ANTICAMERA D.: 09/01/2012

duminică

de dragoste

Italienii se saruta.

Se saruta peste tot, in piete,

in metrou, in parc, pe strada,

pe scari in fata bisericii.

vineri

Canonicul il acuza pe Don Quijote ca si-a pierdut mintile din moment ce ia ca drept reale fapte din carti de cavalerie pe care le-a citit, incercand chiar sa le imite. Pentru Canonic adevar nu poate fi decat ceea ce s-a intamplat in realitate, adica adevarul istoric, orice carte fiind o minciuna care trebuie luata ca atare. Don Quijote ii opune argument bazat pe evidenta: "caci a voi sa dai inteles cuvia ca nu s-au aflat nicicand pe lume nici Amadis, nici toti ceilalti cavaleri aventurieri de care-s intesate istoriile, e totuna cu a dori sa incredintezi pe cineva ca soarele nu te lumineaza, nici gerul nu te degera, nici pamantul nu sta sub picioare!"

[In arta] "parca si cerul e mai limpede si soarele luceste cu o lumina mai proaspata". A trai conform cu adevarul artistic(Don Quijote) inseamna sa iesi din aceasta lume plina de posibilitati, inseamna sa ai curajul sa-ti traiesti destinul. Sa-ti descoperi adevaratul sine. Don Quijote avea nevoie de acest drum. Cuvantul scris trebuia sa fie implinit, ca cel ce Intrupatu-sa. Sa traiesti realitatea profunda a lucrurilor. Canonicul pe buna dreptate e orb, pentru ca pe el nu-l insufleteste Adevarul. Traieste intr-o Lume prea saraca, caci el nu vede in pietre ceea ce, pe buna dreptate se vede, un inger inca neeliberat.

nostalghia

photo: D.M. Nostalghia

Eclesiastul 12 : 4 -31

miercuri

Isabelle

umbrele, cocorii, albinele, frunzele...

de ce-ai cantat? de ce te-am auzit?

photo DM

Tudor Arghezi

morganstiumng

du-ma fericire in sus

Gestul cu care iese Leonard de pe scena e atat de firesc, topaie copilul din el, ca un joc de iezi pe morminte inalte. Si asta imi aduce aminte de calugarul ezuit care inainte de slujba a facut roata de bucurie. Umilinta in fata bucuriei, sa te pleci in fata celuilalt cand eul dispare. Iti vei cunoaste fericirea prin faptul ca il vei vedea pe om fericit, desi omul patimeste mult. Pe om. fericit. il vezi.

luni

cand cerul atinge marea

Toamna vine cu Leonard Cohen, cu Mamare citind pe scari, cu temperaturi de 27 de grade Celsius, cu florile mov si cu roiuri de albinele zumzaind in jurul lor. Si parca nu iarna se apropie. Trandafirii sunt infloriti, ochiul boului, unele galbenele, floarea soarelui la fel. Sa fie gradina asta impotriva timpului? Sa fie aici totul altfel? De ce? Imi place fervoarea vietii, acolo se afla adevarul. Florile aeriene si lipsa de forma. Pana si din temelie au crescut macii. Iar mie, mie imi vine sa vorbesc in limbi.

du-ma fericire in sus

Autostrada. Fie ca te duce departe, fie ca te aduce acasa, e un fel de Cale Lactee. Fie ca te duce la ea, fie ca te indeparteaza de trecut, autostrada e un sentiment constant. Tu si calea. Tu si caderile. Tu si alunecarea. Si muzica. Si masina care de mult nu mai atinge asfaltul, in legnari de vals, pluteste ca luntrea lui Karon pe Styx. Si atunci toti solzii de pe ochi iti cad si vezi viata asa cum e, o cale spre cer. Nu exista contradictii aici. Povestea curge. Caci, de te revolti sau de iubesti, sentimentul va fi mai puternic decat umbrele pe care le arunci peste trecut. Nu vei intelege nimic din ce-a fost. Si atunci tot ce conteaza e povestea. E acest prezent continuu. E aceasta revelatie pe care o traiesti acum, pe autostrada, inchis in carapacea masinii tale, singur, tu cu tine insuti. Soarele in fata, caci spre Soare mergi. E un film frumos. Autostrada, ca final fericit. Autostrada, prelungirea unui vis...

vineri

this waltz this waltz this waltz

sa fie... o prelungire a noastra
sa fie...pana la cer

joi

stari

Ideea e sa suferi pana in punctul de maxima incordare, acolo unde totul se declanseaza. Lasa-ti tristetile libere. Destul cat le-ai tinut sub aceasta presiune a normalitatii. Cum vrei sa fii liber? Cum, fara sa te ratezi? Stiu..pot spune ca stiu.

miercuri

..trecatorul meu trup

fugile, fugile mele

ah, ma dor

nu cunosc spirit decat

in trup

adica in ceea ce e mai firav

mai trecator,

un spin de trandafir

ce te goleste de

viata.

durerile mele, acolo, cuiburi

numai tu le cunosti.

iubirile mele, acolo, taceri

pune capul jos,

si asculta

fericirile mele, ah fericirile..

sâmbătă

fiare

Fiare luam, fiare luam. E ceva mistic in strigatul asta. Parca ne cheama la biserica dis-de-dimieata.

marți

brainstorming

Jandarmul culturii ridica logica si gramatica la nivel de Adevar. De astia sa te feresti. Adica de omul lipsit de context. El vine cu citate din biblie sa te convinga ca "sta scris" si iti vorbeste din articolul o suta patrusprezece. In fiecare din noi e un mic jandarm. Jandarmul propriilor exigente. Sa dai lumii un sens, inseamna sa reinventezi jandarmul, iar el sa fie cat mai invizibil.

luni

Elohim, Elohim, Elohim...

Am iesit din peisaj, iata-ma natura, iata-ma huma, iata-ma albastru.

Cand am visat acest hotar,eram deja dincolo.

photo D.M

Versuri, Lucian Blaga

Montaj, D.M

Muzica, Elim

ce bine ca esti.

nu stiu prin ce minune
cad rezistentele
e taina din care ma nasc
atunci cand iti spun
te iubesc.

duminică

ah, du-ma fericire in sus!

daca ai stii tu cum se lasa noaptea pe scari cu miros de struguri, tu singura mi-ai cere, da-mi sa beau.

A venit toamna, iubito..

A venit toamna cu vulpi dansand printre picioarele noastre, iubito. E toamna si noi ne alergam prin viile Domnului. E toamna cu ciorchin in poala rochiei tale...rochia verde cu gaste brodate. Gura mea e plina de mustul tau, pastorita mea. Sunt beat de iubire si sunt nebun.

sâmbătă

reminiscente

Reminiscente...ce cuvant frumos! Ca un nume de copil stingher. Reminiscentia, masa e gata. Reminiscentia, amintire in nonculori, vine ploaia. Reminiscentia, tu fata frumoasa, iubirea noastra... Reminiscentia, tu esti facuta anume pentru Fericire, caci tu plangi frumos. Reminiscentia..ai ceva din gustul ei, din parfumul ei, din rujul ei, din pantofii ei, din lenjeria ei, din pantecele ei, din ochii mei.