Timpul

Îmi trăiesc viața

Cu atâta simplitate 

Ca și cum as fi fost 

de când ma știu 

Un om, ci nu o pasare 

Îmi trăiesc viata 

cu atâta naturalețe 

Ca și când as fi mers 

de când ma stiu

In doua picioare

Trec pe bulevardul Carol

spre Plantelor 

Ca și cum nu as trece eu 

ci însăși Timpul 

Las în urma casa Angus 

Club Q, florăria Bloombox

Îmi trăiesc viata 

ca și cum, ca și când 

asa, proximativ. 

Un singur lucru ma oprește 

în fata la Fornetti, 

ca în ziua aceea 

Cu aroma de chimicale 

de E257 și guma 

Un singur lucru ma oprește 

Sa trec strada... 

O pereche de aripi frânte. 

Mica zeitate

Where is my Home?

https://youtu.be/riWzWWIubNk?si=9Px7BmBiSJO2dM1R

Tu, Mama, 

nu-ți mai aduci aminte 

drumul spre casa... 

La poarta am agățat 

eșarfele tale 

verzi... 

sa te aducă înapoi 

uite cum

te așteaptă în prag 

patru puradei 

Sa le mesteci coaja de pâine 

sa o înmoi 

în apa îndulcita cu zahar. 

 

 Epilog

Îți vei aminti 

de noi 

ca o leoaica 

ce își ascunde puii 

între stânci 

și te vei întoarce acasă, 

Mama bună. .. 

Din seria "Documentare"

Eu când adorm

Adorm cu leii din Kenia 

Și când ma trezesc

Ma trezesc în bratele tale 

Povestitorul 

Va povesti strămoșilor 

Copiilor noștri 

Cum te-am iubit azi dimineață 

Cum m-ai îmblanzit 

cu limba 

Și-apoi m-ai trimis 

In jungla urbana după 

Ulei de masline

coriandru și busuioc. 

Mai coase, mai tese, 

ți-au zis hienele bătrâne 

mai canta, mai plânge 

căci leul tău vine 

cu răni pe spate, cu plasele 

pline, și ulei de măsline. 

Din paradis nimeni nu scapă

Era un singur om neintegrat 

In paradis 

Care refuza prescripția 

Bătrânilor 

Și nu trăgea după obicei 

la fiecare apus de Soare 

din pipă 

Aroma frunzelor 

arse  

Era un singur om nemulțumit 

In Paradis 

care răspândise o molima 

Pe piața neagră 

a sentimentelor nemaitraite. 

Bătrânii,

au întrebat atunci oracolul

de sub Ocean

Ce e de făcut cu acest virus? 

Caci ideile acelui Om

Circulau 

cu viteza luminii  

treceau din mana în mana 

ca niște versuri  

ciudate 

Ce clocotau sângele 

flacailor 

ce raspandeau o stare 

de necesitate 

printre tinerele fecioare 

o melancolie 

o neliniște fără nume. 

Atunci au așteptat 

apusul celui de al treilea Soare 

Au strâns grămadă 

Frunzele căzute 

de atâtea 

și atâtea tristeți nemaitraite 

Le-au dat foc la toate 

Și fumul lor s-a împrăștiat 

Peste tot Intinsul 

A întrat pe sub crăpăturile 

usilor

Pe ferestre, pe hornuri

Și toată lumea era 

asa cum a fost la început 

libera și fricită... 

*

De aici și Sărbătoarea 

Frunzelor aprinse

Pe care o celebram 

în fiecare an

pe vremea asta 

Cu cântece, foc și fum

ne facem cadouri și 

ne întâmpinăm cu de-acum

celebra, clasica urare:

"Din Paradis nimeni nu scapă!"

nu sunt decât proprietatea comuna

 a iubirilor mele.

*

de dragoste

. 

G

--->

Next generation

Într-o zi vei da click 

pe aceste versuri

Și îți va apărea 

Error 404

Intr-o zi vei suna 

La un număr 

care nu mai este de mult 

Valabil 

Într-o zi poza ta de profil

va fi blank 

numele meu Unknown

Într-o zi se va vorbi 

despre noi 

Ca despre niște flori. 

Puterea fecioarei

Tu... 

mirosi a cuib de pisici

a pui abia ieșit 

din gaoace 

Shampoon și balsam 

de piersici 

Lumea te oprește pe strada 

Și te întreabă: 

tu cu cine votezi? 

Cu ursulețul Jogy sau

cu bătrânul Popy? 

Nu contează cine câștigă

Tu îi vei alinia frumos 

pe amandoi

Și le vei da cu lingurița

Sirop de tuse.

 

Tu... 

cu parul tău lung 

Vei trage după tine stelele 

Și durerile Lumii 

ca niște cutii de conserve 

Si intr-o zi

ne vei face cu mana 

De pe un vapor 

ce pleacă din port

și ne vom rupe hainele 

ne vom devora unii pe alții 

sa prindem din zbor 

Eșarfa ta alba

cu miros de piersici.