sâmbătă

Încă nu răsărise soarele 

din spatele casei, 

Cand tata îmi puse 

coasa pe umăr 

ca pe o cruce 

din lemn dulce 

Ciocanul și piatra 

de gresie 

Cutia de conserva 

și apa

Sa nu uiți Șapca, 

îmi spuse. 

Încă nu răsărise soarele 

Dar noi eram gata 

de plecare

Uite, trecem pe lângă coliba 

Unchiului Tom

E ultima casa din pădure. 

Ajungem in poiana

Și ne-apucam de treaba

Fâs-fâs se aude coasa 

Cât de ușor cade iarba 

Hars-hars, gresia și lama

Cioc-cioc, batem nicovala 

Căprioare sa opresc curioase 

Linistea asta ma uimeste

Dar arșița verii ma topește

Adorm sub nucul bătrân  

Fâs fâs hârs hars cioc cioc 

Dumnezeu e un mare DJ.





joi

Mi-a zâmbit o data, zâmbit o data 
Suparata foc
Și-atunci am pupat-o, am pupat-o
Pe obraz! 


 

Semne, garduri si minuni

Orașul meu e plin 
de semne și minuni 
Ici poți vedea stele verzi 
Colo comete căzătoare 
Orașul meu are limite 
Nu trebuie sa sari gardul
De el te poți tine bine
Arunci când, clatinadu-te 
Poți da cu capul. 

Atenție, copii!
In orașul asta țiglele zboara, 
Ne atenționează un semn:
Pe aici au trecut candva strada 
Douăzeci și trei de Elfi! 
Pe un puf de vata zaharată
Când s-au înălțat la cer!

Orașul meu e plin de semne,
Si alte minuni, de hopuri
Ce sa mai, o cursa cu obstacole
Vin turiștii și ne confirma: 
Ce oraș frumos aveți! 
E aproape ca in Occident
Stam Civilizați ca oile la semafor 
N-ai cum sa te rătăcești!

Orașul asta e oraș suprarealist 
Aici s-a născut Demetru
Demetrescu Ladima 
zis și Urmuz, un dadaist 
După ce și-a tras Un glonț 
In stomac, a lăsat in urma lui 
Un semn gol pe dinăuntru
Care acum ne obliga pe toți
Sa o luam mereu la dreapta!

Am văzut azi-noapte, nu mint,
Ceva ce m-a fascinat 
Un angajat al primăriei 
Instala un semn, nu oarecare,
Chiar in dreptul podului
Pe aici au trecut, in drumul lor
Sa urce in Arca lui Noe
o râmă, doi melci, un greiere 
Si nu călcați pe zebre !

Dar cel mai mult mi-a pus capac
Ca la asta nu ma gândeam 
Un semn care atentiona 
Un alt semn, care spunea
Ca urmează un semn
Sa trec strada pe partea-ailaltă
sa îți dau drumul la mâna
Ca nu e loc de doi îndrăgostiți
Pe același trotuar. 

 

De dragoste bolnava

 Au fost și zile mai bune, nu pot spune… 

Când mâncam parizer cu muștar si pâine

nu îmi plăcea deloc ciorba fără sare

Ceaiul fără zahar, pilaful fără viermi

Ce vrei sa-ti aduc? ma întreba mama

deschideam raftul de fier sa fac inventarul 

Gândaci timizi se ascundeau prin colțuri:

Parizer cu pâine, mai am doua portocale

O punga de pufuleți și un baton cu gem

Iaurt cu căpșuni și neaparat, compot de visine!

Au fost și zile mai bune, nu pot sa neg asta…

Sus, la ultimul etaj, salonul opt zeci și noua 

Umblam cu branule in sânge si eram Fericiți 

Cu Bibi Soare, Adi Lăstun si rudarii din Salatruc.

Ne vizitau prietenii, aveam frati, mame și matuse 

Numai pe Grigore, țiganul, îl uitasera pana și Sfinții

Si toți ne întrebau duios: cum te mai simți azi?

Profesorii ne motivat absentele din urma 

Infirmierele ne schimbau cearceafurile albe

Doctorii ne ascultau cu atâta interes durerile 

Vecinii se simțeau vinovați ca ne-au urecheat. 

Au fost, au fost si zile cu Soare, toată lumea spune

Pe holurile întunecate din Spitalul de Pediatrie.

Era ca la grădinița, cu zâne și elfi desenați pe pereți 

In ziua de Crăciun aveam patul singur, la fereastra,

Si asteptam moșul sa vina intr-o mașina cu basculă.

Au foat și zile mai bune, toată lumea spune…

Fiindcă incepusem sa exist, sa simt, sa ma intreb

Când coboram cu liftul la magazinul de la parter 

Uneori se deschideau ușile in subsolul morgii 

Plin de șobolani și cadavre care îmi zâmbeau fardate.

Au fost, au fost zile și apoi nopți de vara, de iarna, 

Oricând puteai sa fii in centru atenției, cu o boala.

Au fost zile bune, când bunica imi dădea vin pe furiș,

Ca zicea ea, asta o sa te vindece, e bun pentru toate

Nu înainte sa jur, ca n-am sa spun la nimeni secretul

Mare dreptate avea, Dumnezeu sa o ierte, ca i-am zis

Înainte sa plece, nu lua liftul, coboară mai bine pe scari 

O dureau picioarele, sărăcuța, sus, jos, la ultimul etaj.

Au fost multe zile bune scrise in fisa de internare…  

Stare generală satisfăcătoare, spunea Dr. Luca zâmbind

Mâine te externam, nu avem destule paturi pentru toți

Dar eu tușeam grav, căci tocmai ma vizitase Adelaida.




vineri


Dacă as putea sa cant 
Acele melodiile 
Care sunt in mine
Bucurie si tristete
Dacă as putea…
N-ar mai exista timp
Și nici teama. 
Ci doar o veșnica seara 
De toamna! 
Dacă as putea sa cant 
Acele melodii
Care sunt in mine…


joi

De dragoste …




N-am sa-ti spun povestea Gâscanului alb
Care și-a luat zborul fără cap, fără ghiare 
Mama pusese apa la fiert sa il jumulim de pene 
Ca sa facem din el, la iarna, plapume și perne 
Pisicile se mângâiau toate de picioarele noastre
Cu cozile in sus ca niște rechini mirosind sânge.
 
Tata ascuți lama pe crucea de piatra a bunicului 
Nascut in —1927  Decedat — nu se stie unde 
îl așteptăm și azi sa apara cu Trans-Siberianul
Sa își scoată căciula blănoasă din poza: 
Ho-ho-ho, am venit, dragii moșului!
 Priveam toți doișpe la Gascanul nostru 
Care și-a luat zborul fără cap și fără ghiare.
Intr-o zi geroasa de iarna, cu mult soare! 

Celui mai mic dintre frati, după obicei 
i-a revenit creierul, pe care l-a mâncat
Cu omleta și  mujdei de usturoi
L-am urmărit pe geamul de la bucatarie
 s-a ridicat și a lăsat pliscul și ghiarele 
Am tabăra toți sa lingem farfuria 
Căci gascanul nostru isi luase zborul
Chiar in seara sfânta de Moș Ajun.

N-am sa-ti spun povestea Gâscanului alb 
prea mult sânge in zăpada. Am sa ti-o cânt!
Căci, mi-am adus aminte, nu știu de ce azi, 
privind apusul, cum s-a pierdut in zare
 cum ne-a lăsat pe toți, cu ochii in soare… 
Am dat căciulile de pe frunte și ne-am rugat
Mulțumim, Doamne, pentru darurile tale! 

Mama lua pliscul, ghiarele și făcu piftie 
Căci noua nu ne era pofta, ci foame !
Visam sau patinam pe un lac înghețat? 
Gascanul alb, gascanul meu, am strigat
Are febra, am auzit niște voci tăinuite  
mi-au legat la cap cartofi și frunze de busuioc
De-aia nu pot sa iti spun povestea Gâscanului 
Căci nu îmi mai aduc aminte decât șoapte. 

 




Mama
Știe ca îmi plac florile 

Dacă nu ar fi fost dragostea care sa simta
Cum cad frunzele, nu am sti ce-i toamna. 

Am desenat doua ferestrele spre nord
Ca sa privim cu nostalgie, hotarul…


 

duminică

Psalm

 *

Nimeni nu te mai striga pe nume.

Am uitat toate marile întrebări. 

Dar sunt aici ca sa te consolez,

Doamne…



Dr. Maria M


Văd omul așa, i-am zis intr-un final: 50% bolnav și 50% sănătos. 50% fiara și 50% zeu, cu mențiunea ca oricând poate fi ori una ori alta. 

Vreau, i-am zis, sa îmi prescri o pastila și pentru neliniștile filosofice, una pentru crize existențiale. Dar pentru frica de moarte, oare ce pastila se ia?