de dragoste la prima vedere

cu priviri încrucișate

scoate 

limba la șoferi

foarfece 

sunt zâmbetele ei

Săgeți 

versurile 

Pe care le strivește

râzând 

zbătându-se 

intre Viața și Moarte

încă o pasare 

izbită 

de parbrizul unui 

camion. 

Aveam probabil 8-9 ani și îmi petreceam vacantele de vara la mamare in Rm. Vâlcea. Era vârsta când fetele mi se arătau pentru prima data ca fiind ceva distinct. Se diferențiau de teii infloriti, de ziduri, de străzi. Nu știam de ce dar trebuia sa aflu. 

Am găsit un aparat de fotografiat vechi prin sertare. Am intuit ca prin micul obiectiv el îmi va aduce lumea asta fascinanta mai aproape, ca o cheie universala ce deschide orice usa. Și am avut dreptate. 

Am pozat la început de departe copiii din curtea școlii. Ei s-au apropiat tot mai mult, parca hipnotizați ca niște căprioare sfioase. Am început sa le fac la toți poze. Bineînțeles fictive. Căci nu cred ca mergea aparatul si oricum nu aveam film sau bani de developat. 

Dar păstram aparentele unui mare fotograf interesat de ei, si mai ales de ele. Dădeam mereu de rotita după fiecare click. Așa am cunoscut-o pe Andreea si pe Iulia. Care m-au invitat pe scara lor sa jucam cărți. Nu mi-a fost niciodată greu sa îmi fac prieteni. Poate ca de-aia nu am ținut de ei. 

De dragoste

Ea își scoase vergheta 

cu lubrifiantul 

cu care atunci când era amorțită 

isi trezea toate simțurile 

O aruncă intr-o tava 

de argint

Așa cum stomatologul aruncă 

O măsea cariata 

O spală de sânge apoi 

Ti-o arată 

Uite, 

nu mai puteam salva nimic 

Nervii 

erau anesteziati de mult 

rădăcinile și ele rupte 

Infecția 

se adâncise pana la oase.

*

Își aduse atunci aminte, 

nu știu de ce

De primul an de școala 

când învața 

Sa despartă cuvintele in silabe 

Dacă le desparți,

Ii spuse cu vocea calda ghidul 

Totul e mai ușor 

Viata si suferinta, iubirea...

vin in doze mici 

Daca le desparți in silabe

la sfârșitul paginii, 

apoi in puncte și linii 

vei simți cum 

din toată povestea rămâne 

cântecul. 

Note

Nu contează cât am muncit și cat am câștigat, ce aseturi avem si unde ne-am plasat investițiile. Ce studii și ce cunoștințe deținem. Timpul trece la fel.

Tot ceea ce facem nu este decât un pretext pentru a lega relații, indiferent de natura lor. Succesul nu e decât un mijloc prin care tânjim după legaturi. Poeziile, și ele sunt niște punți. Reducând ființa, materia este tot un pretext. 

Ne alegem decorul, epoca, stilul, contextul in care dragostea se poate manifesta. Ma opresc din munca și realizez acest Adevar. In acest moment incep sa exist! Sa văd liniile de forța divine care ne transcend. 

In momentul in care exist cu adevărat nu mai am nevoie de nimeni și de nimic. Nici măcar singurătate nu se poate numi (căci singuratatea plânge după opusul ei) Dar oare nu existam decât pe jumătate când avem nevoie de iubire? De succes. De Relatii?

I am your hero

 

&

cand turez motorul si accelerez

ii simt incordarea in brate

depedenta urmata de un abandon total

 in alegerile mele care de multe ori 

nu au fost cele mai bune

&

nu mi-a reprosat niciodata ratacirile

 a stat acolo

sa ma tina in brate cand am gresit 

nu de putine ori, drumul

&

astazi sunt sentimental

 a pus o melodie cu Erique Iglesias

I am your hero.

in timp ce sorteaza tricorui, chilotei 

dupa nu stiu ce reguli.

Ion de Corazon

Bea o amăruie ca sa te descuie 

iubeste ca o țâță de mâță și țâncul 

sa se cheme, Ion de Corazon!

Bate-l sa iasa mai alb decât kefirul

plin de bifidus G și pro-biotice 

omega patruzeci și trei scrie pe sfârcul ei

salvează toți peștii din supermarket 

cu chechup scrie pe asfaltul încins 

Acolo unde seara de seara după club

sa va învârti girofarul unei salvări 

Aici a trăit și a iubit Ion de Corazon 

Om bun la suflet, bun la toate,  priceput...

La a bagă ata pe ac la toate gospodinele 

scotea parul din quvete înfundate 

Ce sa mai, Ion e in fiecare, in mine și in tine 

In vene și intre sprâncene când se screme

când se uita in oglinda mereu același, 

de mii de ani, la fel de serios când fute.

strecoară biletele de dragoste pe sub masa 

Ai fi putut măcar sa mimezi un Oh un Ah

Un Vai, vai Oh, ce frumos ninge afaraaaa!

Doamne, Ah, nu pot sa cred așa cevaaaa! 

Uite-l pe Ion, toxicitate cu volum la maxim

Te urmărește din BMW cu o empatie psiho

Cu un zâmbetul sponsorizat de Paradontax

ce scuipa sange si iti mișcă dintii in somn  

In stația de meteou îți face cu mâna de pe partea 

cealaltă de peron, îți surâde blajin ca un bou

Așa cum te privea candva ehe, pe vremuri, 

Dintr-un panou publicitar când luai tramvaiul 

Cristiano Ronaldo zis si nr 41 ca gheata de aur

Cu un șampon antimătreață in mâna dreapta, 

înțelegi ce vreau sa zic? Sau sa esplic? In fine

Aici a sezut in doua lăbuțe și a plans Ion

Chiar la intrare in supermarket la Unirii

Cu doua pungi in brațe ca pana și porumbeii 

Bulangiii, se găinătau pe umerii lui ca pe 

Statuia lui Spiru Harry din fata Universității 

Muștele il gâdilau cu limbile libidinos pe fata 

Nu mai avea coada sa se autoflageleze, căzuse 

cu mult inainte sa coboare din pom, sa fie om

Patruzeci de zile și patruzeci de nopți pline

Te-a așteptat sa ieși cu unghiile false 

din salonul De-Marry-Qury, ce băiat cuminte 

Sa îl scarpini puțin sub barba ar fi vrut 

Sa ii palmuiesti țânțarii de pe obraji și frunte 

Și tu, nici măcar un story, nici măcar un tag, 

un share un Subscribe de dulce amintire 

Patruzeci și patru de nepoți și zile pline

Umplute ca ardeiul intr-o oala sub presiune 

I-ia citit pulsul cu limba, ai uitat, ce naiba?

Cum poți sa uiți așa de la gura pan la u lala?

Haide! Ridica-te Ioane! Ridica-te, Gheorghe!

Mamaliga nu explodează de doua ori 

Decât pudrata cu sare roz de Himalaya 

Printre perne antialergice din puf de gâscan 

Pana nu primesti mesaj cu Ro-alert pe telefon

Ca poate un Nebun a scăpat de la Jilava-Zoo.

De dragoste (adictiva)

O inima și o lămâie, o inima și o lămâie, o inima 

Pariam pe tine, la păcănele, pariam

pe tine iubire 

Pariam ca am sa ma întorc râzând acasa 

sa îți pun pe masa

un iepure cu limba scoasă , un zâmbet 

de sacal împușcat 

Un cap de peste clocotind in tuciul cu borș 

un șoarece la picioarele tale

cand îmi băgai blugii prea purtați, prea tociți,  

la mașina de spălat 

N-ar mai fi trebuit sa ma cauti de monezi 

in buzunare.

O inima și o lămâie, o inima și doua căpșune 

Toți banii strânși de nunta

Și toți chiloțeii cu dantele trași la sorți 

de derbedei 

Dacă îmi ieșeau toate inimile, dacă...

mai aveam o șansa 

Am fi plecat azi in Machu Picchu, am fi băut amăruie 

cu lapte de măgărița 

Ma întorc iar beat la tine cu o lămâie, sa ma storci  

de patimi și păcate 

așa cum storceau o data femeile rufele la râu 

înnalbite 

O inima și o lamaie, o, inima... și o inima...

Of... ini, mă! 

mă...

doare.

De dragoste

Dacă mi-e somn, eu ma pun in pat și dorm

             Daca mi-e foame, mă saturi mâncând 

Daca mi-e sete, dacă mi-e frig și dor de tine 

             Nu știu însă cum as mai putea sa visez

Sa închid ochii, sa adorm si sa sparg între dinti 

             Cochilii de arahide, de alune de padure

 Nu știu cum as mai putea sa-mi beau liniștit 

             Apa tonică diseară la terasa din My Club 

 Sa ma învelesc cu partea ta de plapuma noaptea 

             Nu știu însă cum as mai putea sa fluier 

fără zâmbetul tau...

de dragoste

❤️🍋❤️🍋❤️        

🍋❤️❤️🍋❤️

🍋🍋❤️❤️❤️

❤️❤️❤️🍋❤️

                   💥💥💥💥❤️‍🔥

                    ❤️‍🔥🌶🌶🧯🧯

                    💥❤️‍🔥❤️‍🔥🌶🌶

                    🧯🧯🧯🧯🧯

💥💰💰💰💰     

⛑⛑⛑💔💔        

💰💰💰🍓💰        

🍓🍓🍓🍓💔        

                    💰💰💰💰👠

                     🍆🍆🍆👠👠

                     👠👠🐓🐓🐓

                     💰🐓🐓🐓🐓

după un timp...

🍋🍋🍋🍋❤️

🍓🍓🍓🌹❤️

👠👠👠❤️❤️

❤️❤️❤️❤️❤️

bani bani bani

Vorbește despre bani și vei atrage energia lor, îmi spuse unu guru financiar. Cum ar fi sa vorbim despre ploaie? Despre infinit. Despre poezie. Despre frumos. Despre simțirile noastre. Cum ar fi... sa facem dragoste, nu bani? Si totuși, de ce vin toți la mine ca la un Munte? Poate ca sa se măsoare, din moment ce recunosc, ma simt cel mai norocos om. 

De dragoste

Trebuie sa ne învățam anii

Pe derost 

Ca tabla înmulțirii cu șapte 

Ca replicile unui film 

De exemplu:

In câte moduri se poate spune

Am trăit ca un nebun 

Așteptând cuminte in colț

momentul in care sa îmi cuceresc 

in diagonala Regina

Am repetat cu tine sfârșitul 

De zeci de ori 

Și niciodată nu erai mulțumită 

Niciodată nu suna 

Convingător

Ca intr-un film adevărat 

cu actori adevărați și decor 

de Hawai 

Cu spectatori și martori oculari 

Si figuranți plimbându-și iubitele 

pe Champs-Elysees 

Am repetat poate toate replicile 

Care au fost spuse Inainte 

sa ne fi născut 

De milioane si milioane de ori 

— Iubitule, am rămas însărcinată.

— Bărbate...am rămas grea...

— Scumpule? Ghici ce! 

Iar eu trebuia sa fiu surprins 

Și sa te iau in brațe 

Sa dam timpul înapoi 

Și sa calculam zilele, orele

In care s-a întâmplat minunea 

Sa căutam prin albume 

Răsăritul perfect pe o plaja 

la Marea Moarta 

Sa fie ca pe Instagram 

totul perfect 

Și atunci sa îmi amintești 

de toate iubirile care 

Au repetat cu mine replicile 

pana târziu in noapte 

Scenariul care oricărui om 

Ii este dat sa îl joace 

pe viața și pe moarte 

Și am crezut ca suntem reali 

Ca ne iubim ca in filme

La modul Imposibil, 

fiindcă totul era din carne 

Și fiecare replica, 

o durere 

Lacrimile si ele de Mare

sărate, 

Sărutarile uneori dulci

de dragoste, 

alteori

de ura si de moarte 

In câte moduri ti-as fi putut spune, 

Te iubesc!

Poate ca un derbedeu râzând 

Indiferent 

Sau poate cântând așa, un Madrigal 

ca Don Quijote

O, prea frumoasa mea, Stăpâna, 

dulce Stăpâna!

ce îmi domini Marile 

cu corăbiile tale pline de mirodenii 

aduse din Insule îndepărtare 

Iată-ma,

Căpitanul Jack Sparrow!

Îmbătat de alcool si aventuri 

de-o noapte 

Cum sar de la ferestrele junelor 

pe o funie din par împletit 

in trei 

Înainte sa fiu prins de tați 

mereu furioși. 

Erau multe variante...

dar numai una

Numai una deschidea porțile 

Destinului, cerului, vieții 

Numai o singura replica 

Putea sa fie in real, ci nu doar

In miile de posibilități 

Au fost ore in care ai repetat 

Ca o cântăreața de canto 

Ai făcut vocalize si ai țipat 

Ai plans si apoi ai ras

ca o bipolara pana acolo ca 

nu mai știam ce e vis 

și ce e realitate 

Ai spart telefoane si laptopuri 

Care ne ferecau 

cu nu știu ce Vrăji și parole, 

amintirile intr-o cutie 

neagră 

ca a unui avion înainte 

sa cada 

In cazul in care am fi supraviețuit 

Cu cheltuiala și multe ore la terapie, 

Prăbușirii 

Trebuia sa ne hrănim din propria 

Carne 

In cazul in care am fi supraviețuit 

pe o insula pustie 

trebuia 

sa imi devorezi mai întâi 

inima, apoi ficatul 

Din pietrele din rău ti-as fi făcut 

chiar eu cuțitul 

ca sa îmi deschizi intr-o buna zi 

Visceral, sufletul si mintea

ca pe o valiza adusă 

de curenți la țărm. 

In fine.

N-a fost sa fie, 

un film holywoodian 

Ci doar o complicata poveste 

europeană 

Cum îmi place mie, realista, 

gătită in sânge 

In versuri, de mine si de tine. 

***

Backstage. Din culise. După trei nopți nedormite, m-am trezit dimineața cu aceasta frântură de vis, in care repetam mereu aceeași replica ca un actor. Ce tare, mi-am zis, încă adormit. Trebuie sa fie un început bun de poezie. Sa îl notez acum? Mi-e prea somn sa caut telefonul. Dacă nu notez, o sa uit complet poemul, ca de fiecare data. A câștigat de data asta poemul. Cu sacrificiul unor ore bune de somn. 

de dragoste mileniala

Am trăit binișor pe credit, pe datorie

Am atins cota de monoxid de carbon 

Si anul încă nu e pe sfârșite  

Am tăiat toți copacii care ne legănau 

in hamac sa ne țină la umbra 

am furat curent de la bunici, 

Am spart pușculița de porțelan

a copiilor și nepoților încă nenăscuți 

Am trăit binișor, anul nou încă e departe 

Ne-am consumat toate speranțele  

Toate sentimentele, toate economiile 

Ne-am amanetat cerceii și visele 

Au mai rămas doar pozele din laptop

Ca sa ne aducem aminte de nopțile  

In care am chefuit si ne-am futut.

Psalm. Istoria lui Dumnezeu

Încă din cele mai vechi timpuri 

Când oamenii umblau desculți 

(toti practicau nudismu pe atunci)

am întrebat pietrele, copacii, 

păsările 

Dacă te-au văzut cumva umblând 

Printre frunzele copacilor, 

pe ape si-n Văzduh. 

Dar lebedele erau tăcute 

Si Frumusețea lor 

O amintire 

Si plopii își frământau frunzele

la amiaza

și apele se tulburau prin bălți 

caci prin crang trecea 

chiar Sfântul Duh 

cu ochii închiși 

îmbătat de Lume 

Pipăind drumul spre tine, Elohim 

l-am doborât din Cer, 

grămada 

Si i-am cioplit un chip de lut 

cu ochi, urechi si gura 

ca sa-l întrebam de tine, Elohim 

Am răscolit pământul 

Si l-am turnat in chipul unui bou

I-am agățat belciug, cercei in coarne 

Si l-am întrebat de Tine, Elohim! 

Dar boul nu făcea decât

Sa pasca iarba si nările lui, 

o amintire a primelor, primelor 

noastre zile. 

Plictisiți și obosiți de Marile 

Întrebări 

ne-am făurit din bobul de nisip

Un Cip

Prin care sa întrebam oracolul 

De sub Ocean, de tine, Elohim 

Si in oglinda neagră 

Ca intr-un glob de vrăjitoare 

Ti-am văzut chipul

Erai in noi, mereu, plângeai 

Te întristai, râdeai 

Dădeai examene de admitere 

La facultate, picai la Bac

Conduceai mașina pe-autostrada

Și te îndrăgosteai ca orice fata 

Prima data de-un derbedeu 

Și după ce-am crezut ca te-am găsit 

In bobul de nisip

Am început sa pastem iarba iar 

Ca boul. 

Abisul din tine era, Doamne,

Mult prea mare.

Singuratatea și Frumusețea Ta

Mult prea grele. 

Atunci am tras din priza toți 

Dumnezeirea. 

Ce e albastru? E o mașina parcata in fata casei, sa știi ca sunt bine. E apa din piscina in care înot. E acest sange care curge prin venele noastre când suferim. Și e Marea in luna lui Februarie. E un frigider polar. 

Se spune ca ești verde ca Chile. Ca iarba creste din pașii tai. Si pe rochiile in care ma învârti pasc gastele sălbatice. Si mirosul tau e verde ca degetele mele, când frământa frunzele de nuc. 

Roz. Un sentiment pe care simțurile noastre îl văd diferit in funcție de stare. Ceva încă nedefinit. Numai tu și bujorii știți cum sa va asortați buzele, pe care le sărut și le frâng. Și carnea ta frageda e roz. Și mirosul tau de Rozmarin. 

Negru. Nu este o culoare. Este infinitul in care plutesc. Atingerile prin care ti-am ghicit zâmbetul ca Andreea Bocelli când iese din scena. Aplauze, și apoi singuratatea închisă in pleoapele tale. Numai muzica pe care o imprimi mereu pe tricouri decolorate ne mai ridica. 

Mi-am desenat țara, m-am rupt de Continent și am înfipt steagul in cochilia unui melc. Sunt propriul meu șef, sunt suveran peste sentimente. Am emigrat in propriul suflet. Si m-am predat Autorității Tale. Lipsea doar albul, ca semn al împăcării nostre. 

Eu sunt POETUL

Eu sunt POETUL

Nu îmi cereți sa vând 

versuri la kilogram 

așa cum îmi vând mierea

in piata la en-gross. 

Eu sunt poezia 

pe care v-o citesc 

nu ma întrebați 

unde am fost publicat 

de ce nu am Numele 

pe o carte ca abia apoi 

sa ma luați in serios.

Nu vreau ca versul acesta 

sa se desprindă de mine 

Nu vreau sa citiți

Ceva ce nu puteți pipăi 

cu degetele in coastele mele 

ca apoi sa urlați, Yes 

Yes! Yes! Yes! 

Eu sunt un Mare poet 

Strângeți-ma 

între coperțile bratelor 

voastre 

Închideti-ma in inima 

ascundeti-mi poemele 

in rafturi 

Le veți eticheta

cu litere de mâna 

pe borcanul cu zahar, 

orez și paste făinoase

Veți scrie 

de dragoste, de flori 

de jale și de moarte

pentru fiecare-n parte. 

Pisicul împăcării

Fetele mele sunt certate. Grupul celor patru muschetari de pe whatapp a rămas in doi. Nasol! Dar poate ca necesar. No, bine! ieri ne-am întâlnit la restaurant. Uite Doamne, ce bine le sta împreuna, ce frumoase sunt, și le-am făcut o poza. 

După masa s-au dus in parc sa plimbe nepoțelul. Eu la terasa la meci. Pe la 10 seara se întorc cu un pisoiaș in brațe. L-am salvat!! In nici un caz sa nu mi-l aduceți mie pe cap! Ca ma supar rău pe voi! Azi dimineața, nu știam ce miorlăie in wc-ul de serviciu. 

Am fost toata ziua furios. Ca n-au invatat nimic in orele alea de terapie. Ca nu te poți salva pe tine salvând pe alții. Ca binele nu se face pe seama altuia. Ca au uitat prea des ca mai sunt și eu pe aici. A nu, baietii sunt scutiți de probleme. Ei sunt mereu bine. Stabili. Emoțional. Sentimental. Financiar. David e răsfățatul sortii! 

De ce trebuie sa plătesc eu pentru împăcarea lor, Doamne? De ce mereu ne ceri un sacrificiu? Sa rezolvam un paradox.

Sentiment (de dragoste)

Honda mea shadow

 

parcata la intrare 

Campionatul european 

de fotbal 2024 

Zgomotul de fond 

Paharele, berile si vocile 

O văd cum trece 

Ca unui copil rătăcit 

Ii fac semn sa vina

suntem aici, trag un scaun

ia loc la masa cu noi 

Aveti șase lei, ne întreba 

Ce vrei sa faci cu șase lei? 

Pai sa iau o pâine împletită 

Na, ia și o înghețată!

se duce...

Apoi se intoarce...

Ce-ai uitat? 

Era închis la brutărie 

Doar ti-am zis sa stai aici

Nu mai stau. 

Caută ceva prin iarba.

Goool! 

Spania a dat gol. 

*

E ciudat sa îți întâlnești 

mama

sa o vezi la semafor

când trece strada prin fata ta 

E ciudat sa o vezi 

tot mai des

Îndepărtându-se de tine

de Lume

Ca și cum ti-ar apărea in vis

O amintire vie

E ciudat sa îți vezi mama 

ca pe o umbra

când trece pe lângă 

masa ta

Sa poți sa o recunoști

ca și cum, 

ti-ai recapătat dintr-o data

Toata memoria.

Germania pleacă acasă

Și mama...

Și toți ne-am întors înapoi 

in anul 2024

Intr-o seara frumoasa de Iulie

In Curtea de Arges. 

A++

Parca nu se mai oprește aceasta 

hemoragie

care se scurge atât de voluptos

in viața.

cu fiecare an mai apare o fisura 

in Corabie

o peticesc cu dopurile de pluta 

din sticlele de vin 

ce le-am golit încercând sa amorțesc 

durerea și setea de Tine.

Degeaba! 

Poate ca undeva pe front

anii se opresc

poate intr-un salon de terapie 

timpul sta in loc 

Poate la ultimul etaj de pediatrie 

linia perfecta a vieții 

piuie surd 

ca dupa o bomba cu ceas.

Poate ca voi trece la următorul nivel

ca un frigider 

A++

după ce am stat in cap

după ce m-am rostogolit ca un cal

cu copitele in sus

dupa ce am urlat ca un copil răsfățat 

după acadele 

După ce am mitraliat Zombie 

dupa toate astea 

poate a mai ramas in linia palmelor 

de trăit aceasta clipa. 

Poate.

Nici nu mai contează la ce vârsta 

m-am logodit cu Tine, 

Moarte...

Tu ești mereu prea mica, 

prea tânără

pentru sufletul cel port 

in mine.

De dragoste (geamănă)

Du-te, du-te și fa-ti un selfie, 

In oglinda liftului 

Cu legitimația de acces la gat 

ca tot urci si tot cobori 

de un deceniu încoace 

vei deschide multe uși importante 

vei fi platita extra 

Pentru orele in care m-ai uitat 

dezbrăcat in pat

când stăteai peste program

sa mai pui o cărămida 

La baza piramidelor

Nevoilor mele 

de pătrățele și testosteron.

Du-te sa-ti faci un selfie 

cu legitimația de serviciu la gat 

Sa te validezi mereu la nevoie 

cand ești slaba și frumoasa 

scrie pe ea cu un marker 

permanent 

cu litere mari Numele meu

Sa ma porți mereu, așa, liber, 

tânăr și nevătămat cum ma știi 

Atârnat de gâtul tau ca acea maimuța 

pe care ai pozat-o in vacanța 

din Mumbai 

Ca sa nu uiți niciodată 

dar niciodată 

cum iubeste un derbedeu 

căzut in Gratia Divina.

Du-te și fa-ti un selfie in oglinda 

Sa îți văd sânul drept dezvelit

și abdomenul pistruiat

pe alunițele caruia as fi putut 

sa alunec din doi in trei

In constelația gemenilor 

in unghuri închise 

in V și in W 

din palme între subțioare

condus de patru brațe albe 

tot mai jos

Spre deltele fierbinți

Unde am auzit cântecele

prin care balenele albastre 

cu sfârcuri de lapte

Își țin puii mereu, mereu

aproape.