1. Have you ever seen the sea?
2. Together.
3. Again.
4. I never loved the man more than you!
5. Dance.
6. Like Jesus Christ on the Cross, with the hands in the air, because...
7. Nothing left.
marți
note (muzicale)
N-am ureche pentru Mozart, exceptie face simfonia 40 si Rondo Alla Turca. Cand il ascult pe Mozart parca sunt intr-o pajiste cu miei. Wagner mi se pare malefic. Pe Chopin l-am descoperit intr-o dimineata. Insa starea nu persista. Beethoven da! Debussy nu. Am impresia ca romanticii vor sa faca mai intai de toate performanta. Una e sa vrei sa atingi perfectiunea, una e sa faci performanta. Astazi sunt atatia care il pot inerpreta pe Bach, si totusi putini care ating perfectiunea. Manierismul din pictura se suprapune peste barocul din muzica. Descopera miscarea cum descopera polifonia. Diferenta dintre romantism si stilul baroc in muzica ar fi acceea ca romanticii se lupta cu ei insisi, pe cand cei din urma se lupta cu Dumnezeu. Barocul, pana si in arhitectura te indeamna sa privesti in sus, pe cand Romantismul descopera adancurile obscure, lacul, obsesiile, eul, visul fara obiect. Dupa 3 ani, sufletul meu e inca baroc. Am o liniste interioara, si totusi nu inteleg "paradisul" lui Mozart...
luni
siempre Sancho...
De ce Don Quijote declara in final cartile de cavalerie ca fiind "anatema"? De ce moare el ca un crestin si nu ca un cavaler al Tristei Figuri? Si de ce pe patul de moarte si nu in lupta ca un erou, sau ucis de o piatra ca un martir? In viziunea lui Don Quijote, Sancho este omul neprihanit, omul "sarac cu duhu", nu prost (cazi s-a dovedit intelept ca Guvernator). Sancho are dreptate pentru ca el Traieste. Sancho nu e un om al ideilor, el nu face silogisme, stie doar cateva proverbe pe care le insira intr-una "fara rost". Sancho nu e nostalgic dupa un Paradis Pierdut, pentru ca el traieste in har. Nu e realist, pentru ca intr-un om ralist nu intra frica si nici spaima. E adevarat, ca dupa aceasta calatorie "initiatica" nu mai poate fi la fel ca inainte. Nu mai poate fi la fel din moment ce a Guvernat, din moment ce a inceput sa viseze Insule...Pentru acest fapt isi cere Don Quijote iertare, pentru acest fapt isi "arde povestea". Caci, a fi cavaler, se pare, e o problema de constiinta inainte de toate. Impacarea in fata mortii vine din faptul ca ti-ai "trait viata", ca ai "intrat in rost." In viata e o intelepciune ecleziastica: e bine ca omul sa manance si sa bea, si sa se bucure alaturi de nevasta lui de zilele desarte pe care i le-a dat Dumnezeu sub soare...Don Quijote moare in patul sau de la Mancha pentru ca adevaratul martir e cel care iubeste viata. Don Quijote moare ca un crestin si nu ca un cavaler umanist, pentru ca singurul Adevar e Viata, iar adevarul e in viata.
sâmbătă
du-ma fericire-n sus!
Prin dans spiritul devine liber si se inalta. Atat timp cat stiu sa ma-nvart, stiu sa dansez! Pana cand rasaritul ma va prinde in acest joc pagan. Pana cand focul va devni cenusa si pana cand pescarusii isi vor lua zborul asurzitor, pana cand spuma marii imi va fi invelitoare voi dansa in fata Ta ca un nebun.
vineri
de dragoste
Am terminat de impachetat cadourile. Dulceata la borcan facuta acasa de Mamare si Tata de zmeura, afine, coacaze rosii, cirese, visine si miere de salcam extrasa de mine cu samburi de nuca verde adunati din fanatie de Esther, Mihai si Ritz.
 |
| In drum spre fanatie |
Love in December
Amintiri. Scortisoara. Coji de portocale. Fostele iubiri. Alte iubiri. My life is changing every day... Nu mai sterg podele cu mopu, de astazi am un nou job: fotomodel. Avantaju e ca sunt de 3 ori mai bine platit plus deplasari la Londra. Nu sunt fat-frumos, depinde cum privesti, insa am farmecul meu aparte cu dintele din fata putin stramb. Si sunt ranjit ca tata. Cand o sa fiu batran, nu o sa se accentueze decat ridurie de la zambetele din jurul gurii. Asta o sa ma faca foarte serios daca ma duc la sedintele cu parintii. O sa duc putin a Lenoard Cohen. Tata in tinerete semana cu Bob Dylan, cu parul cret, nasu mare ca unu jidan. Ce-mi mai place de mine ca sunt smecher. Sau, cum bine zicea cineva, intelept ca sarpele. Ma gandesc doar...ce-i intelepciunea bunicului fara blandetea porumbelului?
miercuri
du-ma fericire-n sus
Uneori ma trezesc si nu-mi vine sa cred ca sunt tanar. Sunt tanar, tanar, doamna! Tanar cu spatele frumos.
marți
vineri
Simbolismul o fi bun in arta, in politica si economie nu face doi bani. Nu stiu cine i-o fi scris discursul lui Ceausesc, dar simpla citire a lui denota faptul ca nu era deloc prost asa cum ni l-a aratat mass-media, adica un balbait. Discursul e coerent si fara intreruperi. Si ca sa admiti un asa discurs, scris chiar si de altul, trebuie mai intai sa il gandesti. Cat despre sintagma, simbolismul nu are ce cauta in politica si economie, am vazut cat de mult s-a inselat. Simbolismul de fapt e inima politicii, economiei. A dovedit-o prea bine Coca-Cola. Ce ironie...
joi
Revenind la Frida
Astazi Google il celebreaza pe Diego Rivera. Eu ma gandesc insa la Frida. La Frida cea din Mexico. Fida cea in costum national in albastru si verde. Ma gandesc cum si-a inceput iubirea in bucatarie, trecand peste orgoliu, cerandu-i sfaturi culinare fostei sotii a lui Diego. Ma gandesc la Frida...si sufar. Ah, du-ma fericire-n sus!...
miercuri
asa priveste Dumnezeu la om
Asa priveste Dumnezeu la om
e orb, caci El vede numai povestea
iar o poveste e lipsita de intrigi
vine de departe si se duce departe.
e orb, caci El vede numai povestea
iar o poveste e lipsita de intrigi
vine de departe si se duce departe.
sâmbătă
Maria.
Un zambet pentru viata, pentru durere si pentru destinul omului creator. Prima dragoste nu se uita niciodata. Prima bicicleta. Prima chitara. Fervoarea. Cititul fara nesabuinta. Bucuria descoperirii, credinta ca in silogisme si sofisme se afla un adevar care iti scapa... Atunci, pe buna dreptate, eram atrasi numai de formele spectaculoase ele "intelepciunii". Contemplam acele stalagmite si stalagnite in toata splendorea lor, fara sa intuim ca sudoarea, suferinta, noaptea si gandurile nerostite s-au prelins in taina mii de ani pentru asa frumuseti. Noi le-am descoperit. David, imi spunea Maria, stiai ca in opinia lui J.J. Rousseau statul nu e altceva decat un contract intre cetateni? Si acum vad entuziasmul ei cand se chinuia sa inteleaga care-i raportul la Sf. Augustin intre Tatal, fiul si Sfantul Duh incercand sa gaseasca analogii cu trupul, sufletul si spiritul. Niciodata n-am realizat cat de mult a insemnat Maria in viata mea. Vocea Mariei ma linisteste. Maria are acum doua facultati si un master in Comunicare Politica la Firenze. Maria e un om Mare...
Voce: Maria.M
Muzica: D.M.
Lucian Blaga
Lucian Blaga
miercuri
De ce te-oi fi iubind, femeie?
Tristetea unei femei te indeamna la reverie. Ce mister ascunde o astfel de faptura? Cum poate supravietui atata gingasa in carnea ei, cand un singur spin ar duce-o inapoi printre flori? Ce durere ascunsa poate pastra o inima plapanda, o copilarie inca nepierduta? N-am decat sa raman mut de iubire si sa ma minunez cu Blaga, Doamne, ce umbra curata arunca-n Lumina o fata! E-aproape ca nimicul, singurul lucru fara de pata. Tu, fata frumoasa, vei ramanea taramului nostru o prelungire de vis, si printre ruine, sinugra noastra amintire. Caci tu vii cu pasi domoli prin ceata, dintr-un trecut prea indepartat.
luni
duminică
sâmbătă
cantec fara raspuns
echilibru, e atat de fragil...
imi place cantecul si poza
cand suferi de agorofobie
e bine sa ai un zid in spate
vineri
du-ma fericire-n sus
postul asta il scriu din magazinul apple dupa ce azi-nopate am adormit, ascuns, intr-o preafrumoasa bijuterie sub un dulap ferit de aerul conditionat. cand a venit dimineata si s-au deschis portile, mi-am luat rucsacu si am plecat.
marți
mica zeitate
-ce faci acolo, mamare? nu ca n-as sti...
-ma uit! raspunse ea fara sa ridice privirea.
-la ce te uiti? fac pe prostul, ca mi-e tare draga!
-la albine.
{si in timp ce o privea ca un cercetator, ii mai da-te un impuls, o intoarse pe partea cealalta ca o pisica ce se joaca cu un soarece deja mort. }
-nu te mai chinui mamare, ii zic eu ca sa o intarat. nu vezi ca-i moarta de-abinelea?
-ei, lasa ca poate isi revine, si o pune la soare
-ei, lasa ca poate isi revine, si o pune la soare
Sfaturi de guvernat o Insula
luni
brainstorming
Sfatul batranei mi se pare atat de intelept. Nu incerca sa te definesti mutilandu-te. Cand nu stii cine esti, sa stii ca esti din toate cate ceva. Esti soare si joc de licurici in amurg, esti felinarul din cartier cand ninge, esti Bucuresti cum la fel de bine esti Munte cu stele deasupra, padure de salcam sau Londra. Esti in devenire, si de-aia te doare, dar iti vei gasi linistea in femeie ca un rau ce se varsa in Mare.
sâmbătă
note
Visez la o poveste in care singura forma de rezistenta sa fie dragostea. Si singurul lucru care i s-ar putea reprosa unui astfel de om, sa fie lasitatea: de-a nu-si lasa patul cald si imbratisarea femeii pentru a lupta in numele unei Idei marete, in numele Libertatii.
miercuri
du-ma fericire-n sus
Nu-mi vine sa cred ca sunt tanar,
ca si cum m-as fi trezit dintr-un vis,
la timpul potrivit.
duminică
sâmbătă
vineri
du-ma fericire-n sus
Trec de cateva ori pe saptamana cu bicicleta peste acest deal . Si de fiecare data imi pare altul. Pe semne ca viata mea e un film, dintre cele mai frumoase filme, din moment ce acelasi peisaj se schimba in trei minute si doua secunde. Astazi am venit ud pana la piele. E atat de interesant sa pedalez pe ploaie la vale, pe un drum atat de ingust. Dumul e ca un labirint incadrat uneori de gard viu, alte ori de zidurile lui Hadrian. Nu stiu ce urmeaza dupa prima cotitura. Il salut apoi pe Harold, ca doar prin ferma lui trec. Caii "pur sange englezesc" sunt niste fiinte delicate, cu picioarele lungi, subtiri si bine articulate. Iti simt orice miscare a corpului, cand esti sus pe sa. Ai zice ca sunt gata sa se sperie de orice gaza din iarba, ei, care candva erau gata sa infrunte marile razboaie, sa moara pe campu de lupta, tocmai articulatiile lor imi par mai firave ca genunchii unei fete.
joi
tu de alta data
trag a lene şi a ploaie
ca un leu batran
tu
care te-ai luptat cu mine
ca sa iesi biruitoare
intoarce-te,
caci intre coastele mele
albinele si-au facut cuib.
ca un leu batran
tu
care te-ai luptat cu mine
ca sa iesi biruitoare
intoarce-te,
caci intre coastele mele
albinele si-au facut cuib.
marți
Esther
In fiecare dimineata, cu lacrimi fierbinti, servitoarele o pieptanau pe Esther. Numai o adevarata Printesa putea suferi atat de mult pentru frumusetea Printului, lumina ochilor, bucuria noptilor. Iar oglinda, oglinda era o mare de cristal. In jurul oglinzii se invarteau cei 4 pitici pana ce lustra, si patul, si tavanul, si masuta de la fereastra se puneau in miscare.
sâmbătă
mica zeitate
cocotati in marul din fata casei
iti anuntam venirea
ca pasii profetului
iti anuntam venirea
ca pasii profetului
aprindeam focuri,
bateam cu pietre in oale.
ne aduceai mereu
turta dulce si untdelemn
mirosul semintelor coapte cu sare
a poamelor intinse la soare.
turta dulce si untdelemn
mirosul semintelor coapte cu sare
a poamelor intinse la soare.
erai un rai, adica...
un nor ce se arata-n zare
o mogaldeata de om, o pala de fan,
un nor ce se arata-n zare
o mogaldeata de om, o pala de fan,
si sortul bordat cu gaste
in care alegeai tecile de fasole.
2021
luni
Lauda omului
Zambesc cand ma gandesc la entuziasmul lui, cand lucram cutii din lemn de brad pe vechea tijghea de la bunicu. Pe atunci nu se foloseau cuie, iar lemnu era prins in "coada de randunica". Uite aici la valiza din armata, cum e prinsa, in coada de randunica. Era lucratura domne', nu gluma...Ce, ca acu'?!?...Si mobila la fel se facea, din lemn masiv. Mirosul de aracet, cu o romanta buna, ascultata cat mai incet, foarte incet sa ne auzim gandurile, ne facea putin euforici. Mai luam o pauza pentru tenis de masa sau sah, mai priveam un apus de soare, mai vorbeam de fostele iubiri, si ziua trecea. Uite ce am facut eu! Cu David.
duminică
du-ma fericire-n sus, izbeste-ma cu tampla de stele
La 20 de ani credeam ca omul e ceea ce gandeste. Acum insa am 23.Nu poti calatori prin Lume fara sa-i afli rostul. Caci dragostea le da pe toate. Ca un condamndat la moarte o iubesc pe aceasta femeie, caci n-am s-o mai vad niciodata. Charlotte din Vancouver. Atat de zambitoare si totusi sfioasa ca o caprioara. Ea se duce in Venetia, iar eu o lasa sa plece, caci a iubi inseamna a lasa omul sa treaca. Pentru ca atunci cand am pornit la drum, dar in directii opuse, fata din Metrou mi-a zambit larg. Si am inteles ca nu poti sa transformi dragostea in capcana. M-am pierdut cu sora-mea pe stradutele inguste din Firenze si am "imprumutat" pentru toti trei biciclete cu Mahmud, pe care, bineinteles ca le-am inapoiat peste doua saptamani. Luciana cu seninatatea ei, si o energie calabreza, de parca toata viata ar fi intins rufe colorate sus pe acoperisul plat al casei, atat de vesela incat iti lasa impresia ca in orice mahala din Calabria femeile poarta floricele la urechi si coronite de maslini pe cap. Am plecat mai departe cu aceeasi melodie , fara sa-mi pese unde ma duc, unde am sa dorm, ce-am sa mananc. Pentru ca in Milano am pus capul pe acel pantec, care ar fi putut sa-mi fie moramant, si parca m-am odihnit o vesnicie. Tremurul ei. Era pe atunci vremea cand fructele dadeau in copt. Nici o poteca spre inima ei, caci nimeni nu calcase iarba din poiana in picioare. M-am trezit din acest vis in avion. Caci ea avea parul blonda ca granele din baragan. Si m-a luat de mana ca sa trec cele 7 poduri peste Dunare, la Budapesta...si apoi am trecut granita. Ajuns in labirintul obscur, intr-o lumina difuza unde numai acele fiinte iti pot ghici in palma, m-am trezit aruncat in strada. Am plecat mai departe cu aceeasi melodie, caci cetatea Sighisoarei mi se deschidea in fata ochilor printre dealuri, mandra si semeta, ca o fata gata de nunta. Si inainte sa cobor, fata din tren mi-a dat o bomboana. Da, o bomboana. Doua zile si trei nopti m-am pierdut pe strazile inguste respirand aerul medieval, in care Dulcineea mi se arata de la balcon, si de fiecare data alegea o perna noua pe care sa cada cand ma vedea, asortand mereu culorile cu trena rochiei. Era frumoasa de nespus. Cand m-am trezit aveam scoici in buzunar, si alge in par, caci fost-am adus, pe semne, de un val la tarm. Ridica ochii spre cer, scria pe stanca din fata mea. Era ea, atata de alba, din spuma marii nascuta. Pentru ultima data, cand soarele iesea din mare, am dansat ca un nebun in fata lui Dumnezeu. Era prima zi, prima zi in care Elohim despartea apele de uscat, in care Marea se arata in toata splendoarea ei, iar pescarusii zburau razant cu valurile in strigate asurzitoare de catarge.
Tu, fată frumoasă
...vei rămânea tărâmului nostru o prelungire de vis, iar printre legende singura adevărată amintire. L. Blaga
miercuri
Du-ma fericire-n sus!
Doamne, eu nu sunt decat un tamplar, si fara sa stiu, bat cuie in Corabia Ta! Dau cu rindeaua pe scanduri, acolo unde marinarii vor ridica in zori panzele!
marți
Ca sa nu ma insel, in stari de exaltare si bucurie, scriu despre tristete!
Intelegeam gresit melancolia, acea tristete dulceaga, care da savoare vietii, si farmec vioarei lui Corelli. Nu confunda insa tristetea cu suferinta, caci cea din urma nu-i decat o depresie cronica. Tristetea nu trebuie sa doara! Cum nici dragostea...
duminică
sâmbătă
Moartea caprioarei
Exista la orice copil, o oaie care moare, o caprioara, o prepelita ranita de-o alice...Cu moartea caprioarei ne desprindem de viata, ca apoi, mult mai tarziu sa regasim echilibru, sa intelegem ce inseamna de fapt a mananca carne!
marți
vineri
Sinceritate...
Cand eram mic si nu aveam cu cine sa joc sah, jucam singur. Eram atat de sincer incat mereu pierdeam. Ma mutam in partea celalata a tablei si imi spuneam, trebuie sa fiu impartial, nu-I corect sa-l trisez pe adversarul meu doar pentru simplu fapt ca stiu ce-I in mintea lui. Si faceam mutarea mai putin previzibila. Bineinteles, nu ma puteam decide care "eu" trebuie sa castige partida.
miercuri
"Aici e poarta Cerului!"
 |
| Aici am batut eu pentru prima data cuie in palmele lui Dumnezeu! |
Podul casei e cerul unde locuieste Dumnezeu,
E Sfanta Tijghea lasata de bunnicu,
Prima porunca, sa nu bati cuie-n lemn!
Podul casei e Arca lui Noe... Cand apele cresc,
Vin oamenii de la blocuri cu sacii in spinare
Sa urce vitele, si muntele daca se poate...
marți
Spune-mi povestea iubirii !
Toate sunt facute sa-l multumeasca pe om, insa omul e nefericit pentru ca se plictiseste repede de toate...El crede ca daca vaca da lapte, da pentru ca i se cuvine, ca si cum vaca nu i-ar oferi lapte din prea plinul ei. Da-mi, spune omul, fara sa stie cum sa primeasca. Omule, iti dau lapte si miere pentru ca imi place sa te vad razand si sa ti se veseleasca inima, si sa iubesti casa, si sa fii fericit in zilele desarte pe care ti le-a dat Dumnezeu.
vineri
Tristeti
E o tristete dulceaga in tot ceea ce iubim. Ca stejarul afumat, isi lasa esenta in bautura noastra blestemata cand zilele de osapat sunt pe sfarsite. E o tristete dulceaga in fiecare...
joi
duminică
sâmbătă
A intrat si al 3-lea telefon la apa
Povestea asta insa le intrece pe toate, chiar si pe cea cu aparatul foto.
M-am trezit aseara ca mi-au cazut 7 stupi. Albina era agaitata si imprastiata peste tot. Mi-am luat costumu sa-i pun la loc ca venea ploaia. M-au incaierat si m-au intepat cat pentru toata viata, asa ca acu nu ma mai misc din pat. Faza comica a fost ca afara aveam o cada plina cu apa, din care uda tata in gradina. Am sarit direct in ea si m-am bagat cu tot cu cap. Nici in apa nu scapam de ele. :)) Azi dimineata am gasit altii cazuti. De data asta mi-am luat 2 perechi de blugi! Insa tot au gasit ele loc sa ma intepe.
M-am trezit aseara ca mi-au cazut 7 stupi. Albina era agaitata si imprastiata peste tot. Mi-am luat costumu sa-i pun la loc ca venea ploaia. M-au incaierat si m-au intepat cat pentru toata viata, asa ca acu nu ma mai misc din pat. Faza comica a fost ca afara aveam o cada plina cu apa, din care uda tata in gradina. Am sarit direct in ea si m-am bagat cu tot cu cap. Nici in apa nu scapam de ele. :)) Azi dimineata am gasit altii cazuti. De data asta mi-am luat 2 perechi de blugi! Insa tot au gasit ele loc sa ma intepe.
vineri
Femeie scumpa si ispita moale!
De ce te zamislii atunci din lut
Si nu-ti lasai pamantul pentru oale?
Si nu-ti lasai pamantul pentru oale?
marți
Doamne, leaga-ma de catarg!
Si lasa-ma sa te injur cand nu vad in juru-mi decat ape, si intinsul de necuprins...
luni
LV
De-abia v-a fost acordata dragostea, si voi, intocmai ca in falsele voastre prietenii, transformati acest dar liber in servitute si robie si, din clipa in care sinteti iubiti, incepeti sa va simtiti lezati. Si va impuneti, pentru a aservi mai bine, spectacolul suferintei voastre. Si, desigur, suferiti. Dar tocmai aceasta suferinta imi displace. Cum as putea, oare, s-o admit?
sâmbătă
Sunt doar un om...si ce este Omul?
Eu vreau ca Dumnezeu sa fie femeie, sa fie mult mai aproape de mine cu buzele, cu urechea si cu inima, si sa ma rog, Doamne, mai naste-ma o data!
miercuri
Du-ma fericire-n sus!
Credeam ca n-am sa rezist singur in camp, iar acum nu ma vad facand altceva. Abia astept sa ies din casa si sa ma intorc seara flamand. Si mi-e asa mila de fiecare gaza pe care o strivesc. Uneori le supar ca sunt neindemanatic. Iar fumul de fag, ah ce atmosfera... In stup miroase a paine coapta cand fagurii sunt plini cu miere si pasture. Greutatea ramelor dupa cules, stropii de polen, fagurii claditi din rama in rama, greierii seara si focul de tabara noaptea. E o minune. Poti trai viata ca si cum fiecare moment e o minune. Dupa atatea tristeti, e ca o nastere din nou. Inveti rabdarea. Sa misti ramele incet, sa le intorci pe partea cealalta. Inveti respectul fata de regina, inveti munca in echipa, si de ce nu, inveti da la cea mai avansata "societate".
 |
| Somewhere over the rainbow |
sâmbătă
london 29
La 14 eram in autogara din Curtea de Arges si la ora 15 in Pitesti. Dupa ce mi-a zdruncinat toti creierii am ajuns la Bucuresti. M-am intalnit cu Andreea pe Lipscani, am discutat despre ce inseamna a fi fericit, fiind la fel de entuziasmata sa auda ca mai e cineva... A venit ploaia, am facut poze pe aleea cu tei din apropierea bulevardului Charles de Gaulle (nu era nimeni in parc si nici pe bulverad), am ajuns la 21:30 in Baneasa, la 23 trebuia sa plece avionul, a avut o intarziere de o ora. La 3 dimineata eram in Londra, la 5 plecam din Luton spre Victoria Station, la 6 dormeam intr-un McDonalds pana la 8. M-am trezit cu un trandafir pe masa si cu lume in jurul meu. Am luat ghiozdanul(ce bine e sa nu ai bagaj) si aparatul foto si m-am dus aiurea pe strazi pana ce am dat de Palatul Buckingham. Atmosefera limpede, nimeni pe strada, doar cativa jandarmi pe cai si ceva muncitori. Si ma gandeam, doua bulevarde, cele mai aglomerate, doua zile, libere, pentru mine, merg singur pe linia de marcaj, si nimeni nu ma opreste pe celebra arteră londoneză dintre Palatul Buckingham şi Trafalgar Square. Mi-am pus palaria din paie pe fata, afara cald, soare, si am adormit pe o banca pana la ora 12. Nici tropaitul cailor nu ma mai trezea, caci sub palarie se formase o atmosfera de solar. Mirosea a pace ca dupa ploaie, a iarba cruda, a liniste, parca si parul meu mirosea a pui de closca. A tunci a inceput sa ninga cu fulgi de plopi. Cand m-am trezit, lumea se stransese ca dupa inviere la portile Palatului, dar mireasa si mirele tot nu s-au induplecat sa iasa la balcon, au fugit cu elicopteru. Asa ca mi-am luat ghiozdanul si am plecat mai departe. La ora 20 deja eram in Cardiff. Am avut senzatia ca ajung "acasa". Numai strazile erau atat de pustii, statiile inchise, nici o masina, parca veneam dupa o epidemie, nimeni pe drum...
sâmbătă
Un' te duci tu mielule?
 |
| Francisco de Zurbaran Agnus Dei |
duminică
Iubito, a inflorit magnolia!
 |
| In gradinile diminetii D.M |
Iar eu...ma gandesc la templul lui Blaga si la cum se deda florarul risipei. In gradinile diminetii, pe sub porti de flori treceam. Patetic, cu un aer anemic si adolescentin, iubind ceea ce nu cunosteam. Numai in covalescenta, ca o fata suferind de febra, cu buzele arse, sub anotimpul marilor tristeti intram. Ce melancolie, ce melancolie...florile au un gust amar. Degeaba vine primavara, atata iarna e in noi...
joi
Ruddaresa mea femeie.
Eu cand v-am spus ca o sa-mi iau femeie.... nu m-ati crezut. M-am dus in satul de rudari si mi-am ales o femeie. Frumoasa foc. Simpla Domne'. Sa invarta facaletu in tuciu cu mamaliga fara pretentii erudite. O femeie vesela si cu solduri late, ca sa imi faca copii. Habar n-aveti voi cum stie femeia asta sa iubeasca...cand ma intorc flamand si cu oasele rupte de pe camp se apleaca si-mi spala picioarele, apoi mi le sterge cu parul ei lung. In a treia zi, dupa cununia civila, am dus-o in balci. Tin minte ca era Sf. Marie, 15 august. Mare balci in Arges. Langa rau. Sute de carute. Am dat-o in tiribomba si am invartit-o bine in lanturi. Mergea ca beata si eu muream de ras. A zis ca niciodata nu s-a mai dat in lanturi. I-am cumparat si turta dulce, am lasat-o sa traga cu pusca si sa dea cu pumnu in sacu de box. Avea mai multa forta ca mine. Eu eram plictisit de toate, dar ma bucuram enorm de femeia mea. Cand am luat-o de la parintii ei, la 17 ani, fratele ei era sa ma omoare. Cand am luat-o de la mama ei, era desculta si nepieptanata. Era inca o fata...
miercuri
Fiecare om cu lumea lui.
 |
| Photo. D.M University of Glamorgan |
Daca ar trece Dali pe strada in zilele noastre, in ciuda snobismului, in ciuda clopoteilor pe care i-ar purta, ar fi de neobservat. Cum asa? Simplu, astazi majoritatea tinerilor de-o seama cu mine isi baga capul intre casti. Parca s-ar inchide intr-o camera polifonica. Si nu-i mai intereseaza nimic din ce se intampla in jur. Poti sa strigi dupa ajutor, poti sa strigi ca esti "violata" (mai bine strigi foc!), ca nu te aude nimeni. Fiecare inchis sub un clopot de sticla. Imposibilitatea comunicarii intre oameni e un subiect vechi. Dar acum pare mai evidenta. Ea iese in strada intr-un "spatiu public" care presupune minimul de interactiune, sa-ti dai castile jos. Nu-i vorba aici de politete, ci de a lua cunostinta de ce e in jur. Ma intreb, cand asculti "Metallica" te gandesti ca "eu stiu, ei nu stiu"? N-am reusit sa-i inteleg pe melomani. Probabil ca nu ma desoesbesc de ei cand ma cufund in ganduri. E si asta o forma de alienare, anxietate, la fel ca a-ti pune castile pe urechi si a-ti vedea in continuare de "lumea ta".
marți
Trei ani petrecuti in Anticamera D.
Se implinesc trei ani de cand tin Anticamera. Trei ani in care multi au trecut pragul acestui interior. Multi chemati, putini ramasi...Dar chiar si asa in trecere, poate ca n-au plecat cu mana goala. Toti suntem pierduti intr-un spatiu (fie si virtual), iar pentru a ne forma trebuie sa ne adunam unii cu altii. As fi vrut ca usa de la intrare sa fie ca la biserica, special facuta ca sa te-apleci. Eu le multumesc celor care s-au ratacit pe-aici, le multumesc celor care au facut cerc in jurul meu si celor care m-au blamat. Am vrut uneori sa renunt a mai posta ceva in Anticamera, dar acei prieteni, care nu pot trai fara mine si nici eu fara ei m-au facut sa ma razgandesc in doua randuri. Pentru mine, pentru sapte ca mine: Anna, Alexandros, Lore, Bartleby, Edu, Dani, Yonne, Silvia, Badafly si cativa care ma urmaresc din umbra. Sunt acolo, le simt prezenta, respiratia calda in ceafa. Va multumesc!
cand cei mai multi vor sa prinda aripi, eu vreau sa prind radacini...
Si totusi, am luat ceva bun din cartea lui Coelho.
joi
am scris...
Am facut totusi acest gest gratuit, ca un rege lipsit de regat. Am practicat adevarul gol, dar am iesit din Adevar. Imi pun ochelarii pe nas, te privesc pe sub sprancene cu indulgenta. Stiu cum e sa scrii. E lucru mare... Fie ca esti tamplar, fie ca esti marinar sau scriitor, slujesti aceluiasi scop: barca. Iar omu-i ca tamplaru: se naste, traieste, si apoi moare...Pentru ca numai tamplarul ascute creionul poetului. Visez...visez sa fiu controlor pe un vapor de croaziera. Sa taxez biletele calatorilor veseli. Tac, Tac, Tac sa aud sunetul automat cum perforeaza cartonul si sa nu-mi ridic privirea.
luni
Iarna cu tine...
 |
| photo: D.M. Iarna cu tine |
duminică
Nostalgie
Era un gascan care zicea Ga-Ga-Ga, si nimeni nu-l baga in seama. Statea asa singur si nu stiu ce-l durea. Ce te doare ma, gascane? l-am intrebat eu. Si el mi-a raspuns: Ga-Ga-Ga. Avea un glas ragusit. Era singur pe marginea lacului si se uita in sus la mine ca un nebun. Vrei sa-ti iei zborul? l-am intrebat eu pentru ultima data inainte sa ma intorc din drum. De departe, in urma mea, am auzit de trei ori Ga-Ga-Ga. Iar pe-deasupra lui treceau cocorii...
miercuri
Bucura-te, tinere, in tineretea ta!
Te bucuri cand faci patul, te bucuri cand ai schimbat cearceafurile albe si intelegi atunci bucuria femeii care iubeste cand face mancare. Te bucuri de singuratate, pentru ca ii face pe oameni sa se apropie unii de altii cu sfiala. Te bucuri de frunzele moarte, de viermi si de fluturi. Te bucuri de spini si de palamida ca de florile campului. Te bucura macesul din poiana pentru ca e vara. Te bucuri de branza cu rosii. Te bucuri de tot, de zilele care trec, de apusul de soare si de pescarusi. Ah, cum mai plang pescarusii... Ii doare ceva... in zborul lor frant, un strigat strabate necuprinsul. De unde vin si unde se duc toti pescarusii?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)