*
Peste 1000 de euro și peste 200 de ore consumate. Azi am terminat și videoclipul la ultima piesa din Paradis. Nu credeam ca o sa ma epuizeze psihic și fizic in halul asta.
Driving through the midnight,
lost upon the highway line.
Memories behind me,
stars are pulling me in time.
No dreams, no pain—
just the road and the rising light.
I let go, I fade—
drifting into the neon night.
Just feel it, feel it—
the night is breathing.
Emi, emi, E-manuel
Nume împrumutat de zei
Emi, emi, E-manuel
Iubit de noi, iubit de Dumnezeu.
Emi, emi, E-manuel
Fiul mamei mele
Emi, emi, E-manuel
Nume anunțat de ghicitori
În cărți de vră-ji,
Citit în stele de ma-gi veniți
Din alte zări.
Când ne ținem în brate, energiile nostre se echilibrează ca două vase comunicante pana la repaos total.
Once,
I said that I would have to write and create art for
extraterrestrials…
But aren’t the people from Singapore, to us, also
extraterrestrials?
Aways here , but never in contact with us.
By what miracle did they manage to break the curse of this
algorithm?
By what miracle did they arrive on this planet called Antechamber D,
in the Romanic Galaxy?
Departe, tot mai departe
de lume
aproape, tot mai aproape
de Tine
Tu, Doamne, ma cunosti
Tu, Doamne esti aici
cand sunt departe, Tu...
esti tot mai aproape
Departe, tot mai departe
de iluzii
aproape, tot mai aproape
de Tine
Tu, Doamne, ma cunosti
Tu, Doamne esti aici
cand sunt departe, Tu...
esti tot mai aproape.
Departe, tot mai departe
de mine
aproape, tot mai aproape
de tine
We make love, yet love itself we barely know.
We make love, but the meaning of love escapes us.
We make love, yet love itself we barely know.
We touch the fire, yet never learn its glow.
We make love, yet love itself we barely know.
We make love, but the meaning of love escapes us.
*
We speak of forever, though time slips through our hands.
We search for meaning on shifting, fragile sands.
Orice amintire din Paradis este amintirea inocenței pierdute, a unei vârste în care nimic nu era considerat bine sau rău, corect sau greșit.
Este necesar ca un artist sa treacă prin dezamăgiri.
Prin deșert...
Prin experiența Singularității.
Face parte din procesul creației.
Am fost mereu egoist cu trăirile mele.
Poate ca și de teama acestei dezamăgiri,
acestei respingeri sau pur și simplu,
indiferențe.
Cert e ca acuma știu exact cum e.
Știu precis ce gust are și ce moment mi-am ales
ca să trăiesc acest sentiment.
Și acestă tristețe nu mă doboară,
ci mă convinge încă o dată că,
diferențierea de lume,
e condiția sufletelor înalte.
Nici nu mai contează cât ma costa. Îmi aduce o satisfacție enorma propria Creație. Nici nu mai contează dacă mai exist pentru alții. In astfel de momente sunt cel mai egoist Om. Nu mai sunt decât EU in Lume. "Sa nu uiți sa mănânci" îmi spuse. Doar cine a văzut o statuie în delir, uită... Sa mănânce, uită părinții, frații, iubita.