jurnalul unui om ratat

Exercitiu acela de a scrie la persoana I singular a fost tamaduitor. Cand spui mereu noi noi, incercand sa te regasesti in celalalt... Inlocuieste-l pe noi cu eu, pe avem impresia cu am impresia.  Vei vedea atunci cu cata durere poti scrie, daca mai poti scrie: Cand spun mereu noi noi, generalizez cautand cu nesiguranta aprobul celuilalt. L-am inlocuit pe noi cu eu. Am realizat atunci cu cata durere am putut scrie. Stiu ca suna ma putin stiintific. 

de dragoste

 Photo D.M Milano primavara lui 2012

eu cred ca...

Eu cred ca vesnicia s-a nascut la sat...

Photo D.M.

Cand cerul se face albastru. Cugetari.

Cand cerul se face albastru, apar acolo si artistul, si scriitorul, si filozoful, si cercetatorul ca sa ia cunostinta de ei insisi. De fapt cerul e oglindire, oglindirea propriei imagini, caci oglinda nu contine nimic si nici Eul. Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale – luna şi stelele pe care le-ai făcut, dupa aceasta constientizare se intreaba psalmistul David (ps.8): Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?

Dar si Pascal descopera infinitul, si se simte dintr-o data mic. Iar Descartes are impresia ca omul e o fiinta cugetatoare. In adevar, merge dupa formula, gandesc, deci exist. (Iata caderea in existenta , formula care duce la absurdul lui Camus). Expresia ar fi trebuit sa sune asa inainte ca omul sa-si dea seama ca cerul chiar e albastru: traiesc, deci sunt prezent. Pana nu vin diminetile...

Intrebarea se pune, de ce ii vine omului atat de greu sa iasa din existenta? Ca stim prea bine, existenta e limitata de corp, de timp si de spatiu. Dar nici lui Iisus nu i-a venit usor cand pe cruce a strigat Eli, Eli, lama sabachtani! Caci experienta asta a constientizarii de sine (singura constientizare e faptul ca omul moare) il face pe om sa se revolte. El vrea sa cunoasca binele si raul. Inteleg acest orgoliu al omului si razvratirea lui. Dar mai stiu ca Iisus a fost capabil sa renunte la acest Eu. De fapt asta a fost cea mai mare suferinta, despartirea de om si despartirea de dumnezeu, adica nimicul. Nimicul nu poate exista decat in acel punct, restul e timp...

Fotografii luate la prima ora din dimineata. D.M. 

note Sf. Pavel

Sfantul Pavel nu l-a inteles pe Iisus decat in 1 Corinteni 13. E fariseu pana in maduva oaselor, lucru care nu-l impiedica sa faca din crestinism o dogma si o religie integratoare dupa formula iudaismului. Bineinteles, epistolele lui Pavel trebuie privite din propria lupta interioara, dintr-o bipolaritate specifica si azi unor crestini (ezuiti, protestanti si chiar calugari ortodocsi), bipolaritatea dintre trup si  suflet.

din Istoria peisajelor

Istoria peisajelor e de fapt istoria departarii de obiect. Lumea nu mai poate fi cunoscuta la nivel senzorial. O data cu limbajul se produce mutatia ontologica de la obiect la semn si semnificant. Noi nu mai traim realitatea, ci doar o semnificam prin imagini si simboluri. Si doamne, de cate "imagini fara trup" nu suntem insufletiti astazi...

Hierofanie

foto D.M. Milano, hierofanie urbana

 „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.” 

pamant fagatudit

Ah, femeie, femeie...Tu esti ceva intre gratiile lui Botticelli si psalmul de taina al lui Arghezi. 

artcomview

Am facut un lucru bun acolo mai ales prin Istoria Peisajelor. Viziunea e strict eliadesciana prin desacralizarea lumii. Omul iese din natura si intra in peisaj, acest gand cred ca imi apartine in materie de cunoastere artistic, e original. Cel putin pana acum nu l-am intalnit la altii.

mica zeitate

The Small Dort about 1650-2, Aelbert Cuyp

Vaca respira profund. Respira intr-un ritm etern. Se umfla burta si se lasa. Expira si insipra. Acesta senzatia, ca in Lume ma flu pe pantecul uniu animal primordial. Ceata. Ah...Dupa ploaie iesea aburul din burtile vacilor. Cred ca singuratatea asta de pe izlaz m-a facut sa vad altfel lucrurile (nu-i un avantaj). Imi dau seama acum, lucru uitat de mult, cate carti am citit pe la 10-12 ani. Cel mai mult imi placea sa dorm pe Frumoasa, o vaca batrana care obosea si se punea jos des. Era o prezenta pe care cu timpul am pierdut-o. In respiratie vaca e vesnicie, e acolo...e natura, nu stiu sa spun mai mult, mai bine, e un mister...Numai in acele picturile flamande il regaesesc.

Esti o vaca, iar eu sunt boul tau alb si nevinovat care te-as fi pascut, si te-as fi rumegat. Culca-mi-te trandava pe coarne, fa-te jugul meu de carne, Stapana mea!

note

spune-o vorba din popor : „La tinereţe omul, fiind dornic de dragoste, îşi ia o ţigancă, pentru că sunt mai focoase; mai încolo, vrând să strângă avere şi să înainteze, îşi ia o evreică, pentru că sunt frumoase şi le duce mintea; apoi, dorind să mănânce bine, îşi ia o unguroaică; iar la bătrâneţe, vrând să i se facă pomenile după ce moare, îşi ia o româncă“. 

Siempre Sancho, Siempre...

Sculptura de Salvador Furió

Don Quijote cu o mana pe carte, privirea melancolica, si cu mana pe sabie. Asa se imparte si viata mea. O mana gata de actiune, care tine sabia si se lupta, si traieste, si o mana pe carte, care viseaza care spera si care are puterea de a imagina. Caci fara imaginar nu pot lupta. Ca sa fiu deplin, trebuie sa impart viata intre sabie si carte, intre arta si politic, iar aici nu e nici o contradictie in termeni, cum nici realitatea nu se opune fanteziei, artistul nu se opune omului de stiinta.

siempre sancho, siempre...

Numai El Greco a stiut sa picteze cavalerul Tristei Figuri. Nu intamplator trece prin tinutul de la Mancha, chiar contemporan cu Cervantes, si se opreste in Toledo.

o mie de kilometri

Era leganarea trenului in ritmuri de vals. Era perdeaua fina cu care mi-a acoperit fata, ca intr-o luna de August. Lumina printre amintiri de ochiuri tesute fin. Mai ales palmele ei... Da. Eram pe rau, curgeam in rai. Lin. Prin padurea fermecata, pe sub poarta de copaci si in pantecul Muntelui prin care am trecut. Am pus si eu capul pe o astfel de Lebada si parca m-am odihnit o vesnicie. 

du-ma fericire In Sus!

Da, pai dupa 2 ore de Bach, cum mai pot sa fiu om? Cum sa nu strig, du-ma fericire in sus? Cum? E la ora 1 45, pe final, Suite No. 6 in D major, BWV 1012

du-ma fericire in sus

Nu stiu ce miracol exista in piesele lui Jovanotti, dintr-o data totul capatat sens. De ce totul e poveste? Nu se poate ca nelinistea sa nu fie creatoare. Nu se poate ca viata sa nu-ti aduca ceva bun in fiecare zi. Daca n-ar fi un anotimp rece, am avea dreptul la eternitate, la vorbe lungi pe scarile bisericii, dreptul de a pedala si dreptul la timp, dreptul la somaj mai ales si la ajutor social. Stau, si nu-i atat de rau precum pare. Pot aduce acest surplus de timp in avantajul meu. Gatesc si citesc. Daca ar fi Firenze, ar fi Soare...

Du-ma fericire-n sus!

Mai durerosa chiar decat iluzia fericirii, a fost despartirea de tristetile Lumii, adica de tot ceea ce nu sunt Eu. Pamantule, am zis atunci cu Marele Poet, da-mi aripi! 

alchimie

E o minune cum dospeste aluatul, cum se leaga ingredientele si din ceva prinde radacini altceva.

note

Supraomul lui Nietzsche nu poate fi tinut in parametrii normali decat prin multe sedinte la psihanalist. E un om care abia se tine pe picioare. Supraomul lui Nietzsche e omul psihologic. Pe cand la Jung (altul decat Supraeul lui Freud) este omul religios. Omul vechi nu mai trebuie vazut ca o piedica (cum vede Freud) ci ca un proces creator (Jung), ca o energie vie care are un scop orientat spre viitor. Aici e vorba de gusturi, dintre Adler si Freud eu il prefer pe Jung. 

de dragoste

photo D.M. 2012

E modul meu de a trece prin lume.

E balconul, e casa, e zidul, e rece si neted, e spatiul, 

e ochiul care priveste dincolo de mine.

Doamne, Doamne, de cine m-am lepadat?

Photo D.M.

Versuri Tudor Arghezi 

muzica Harp 

famous green raincoat

Afara ploua. Pe drum inspre casa, in autocar, pe un ecran ruleaza "Turistul". Da, gara Lyon, au trecut trei ani de-atunci. TGV-ul si-a schimbat cu totul atmosfera in Torino. Galagie, ziare, oameni cu gulere albe, telefoane. Astazi iar ajung acasa. Si de fiecare data casa e o gara in care ma opresc, un cerc inchis. Aprind focul, lemnele trosnesc. Sunt uscate. E intuneric si lumina se lupta cu umbra pe zidul de langa pat. Un soarece roade podeaua sub talpile mele. Acasa nu-i nimeni, iar eu am ramas ca un inger bolnav pe pamantul gol. Afara ploua, si ori ca ma intorc ori ca plec, e acelasi sentiment.

catecul trenului

Sa auzi cantecul sinelelor de tren in defileu, soarele printre crengile copacilor... La Baile Herculane trenul suiera de doua ori si timpul sta in loc. E un cantec de sierna.

ca sa te latru, sa te musc!

Departe

Photo D.M. Grenoble 

Muzica Elim Departe

Palmele tale vindeca rani.

Acopere-mi ochii si-am sa-ti dau din pumnii mei sa bei.

lover, lover, lover...

I asked my father, I said, "Father change my name." The one I'm using now it's covered up with fear and filth and cowardice and shame. Yes and lover, lover, lover, lover, lover, lover, lover come back to me, yes and lover, lover, lover, lover, lover, lover, lover come back to me. 

du-ma fericire in sus!!!

Doua culori ce nicicand nu s-au vazut 

soare 

tata

femeie 

zid 

octombrie 

atingere

albastru 

siguranta 

caldura 

iubire

iubire

iubire

photo D.M. Soare de Octombrie

versuri Nichita Stanescu

melodie Polka Paraguiana

HalleluYah

Imparatul David o vede pe acoperisul casei pe Bathsheba. Ii vede lanticul de aur,  glezenele, rasetele, bucuria de a trai, umarul gol, soldurile. A ravnit, dar nu la frumusetea ei, ci la fericirea si libertatea pe care o radia. David a poftit-o in inima sa pe Bathsheba pentru ca viata lui era lipsita de sens, se plictisea in plimbarile de seara pe zidurile cetatii. Il trimite pe sotul ei in prima linie de lupta ca sa moara, si o ia de sotie. Asa au au aparut patimile si bucuriile din Psalmii lui David.

te iubesc

Cat frica, cata fuga si cata nebunie...pana la tine, iubire.

...

sleep baby, sleep...

mai naste-ma o data!

Peste faţa adâncului de ape era întuneric. Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor.

Genesa 1:2

Sunt unele dureri care vin din apele cele vechi si numai in lacrimi isi gasesc suvoiul spre vindecare. Numai asa poti cunoaste linistea pruncilor. Pentru ca in spaima nasterii, in caderile din somn, mama mi-a pus la cap un lighian cu apa sa-mi aline umbrele, sa imi joace sufletul ca dansul apei din caldare. El nu se arata nici in fulgere, nici in tunete, nici in focul care mistuie apa, ci dupa toate astea un susur bland ca un izvor de munte se arata. Ce liniste e aici...Cu ce trosnete se urneste corabia, ce strigat de pescarusi, ce catarge in soare se inalta. Ce lumina strabate zabrelele inchisorii. Ce minune se arata pe zidul meu in ceas de miaza-zi. Ce vrabii canta la fereastra. Ce ramura de maslin aduce in plisc, din necazul cel mare, cocorii. Trupul meu, inert, cade greu. Ochii plini de tarana, se scalda in lumina. M-am nascut in lumina. Ma doare fiecare nastere. Ma dor umbrele. Ma cheama nefiita, adancimile apelor, straveziul ochilor. Ma doare fiecare nastere, caci imi tulbura apele. 

Buenos Dias Tristeza

...spune-mi ca ma iubesti!

Kairos

Photo D.M. Milano

Intr-un bazar sentimental

Ion Minulescu 

arta de a iubi

 

paduri ce ar putea sa fie si niciodata nu vor fi

 

foto D.M. Milano 2012

Versuri Lucian Blaga

Interpretare Tudor Gheroghe

rugaciune

...si ne apara pe noi de noi insine.

iar eu? sunt un orb in fata ta..

.

 Versuri. Marin Sorescu

Interpretare Horatiu Malaele

de dragoste

Italienii se saruta. 

Se saruta peste tot, in piete,

in metrou, in parc, pe strada,

pe scari in fata bisericii. 

Siempre Sancho, Siempre...

Canonicul il acuza pe Don Quijote ca si-a pierdut mintile din moment ce ia ca drept reale fapte din carti de cavalerie pe care le-a citit, incercand chiar sa le imite. Pentru Canonic adevar nu poate fi decat ceea ce s-a intamplat in realitate, adica adevarul istoric, orice carte fiind o minciuna care trebuie luata ca atare. Don Quijote ii opune argument bazat pe evidenta: "caci a voi sa dai inteles cuvia ca nu s-au aflat nicicand pe lume nici Amadis, nici toti ceilalti cavaleri aventurieri de care-s intesate istoriile, e totuna cu a dori sa incredintezi pe cineva ca soarele nu te lumineaza, nici gerul nu te degera, nici pamantul nu sta sub picioare!"  

[In arta] "parca si cerul e mai limpede si soarele luceste cu o lumina mai proaspata". A trai conform cu adevarul artistic(Don Quijote) inseamna sa iesi din aceasta lume plina de posibilitati, inseamna sa ai curajul sa-ti traiesti destinul. Sa-ti descoperi adevaratul sine. Don Quijote avea nevoie de acest drum. Cuvantul scris trebuia sa fie implinit, ca cel ce Intrupatu-sa. Sa traiesti realitatea profunda a lucrurilor. Canonicul pe buna dreptate e orb, pentru ca pe el nu-l insufleteste Adevarul. Traieste intr-o Lume prea saraca, caci el nu vede in pietre ceea ce, pe buna dreptate se vede, un inger inca neeliberat.

nostalghia

photo: D.M. Nostalghia

 Eclesiastul 12 : 4 -31

Isabelle

umbrele, cocorii, albinele, frunzele...

de ce-ai cantat? de ce te-am auzit?

photo DM 

Tudor Arghezi

morganstiumng

du-ma fericire in sus

Gestul cu care iese Leonard de pe scena e atat de firesc, topaie copilul din el, ca un joc de iezi pe morminte inalte. Si asta imi aduce aminte de calugarul ezuit care inainte de slujba a facut roata de bucurie. Umilinta in fata bucuriei, sa te pleci in fata celuilalt cand eul dispare. Iti vei cunoaste fericirea prin faptul ca il vei vedea pe om fericit, desi omul patimeste mult.  Pe om. fericit. il vezi.

cand cerul atinge marea

Toamna vine cu Leonard Cohen, cu Mamare citind pe scari, cu temperaturi de 27 de grade Celsius, cu florile  mov si cu roiuri de albinele zumzaind in jurul lor. Si parca nu iarna se apropie. Trandafirii sunt infloriti, ochiul boului, unele galbenele, floarea soarelui la fel. Sa fie gradina asta impotriva timpului? Sa fie aici totul altfel? De ce? Imi place fervoarea vietii, acolo se afla adevarul. Florile aeriene si lipsa de forma. Pana si din temelie au crescut macii. Iar mie, mie imi vine sa vorbesc in limbi.

du-ma fericire in sus

Autostrada. Fie ca te duce departe, fie ca te aduce acasa, e un fel de Cale Lactee. Fie ca te duce la ea, fie ca te indeparteaza de trecut, autostrada e un sentiment constant. Tu si calea. Tu si caderile. Tu si alunecarea. Si muzica. Si masina care de mult nu mai atinge asfaltul, in legnari de vals, pluteste ca luntrea lui Karon pe Styx. Si atunci toti solzii de pe ochi iti cad si vezi viata asa cum e, o cale spre cer. Nu exista contradictii aici. Povestea curge. Caci, de te revolti sau de iubesti, sentimentul va fi mai puternic decat umbrele pe care le arunci peste trecut. Nu vei intelege nimic din ce-a fost. Si atunci tot ce conteaza e povestea. E acest prezent continuu. E aceasta revelatie pe care o traiesti acum, pe autostrada, inchis in carapacea masinii tale, singur, tu cu tine insuti. Soarele in fata, caci spre Soare mergi. E un film frumos. Autostrada, ca final fericit. Autostrada, prelungirea unui vis...

this waltz this waltz this waltz

sa fie... o prelungire a noastra
sa fie...pana la cer

stari

Ideea e sa suferi pana in punctul de maxima incordare, acolo unde totul se declanseaza. Lasa-ti tristetile libere. Destul cat le-ai tinut sub aceasta presiune a normalitatii. Cum vrei sa fii liber? Cum, fara sa te ratezi? Stiu..pot spune ca stiu.

..trecatorul meu trup

fugile, fugile mele

ah, ma dor

nu cunosc spirit decat

in trup

adica in ceea ce e mai firav

mai trecator,

un spin de trandafir 

ce te goleste de

viata.

durerile mele, acolo, cuiburi 

numai tu le cunosti.

iubirile mele, acolo, taceri 

pune capul jos,

si asculta

fericirile mele, ah fericirile..

fiare

Fiare luam, fiare luam. E ceva mistic in strigatul asta. Parca ne cheama la biserica dis-de-dimieata.

brainstorming

 Jandarmul culturii ridica logica si gramatica la nivel de Adevar. De astia sa te feresti. Adica de omul lipsit de context. El vine cu citate din biblie sa te convinga ca "sta scris" si iti vorbeste din articolul o suta patrusprezece. In fiecare din noi e un mic jandarm. Jandarmul propriilor exigente. Sa dai lumii un sens, inseamna sa reinventezi jandarmul, iar el sa fie cat mai invizibil.

Elohim, Elohim, Elohim...

Am iesit din peisaj, iata-ma natura, iata-ma huma, iata-ma albastru.

Cand am visat acest hotar,eram deja dincolo.

photo D.M

Versuri, Lucian Blaga

Montaj, D.M

Muzica, Elim

ce bine ca esti.

nu stiu prin ce minune
cad rezistentele
e taina din care ma nasc
atunci cand iti spun
te iubesc.

ah, du-ma fericire in sus!

daca ai stii tu cum se lasa noaptea pe scari cu miros de struguri, tu singura mi-ai cere, da-mi sa beau.

A venit toamna, iubito..

A venit toamna cu vulpi dansand printre picioarele noastre, iubito. E toamna si noi ne alergam prin viile Domnului. E toamna cu ciorchin in poala rochiei tale...rochia verde cu gaste brodate. Gura mea e plina de mustul tau, pastorita mea. Sunt beat de iubire si sunt nebun. 

reminiscente

Reminiscente...ce cuvant frumos! Ca un nume de copil stingher. Reminiscentia, masa e gata. Reminiscentia, amintire in nonculori, vine ploaia. Reminiscentia, tu fata frumoasa, iubirea noastra... Reminiscentia, tu esti facuta anume pentru Fericire, caci tu plangi frumos. Reminiscentia..ai ceva din gustul ei, din parfumul ei, din rujul ei, din pantofii ei, din lenjeria ei, din pantecele ei, din ochii mei.

.

Ce noapte groasa, ce noapte grea...

Deschide  vecine!! uite sange uite slava uite mana uite otrava!

Am fugit de pe cruce. Ia-ma in brate si ascunde-ma bine.

Galceava inteleptului cu Lumea

Cel mai erudit Print, membru in academia din germania pentru lucrarea Istoria Creșterii și Descreșterii Curtii Otomane 

Dimitrie Cantemir Divanul  sau

Galceva inteleptului cu Lumea Iasi 1698

Photo D.M. Milano, Brerea 2012

tristeti

durerile inchise cuiburi de pasari triste, acolo...

versuri: Ilarie Voronca

soundtrack : ennio morricone 

foto: D.M. tristeti

sunt un om în faţa unui pom

frunzele lui nu mă pot vindeca

dar aş vrea să pasc iarbă

ca Nabucadonosor

sa ma intorc pe tron 

imbogatit de un sens nou.

 

sesuri natale

photo D.M.

versuri Nichifor Crainic

 

P.S.

Te iubesc!

note

In 1175 Henry al IV-lea a fost excomunicat de catre Papa Grigore al VII-lea. Din cauza asta puterea i-a fost subminata si a trebuit sa se deplaseze in Italia, la Canossa, unde a stat descult si imbracat in sac, in zapada timp de 3 zile pana cand Papa l-a iertat.

privestecerul!

in ziua in care am trecut  prin viata ta

iertarile

Orice despartire e ca moartea. La inceput nu realizezi ca e pentru totodeauna. Cu timpul durerea devine acuta pana in punctul in care nu mai simti nimic.  Fiecare noapte e o despartire, despartirea de noi insine, care-i cea mai grea.. Suntem atat de departe de ziua de ieri, de noaptea trecuta, atat de departe incat cerurile, si stelele, si sorii vor trebui sa strabata distante astronomice pana la ziua de ieri, pana la noaptea ce tocmai a trecut fara noi.

mut talmacesti toate semnele

 ... 

photo D.M. aug. 2012

versuri Lucian Blaga 

muzica Elim

asezare D.M

of, ...

Un oftata pentru Lume. Unul pentru  tine, iubire... Cantecul lipovenilor e ca leganarea trestiilor. Curge prin vene ca bratele Dunarii. Se canta in cor si in disonante armonioase de catre femei, cand barbatii se duc impreuna la pescuit. Sa iti unesti vocea cu altii e o mare taina. In fata mea se intinde ca o masa scena intoarcerii, Odiseea lipovenilor. Acolo unde apa dulce se uneste cu marea. Da, acolo..ne-om intalni si noi. Pe poteca stramata, din stuf ca de nicaieri apar femeile, una in urma alteia cu cosurile de rachita pe cap, pline cu peste ca din minunile Sfintelor Scritpurilor. Cata iubire e aici. Sa stii ca oricand te poti intoarce pe inserat in cantece de jale cu mrejele rupte de furtuna. Sau in pace, impins de briza marii, vaslind in amonte. Casele lipovenilor sunt albastre, albastre ca ochii tai iubito, ca sufletul meu. Inspre Vama, arbustii aminesc de linistea inaltimilor grecesti si de cantecele lui Demis Roussos. My friend the wind...Haide, vino sa ne prindem in zorba Grecului si sa plangem ca doi prieteni dupa lupte grele. 

du-ma fericire in SUS

Sa-i ceri unui om sa-si dea sandalele jos din picioare, inseamna sa faci din desert un loc sfant. Sa inchizi cu lacat mare camara cu dulceturi, e ca si cum ai lasa imaginatia copilului libera. Intr-o zi de vara va gasi racoarea beciului. Maria i-a interzis pisoiului meu sa intre in camera ei. Acum cand intra parca merge pe carbuni incinsi. Se pune in mijlocul patului si toarce. Asa creste povestea in tine. Anticamera D e un astfel de loc interzis. Un loc secret. E o camera pe care o descoperi in zilele toride, in noptile lungi de vara. Iarna la gura sobei. Anticamera D e o camera pe care am zidit-o din nevoia de a ma inchide intr-un templu. Si acest templu e sufletul meu incapator.  Anticamera D e inconjurata de ape, ape negre, ape amare, ape calzi si calme. Ape largi, infinit de largi si putin adanci, ce-ti vin pan' la genunchi. Pasesti ca prin vis, pe marmura ca pe morminte dintr-un Univers cu o infinitate de posibilitati, spre o poarta ce se deschide intr-un Univers inchis, desavarsit, suficient siesi. Si asta e linistea.

Spre soare rad!

Din pumnul inclestat, soarele se vede ca un film vechi, cu miscari de amator, cu pete de galben ce raman mult sub pleoapa ochilor inchisi. 3 August... E vremea rozelor ce mor...si a Soarelui, si a spicelor de grau ramase in urma secerisului. Tu care ai spus pe nume tristetii si iubirii din mine. Tu m-ai zarit sub mar. Acolo m-a facut si m-a nascut mama. Dadeam cu bata-n balta fara sa ma las imblanzit.  Daca nu te-ai fi intins in fata mea...cu sanii pe altare, goala, vulnerabila, ranita de moarte... Daca nu mi-ai fi lins ranile, daca nu as fi ragnit ca un leu singuratic, nu te chemam si nu rezonau in tine ecourile mele, sangerarile din sufletul tau, din carnea ta...Concret, ah, atat de concret. 

mi fido di te

mi fido di te
mi fido di te
mi fido di te
mi fido di te

te iubesc.

...

-Cum faci sa iubesti Omul?

-"Ii respect suferintele."

tu sufera si intelege

Nu cauta in sufletul cuiva
Ca patimeste de iubit candva.
Sa nu ii schimbi credinta lui cinstita
Fie ca-i rea si oropsita.
Legile inimii curate
Nu vor sa fie-mpiedicate
Si osandite ca niste pacate.

Tu sufera si intelege
Si nu-i mai porunci o alta lege.
Ca mintea ta nu stie ce cuprinde
Decat putin, cat cumpara si vinde.
Pazeste-ti cugetul la vreme,
Sa dojeneasca stramb sau sa blesteme,
Chiar daca inima te doare
De asteptare si rabdare.

Viata ne rabda, impliniti ori goi.
Sa o rabdam si noi.
Ea pretutineni e deplina
Si risipita-n umbra de lumina.

30 Mai 1966 T. Arghezi

Spre Soare rad. Sunt beat de Lume si-s Pagan!

Photo D.M. Lucian Blaga Lumina Raiului

Am iubit muntii, pentru ca dupa fiecare pisc, apare altul. Iata dar speranta care m-a tinut in viata. Am iubit dealurile pentru ca au fost valurile mele, provocarea peste care am trecut, sufletul meu unduitor. Dupa fiecare deal vine o vale. Orizontul aici pare mai usor de atins. Si toate tristetile se indulcesc din linii frante in linii curbe. Fara teluri mari, am vrut sa cucersc doar ce mi se deschidea in fata ochilor. Asa am trait din aproape in aproape, asa am iubit dealurile mele lipsite de maretie, lipsite de cucernicia marinarilor sau de laudele vanatorilor de balene. Pentru ca iubesc numai ce-i al meu, iubesc mostenirea si peticul de cer. Iubesc mireasa care trece pragul, iubesc omul care se apleaca sa nu dea cu capul. Iubesc casa ca e poarta spre etern, bolta de vie care face trecerea intre cele doua Lumi, asemeni unui curcubeu, delimitand ziua de noapte, viata de moarte... Calatorind am inteles ca ma desprind, ma desprind ca o calota de continent si ratacind pe Mare eu port in suflet un Urs adus din departarile Polare...

cel mai iubit dintre pamanteni

de ce sunt eu cel mai iubit dintre pamanteni?

o chestie

Sa zice ca iubirea-i oarba. Nu-i oarba, ci iti da sa vezi cu alti ochi Lumea. Un mar nu mai e un simplu mar, un pom nu mai e un simplu pom, un om nu mai e un simplu om. Tu vezi furnici. Totu e trasnfigurat. Nu mai vezi virtualul, vezi realitatea lucrurilor. Adevarata realitate plina de seminficatie. Sub crusta uscata a pamantului misuna o lume. Naturalistii credeau ca frumosul e in lucruri. Idealistii vedeau frumosul in ideea de frumos. Eu cred ca frumosul si arta e pentru omul care iubeste. E naturalist pentru ca iti pune in fata realitatea lucrurilor, un pom, e idealist pentru ca prin ochii lui viata capata sens, si acel Mar din fata casei iti pare acum altfel, plin de fructe. 

sentiment

Sa impachetezi pe melodiile lui Jovanotti... E asa, o melancolie in tot ceea ce iubim si lasam... Ultima tura cu aspiratorul prin camera, ultimul dus, ultima privire inainte de a iesi pe usa. Iata povestea cum se naste in tine din dragoste. Videoclipu asta e genial ca mai toate. Cand cersetorul vrea sa isi dea patura, bruma de avere care-l incalzeste si nimeni nu o vrea, atunci el se duce si...

siempre Sancho, siempre...

Dormi tu, Sancho, ca de asta ai venit tu pe lume, ca sa dormi, fiindca eu, care am venit pe lume ca sa veghez, cata vreme mai e pan' la ziua, oi da drumul gandurilor ce ma macina si mi-oi varsa focul intr-un madrigalas, pe care, fara sa stii tu, l-am alcatuit azi-noapte in minte. Tare ma mai minunez, mai Sancho, de firea ta cea nepasatoare. Imi dau cu gandul ca tu esti zidit din piatra sau din arama vartoasa, fiindca in tine nu poate sa patrunda nicio induiosare si nicio farama de simtire. Eu veghez in vreme ce tu dormi, eu plang in vreme ce tu canti, eu lesin de nemancare in vreme ce tu nu te mai poti misca de imbuibare. Slujitorii cei buni se cade sa impartaseasca aleanul stapanilor lor, sa le simta durerile, macar asa, de ochii lumii. Ia te uita la seninatatea aceste nopti, la singurateatea ce ne inconjoara si care ne imbie sa mai strecuram si ceva veghe in mijlocul somnului.

 - Siempre Sancho, siempre...

note

Abia acu inteleg vorba lui Noica cand bine zicea, cand viata vine peste tine, fii pregatit cu scheme. In stil platonician, el vroia sa ridice omul prin idei dincolo de micile indispozitii psihologice, care ne ocupa uneori toata viata, nelasandu-ne sa vedem imaginea de asamblu. Si totusi, eu zic ca acel mare Intelept, in ziua fericirii, fii fericit, şi în ziua nenorocirii, gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă, pentru ca omul să nu mai poată şti nimic...

Il piu grande spettacolo dopo il big bang

cum sa nu iubesti asa fapturi

atat de micute si fragile

ca pana si un sarut le-ar putea ucide

atunci cand vin sa se adape,

vorba lu' Mamare,

ca oile.

ah, du-ma fericire-n sus!

Timpuri noi

photo : D.M.

Exista un timp al marturisirii si exista un timp al trairii.

brainstorming

Mozart te baga in pajistea cu miei fie ca vrei fie ca nu vrei. Uneori mi se face dor de Gala. Cata siguranta inchide bratele ei, si portretul acela cu sanul gol. Ce bine e sa te trezesti in fiecare dimineata si sa constati ca esti tanar.

cand Cerul atinge Marea

pe la ora opt  si jumatate

se aude un zumzet 

ca si cum ar trece firele de inalta tensiune

prin padure

iar acest zumzet aduce ploaia

si un somn astenic, de fata indragostita.

urechile ti se infunda, pasesti ca prin vis

te proptesti ca sa nu cazi

si te asezi pe un trunchi de copac

tu calci iarba cu grija

ca nu cumva sa-ti ranesti picioarul

sau sa-ti scrintesti gelzna

caci ai uitat sandalele la rau.

pe la ora trei cerul se intuneca

prima data apar niste nori grei

vin dinspre nord, de la Valcea

frunzele se nelinistesc

prin padure trece chiar Sfantul Duh 

se porneste vantul ca dintr-o caldare

iubito, ai flori albe in par, si-n ochi.

tu stranuti numai in cheia Fa

cand vantul o sa-ti ridice camasa 

si pungile uitate pe pervaz.

iubito, lasa-le si pune semn cartii

lasa-le si vino cu mine in masina

nu mai alerga si vino o jumatate de ceas

cand se vor descarca norii

cand ti se va uda parul de pe tample

pana cand va trece ploaia 

si vom cobora cu picioarele

in balti acoperite de petale.

caci maine dimineata n-o sa-ti vina sa crezi

nu va ramane decat iarba culcata la pamant

si dovada ca aici au jucat ielele

vom fi sus la munte, la Bradet,

la flori de zmeura.

recapitulare

Alexandros s-a razgandit si nu mai vine in capitala celor o suta de ceti. O sa ma duc atunci cu T.J. Edu se bucura de soarele de Florida. Batranului ii cam lipseste "femeia aia frumoasa care se cheama Italia". A zis ca americanii sunt nesofisticati. Si ca tot veni vorba, atat de curand, ah, lago di Como, ca sa intram in spirit. Ma gandesc si la Billy Joel ca tot mi-a promis el ceva.

Am ani o mie, asta-i tot.

Ah, iarta-ma Tata ca pe atunci foloseam poante, idei vechi intoarse pe dos, cuvinte cu sensul rasturnat care sa ma exprime. Aveam destule lucruri de spus, eram prea plin, aveam chiar si un stil, dar ce e stilul fara om? Un clopot suna in mine chemari goale ca o oala sparta, o tanguire de vioara, un apus de soare si un lan de grau sangereaza greu in inima mea acum. Printre nori statici, in jocul de lumini si umbre, cand Soarele-si intorcea fata de la mine te-am zarit pe tine, Dumnezeul meu. Esti ca o raza ce strapunge Marea. Esti lumina adancurilor mele obscure. Nu-ti cer cuvinte ca sa Te cuprind si nici instrumente ca sa Te cant. Vreau sa trezesti in mine imaginea Ta Divina, imaginea caprioarei care doarme, imaginea Mamei care alapteaza sau a Tamplarului care lucreza. Da-mi susurul dulce al raului de munte, si sete. Invata-ma dansul, sa joc in fata ta ca un nebun. Atunci buciumul va suna iar seara pe deal, ne vom strange toti in jurul tuciului de magiun pana noaptea taraziu, povestea noastra va fi cantul unei mandoline. Te vom iubi fara sa stim. Vom mosteni Tara pe care ne-ai dat-o si vom numara stelele sub care ne-ai asezat de la strabuni.

du-ma fericire-n sus!

Astazi reparam zidurile lui Hadrian

din pietre si bolovani

dar pana la locul cu pricina

am trecut pe langa o cireada de vaci

cireada care a luat-o la goana

cand m-a vazut.

Dupa un timp, cand soarele ajunse la ora doua

am zis sa ma pun jos ca sa trag un pui de somn

ca e soare de februarie care te mangaie

si nu apuc eu sa atipesc, ca, 

vad o turma de vaci cum se apropie

precauta, speriata, curioasa, nevinovata. 

normal ca am zambit.

si cand s-au apropiat mai mult am vazut 

ca nici macar nu erau vaci, ci erau juninci

ca abia daca le dadusera tatetele

si erau in jur de 14 la numar.

s-au oprit asa la o distanta oarecare

si s-au uitat la mine exact cum zice vorba aia:

ca vitelu la poarta noua.

dar nu s-au multumit sa ma vada de la distanta

ci s-au apropiat din ce in ce mai mult

se impingeau una in alta si isi faceau curaj

ciudat instinct de turma mi-am zis

si normal ca am zambit.

s-au strans asa cam la 3 metri departare de mine

si ele ma studiau din cap pana in picioare.

iar cand am vazut eu asa, m-am proptit in cot

o vacutelor, ciutelor, voi il cutati pe Dumnezeu

si iata ca ati dat de Om.

au lasat capul jos si incercau sa ma miroase 

caci una mai indrazneata si baltata

le-a dat curaj si celorlalte

s-au  apropiat si mai mult

si au facut asa cerc in jurul meu

toate cate-s paispe'.

Si atunci am zis, o vacutelor, preafrumoase zeitati

daca tot insistati am sa va tin o predica pe cinste,

si m-am suit pe un bolovan in picioare

am ridicat glasul elogios 

si din cate imi aduc aminte cam asa spuneam:

Voi, nevinovatelor, voi pasteti si nu stiti ce pasteti

ca si Omul traieste si nu stie ce minune traieste,

O, voi vacutelor, icoana a umilintei

voi nu stiti pentru cine traiti si va hraniti

caci bucuria asta de-a trai

ramane ascunsa vointei voastre.

Uitati-va la oameni si la casele din vale, 

dar ele nu si-au intors capul si pareau nedumerite

uitati-va cum alearga Omul,

si el crede ca pentru familie munceste, 

sau ca pentru cei dragi mananca,

caci nici voi, Vacutelor, nu stiti ca spre lauda Omului

mancati, beti si va odihniti.

Numai eu, aflat aici de-asupra orasului

vazandu-l de sus pe Om, cum e supus la munci grele

am un suras pe buze, si normal ca zambesc

caci numai eu cunosc fericirea lui.

photo: dm

E un loc

Lenno. Cata lene si strazi inguste,
cata dragoste si vant in perdele
cat asfalt incis pe talpile noastre.

de dragoste

Tu vrei sa te iubesc pentru ceva mai mult decat sanii tai,

Dar tu nu stii cat Adevar se afla acolo, ascuns bine

Intr-o zi vor da in fruct si se vor umple de lapte.

Nu-ti fie teama de buzele mele, Tanara Domnita,

Caci buzele nu ucid, ci doar ascund colti de argint

Ca acel Print din Levant indragind vanatoarea. 

Iti strig numele si esti dulce pe cerul gurii mele

Imi tremura palmele pe sanii tai calzi si fruntea.

Da, palmele cu care prindeam cerbul de coarne.

idei in dialog

Uneori ma oboseste si pe mine sa-l trag pe T.J. la deal, pentru ca mereu aluneca. Vine uneori obosit si nu stie ce-l face nefericit. Da vina pe faptul ca n-are o nevasta. Dar eu stiu ca altceva il doare, pentru ca efectul nu se confunda cu cauza. Cred ca o sa-mi simta lipsa. Dovada ca pentru ultima luna a zis sa nu-i mai platesc chirie. Altruismul, e primul indiciu ca e pe calea cea buna. E disponibilitatea lui de a iubi. Ca acel copil care ii ofera  jucariile celuilalt. Inainte sa repar zidurile din pietre de pe terenul fermierilor, a trebuit sa le distrug din temelie. A repara inseamna a crea. Iar lucru asta e un mister. Caci ce-a facut Dumnezeu stramb, omul nu poate sa indrepte.

Despre bucuriile simple

Omul e nefericit pentru ca posibilitatile lui sunt infinite. Ceea ce crede ca-i aduce fericirea, il face nefericit: adica posibilitatea de a se realiza. Iar in momentul cand se va realiza, nu va mai trai el, ci viata il va trai, gandindu-se ca ar fi putut fi orice. Si cum ar putea sa traiasca un astfel de om, cand de fapt va fi trait de o idee, ci nu de un ideal, de o imagine, ci nu de ceea ce o insulfeteste. Mereu suspendat in alegeri, intr-o infinitatea de lucruri posiblie, in aceasta lume intristata de atatea posibile si lipsita de real,  omul niciodata nu va fi implinit. 

Istorie si utopie

Ziceam candva ca filozofii nostri au sfarsit irevocabil in marturisiri filozofice. Nu au avut ambitii faraonice de a crea sisteme filozofice. Si-au dat prea repede seama ca aceste piramide nu-s decat castele de nisip. "Pe noi ne-au luat de mana duhurile locului si ne-au trecut laturisi, prin usi inguste scotandu-ne in livada pe care nu mai credeam s-o regasim. Ce putem face daca adevarul locului a fost mai puternic si mai bun decat razvratirea noastra de alta data si ne-a invatat ca lucrurile istoriei pot fi foarte grave, dar si foarte lipsite de insemnatatea." C. Noica.

Uitatele doruri

Photo. Maria. M.

Țoacele mele! Intr-o dimineata, mi-a zburat Regina ca si cum cineva mi-ar fi suflat norocul. O aveam in pumn. Eu stiu ca de obicei regina nu poate zbura, pentru ca e prea grea. Dar Regina mea era tanara si neimperecheata. Era usoara ca vantul si de-aia a zburat. Si s-a oprit pe o frunza de mar. Si am zis asa, flori de mar, dati-mi regina inapoi! Dar florile de mar s-au inchis, si au dat in fruct. Nu ati vazut regina mea? Am intrebat eu viespile de sub tiglele din pod. Vreau Regina pentru ca am fost martor la nasterea ei. Am vazut cum era spalata de tinerele albine ca un botez si apoi aruncata in viata. Iar regina mea dupa 16 zile  trebuia sa se intoarca imperecheata sau sa nu se mai intoarca. Si pentru ca nu s-a mai intors, n-a mai fost sarbatoare si nici ceremonialul primirii.

Randunele la Jilava si la Gherla porumbei

"Nu dintr-o indrajire cum vreti voi, ci din bucuria aceasta de-a trai si-a crea va tasni poate ceva...Daca e adevarata vorba lui Neagoe, cine n-are indrjire, acela vede pe Domnul. Caci bucuriile noastre nu sunt desfatari desarte. Si daca unul se bucura de un automobil, altul de a putea face poezie, unul de o biata libertate, altul ca se poate ruga lui Dumnezeu, bucuria cea mai mare e ca au reaparut bucuriile. Nu-ti voi trimete, draga mea, cartea despre timpul nostru. Caci asemenea carti nu se scriu in crang."  C. Noica 

O fi fost ma-ta vioara!

Photo. D.M

Muzica: Polka Paraguiana

Versuri: Tudor Arghezi

Fatalaul

du-ma fericire-n sus!

Ca pe Sf. Francisc de Asissi care iubea curvele numai ca sa le intoarca pe calea cea buna a Dragostei.

erai tu...

Erai tu, o lebada si-un lac inghetat.

In visul meu tu erai o profesoara 

nu asa. trebuie sa atingi clapele gentil. imi sopteai.

Apoi imi aratai cu degetele-ti diafane

inceputul pe care sa merg.

Luai pozitia de drepti si dispareai in lumina ferestrei

in amintiri.

iar eu iti cantam Lacul Lebedelor.

Dar eu niciodata n-am asculat Lacul lebedelor la pian.

Si in vis tu m-ai invatat sa cant

Sa ating clapele gentil...

M-am trezit.

In mine se amestecau notele cu furtuna

M-am trezit cu inceputul atat de gentil...

Si l-am cautat pana l-am gasit.

Sunt si eu un June

Photo D.M.

Versuri Traian T. Cosovei

Zgomote de Fond London

idei in dialog

Adolescentii...cine sa-i iubeasca ca sa-i inteleaga? Ma gandesc ca prima dezamagire va activa in ei toate refuzurile. Toate pacatele parintilor. Toate nedreptatile. Toate tristetile lumii. Ca abia apoi sa se nasca din nou. Daca persisti in tristete, n-ai sa o intelegi. Degeaba iti cauti starea interioara, atras de adancimi, daca nu cauti fericirea ta in afara. Degeaba iti vei pune diagnosticul, daca nu vei fi in stare sa iesi in afara Eului. In tine nu se afla nimic. Esti gol. Nimeni nu o sa te iubeasca pentru ceea ce esti. De-aceea, nu ma intreba de ce te iubesc. Te iubesc, poate, pentru ca esti ceva mai mult decat un "Eu" singular. Iti cunosc tristetile, dar nu pentru tristetile tale esti special si nici macar pentru bucuriile tale nu te iubesc. Caci eu le stiu efemere. Te iubesc pentru ca in tine am pus acea Iubire.

Tanara Domnita...

Ah, tanara Domnita, ce vise te dor?
Spune-mi, de ce vrei tu sa mori?
Abia acum te nasti cu-adevarat
Tu intri in viata ca un vitelus
Care nu stie in ce Lume a fost aruncat
nici tu nu stii ce se intampla cu tine
Tu ai doar amintirea unui vis
si o varsta de aur. 

In reading week se presupune ca trebuie sa citesc. Dar eu rasfoiesc blogurile adolescentelor in loc sa termin cartea lui Cassirer. Da, adolescenta ramane o varsta tare curioasa. Patetica si geniala in acelasi timp. Adolescentul trece prin toate marile dezamagiri ale vietii, inainte sa le traiasca. Sunt inocenti si nesiguri ca niste ratusete, opriti in fata apei se inghesuie unii in altii si asteapta pana unul din ei sare. Initierea astazi are loc pe jocurile de calculator prin faptul ca fortele raului sunt distruse de un erou mitic. In zorii diminetii, omenirea traia varsta adolescentei. Copilaria fiind varsta zeilor, o gradina de care, nu de mult, au fost instrainati. Cand vad uneori asa un card de adolescente, galagioase din cale-afara, inaltandu-se cu picioarele pana in nori,  mi-e imposibil sa nu ma gandesc la vanatoarea din tablourile lui Botticelli. Ah, du-ma fericire-n sus!

eu cred ca...

http://www.youtube.com/watch?v=eJsQgr4-vqM