plecat ca magarii sub stele si oile in staulul Domnului.
Dar mai mult decat toate acestea tie, Davide, iti place femeia.
Tu cand erai mic, erai atat de mic incat dormeai pe pantecul unei femei.
O mie de ani de singuratate, te-am zarit ud pe pamantul gol.
Atunci nu era Dumnezeu, era doar Femeia, si din femeie nu era decat respiratia,
cum dimineata nu-i decat Ceata, o reminiscenta a primelor zile.
Ti-am spus tie, Davide, celui care vei fi...prins intre cele doua clipe de un gand.
vineri
Cry Baby
Asa se intampla cand ascult Janis Joplin. Proiectat in cele mai fanteziste scenarii. E o libertate cu iz de prabusire. Libertatea de a-mi da drumu in pantaloni. A naibii dragoste!...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)