Da ca te ve i în dr ag o st i
de mi ne sa st ii ca nu su nt. Eu
da ca it i v-o i sc ri e sa șt ii
ca nu su nt. Eu
da ca it i v-o i ca n ta sa stii
ca nu e vo ce a me a
ma po ți la sa fa ra cu va nt.
ca la fa za n
in tr un fi n al do ar un ve rs
su nt. un pr om pt.
Am blog, ca un barbat adevăratcu suflet de arhiva .zipAmintirile-s ca niște shot-uriluate cu puțină sare.Te scroll-uiesc din când în când,dar nu prea desdoar cât să-ți dau un heartsau un facepalm, oricum,nu însemna nimic.Dar știi ce? E ok să nu fimconectati,pentru că viața nu e un feedcu highlights,e doar un mix messy de reels,memories, și buffering.De ce sa mai cauți sensul viețiidacă ai semnal la telefon?Când te invit la un suc,tu îmi recomanzi Nokiacu clapeta din 2008.Dar cel puțin, nu ți-am propuso plimbare în Cișmigiu.Ai fi spus ca e baby-corevibe cu noslagie.Și nu,azi nu m-a supăratnici capitalismul nici realitatea,de care te plângi.Nu cred în Moș craciunasa cum nu crednici în casa de pensii.O sa fim salvati toți de UBI.Întrebarea e dacaexista viata după moarte?Dacă nu, ia-ți un meme
si un xanax.
Te ghost-uiesc când ți-e lumea
mai dragaGen poof, dispărut, vibe evaporat.E ca și cum ai da skip
la toate tutorialele
despre fericire și apoi, boomtotul se rupe în pixeli.Anunțuri cu joburi fake,40 de ore, nimic nou,
E maratonul clasic al adultului.Și nici măcar nu am timpsa ma plâng,ca vine next trend și trebuiesa fiu fresh, cu energiesa dau swipe, sa nu pierdnimic.
Totul vine la pachetca un Happy Meal.Ne tavalim puțin prin ironiiși real talk,pana facem o mutare serioasaun deep dive in Viața,Un feeling cu glitchcare nu te reprezinta.Când vei epuiza tot jargon-ul,
va cădea atunci și filtrul.Va rămâne o notificare
pe care ai uitat sa o deschizi,de la o aplicație inutilă.Să fii vindecat azi e ca și cumai ieși dintr-un escape roomemotional.Ai dat unblock la traume,uninstall la iluzii, update la sistem.
Cineva a lăsat o pereche de pantofi noi pe tomberon
Alții au nevoie mai mare, totuși sunt aici de mai bine de 5 zile
Duc gunoiul și ma mai uit încă o data la ei. Sunt noi, și număru 41.
Când plec ma decid totuși sa ii iau, poate cineva îmi vrea binele.
Dau sa ii probez și talpa se topește ca și cum ar fi din zmoala
Păpușica râde de mine cu satisfacție. Sunt niște pantofi de mort.
O da, vecinul de la parter a murit acum mai bine de un an.
Acum ma tot gândesc la acei pantofi, dacă nu cumva moartea mi-a luat masura.
Cine din generația uitată,Nu s-a luat după morțimăcar o data?
Mergeam la brutărie sa ceremCoca de paineDin care sa ne facem pizzacu de toate.Asa a apărut în Napolidin criza și foameDin prea multa imaginație.O pizza medie, nu mare.Mi-am adus aminte aziCând am văzut o femeieCu coșul de paieVenind de la bisericaNu aveți niște coliva?Sfințită? Sfințită !Ea a fost mai norocoasaCa de-aia a crescut atâtde frumoasă...Morții au avut grija de eaȘi soarta a invecinatocu cimitirulCând părinții au abandonat-oIar Mama Mare,a adoptat-oȘi aproape în fiecare săptămânăEra câte o înmormântareși Mama Mare venea mereu, săraca,
ca un Pelicancu cinci pungi albe de pomană.Morții ne-au crescutdin dorințaProscrisa de străbuniCu litere de ceara și lumânare,
intr-o zi de Sâmbăta sa se facăVeșnică Pomenire.Oricum, am aflat, mai târziu,Când părinții noștri erauîn Italia plecațica pizza nu e prea sănătoasă,așa cane multumeam și cu puțin de...Tort-de-paine.
Da, în amintirea acelor BuniSa facem un tortinsiropat cu căpșuniSa nu lipsească,va rog, felii de mandarineși coaja, coaja de portocalesa fie răzuita bine.Acum ma plimb cuscuterulPe strada dinspre cimitirȘi nu mai sunt gropiîn asfaltȘi totul e asa cum am visatCa o sa fie. doi indieniîn centrul vechi fac pozeTrei norvegienivizitează mănăstireaOrasul ca o iederaSe înaltăPe zidurile bunicilornoștriNoi, martorii tranzițieiCopiii ploii.pe noiLa fel ca pe un podVor trece alte generațiide umanoiziCrescuți cu pizzacu ananas si fructe de mare.
E noapte.
vitrina cu bibelouri
de porțelan a
doamnei Lucreția
se zguduie
când virează tramvaiul
spre Pache Protopopescu
pe linia lui 4 (patru)
apoi spre hala Traian.
Nu va supărați,
câte stații mai sunt
pana la Sfântul Ștefan?
Mai bine te abți.
transpirat și obosit, arăți
ca un criminal (în serie)
doi copii
in ultimul vagon (sarutandu-se).
Eram noi (...)
ușile se deschid (...)
cobor .
un câmp însorit cu matci.
se pare ca (...)
încă o dată am fost aruncat,
în viață.
Dacă uit
tu sa îmi aduci
Aminte
morții se îngroapă
cu mâinile
pe piept
din lipsa de spațiu.
Dacă toți am muri
ca într-o Zorba
dansând
Nu am mai avea loc
pe Pamant.
Tramvaiul asta coboară
din Sfânta Vineri
direct la tine în brațe.
E bine.
Lumea se învârte
Dar eu...
Eu iar am uitat
de câte ori te-am iubit.
Într-un colt din Paradis,
cu briza
Cu nisipuri fine, scrie
Accesul interzis
Cu excepția riveranilor
O pisica doarme
liniștită
Pentru mângâieri ai nevoie
de aprobare
O floare crescuta
între crăpătura zidului
si drum
Sta în plastic cu o eticheta
doar 10 lei te costa
o poza
Vântul care aduce veștile
Se aude tare în boxe
Iar apusul, apusul se vinde
la umbră
Împreună cu un cocktail
cu pai și umbreluță.
