Cand am nevoie de o confirmare

Scot masina dinnparcare .

Copiii mei sunt copiii femeilor care m-au iubit. 

Visul, acolo unde dragostea se întâmpla la prima vedere, lipsită de scenarii si asigurări. Soldatul care in curând va fi trezit de un glont la realitate, si călătorul care nu poate fi decât timpul care fluiera: "trenul de la linia cinci pleacă in cinci minute". Trebuie sa iti lași inima prin gări, imi spuse vataful, daca vrei sa iubesti ca in vis si sa simți ca un soldat.

Soldatul pleacă la un război care nu-i al lui, i-am zis. Iar pentru asta il condamn la moarte! Călătorul își poarta nelinistea prin gări,  iar pentru asta il condamn la pribegie ! Rămâne asadar visul, singura posibilitate de fiintare. Căci Uriașul care nu încape intr-o casuta mica cu mult trifoi la ferestre nu e demn de dragostea lui. 

Soldatul care nu dezerteaza din dragoste e un las. Gladiatorul care nu fuge in munți sa pasca turma de oi, nu își poate împlini visul. Ca se întâmpla sa ai pasuni si turme de oi si liniștea căminului si dragostea femeii si tu sa cauti gloria desartă a multimilor. Dragostea plină de vanitate a unei curtezane. 

Doar in vis poti iubi absolut. Pentru ca in vis ești un dezertor. Uriașul visează la casuta lui, călătorul la patria sa, soldatul la liniștea din poala ei. In vis renunti la orgolii si la lupta. Dar si in vis iti bate timpul la ușa. Iubește acum, fără pauze, sau te voi trezi la realitate! 

Ulise se depărtează de tarm ca sa vadă mai bine dragostea. Pictorul se depărtează de tablou ca sa vadă mai bine muza. Exista o dragoste a departarilor si a cântecului de sirena. O dragoste care o data împlinită se dovedește a fi o iluzie. Vreau sa citesc povestea dezertorului. Vreau sa schimb destinul Uriasului. Visul nu e o iluzie. Istoria omenirii e Istoria ratării! A fricilor calite in război. 

Aici te contrazic, pentru ca nu exista o singura dragoste. Exista dragoste de soldat, dragoste de uriaș, dragoste de pribeag. Iar tu încerci sa împaci doua chemari. Dragostea de patrie a soldatului cu liniștea căminului. Calmul marilor cu cel al mâinilor. Dragostea e o forța. Visul se lupta cu starea de veghe. In vis iubesti absolut pentru ca vine dimineața. Soldatul are zilele numărate. Trenul își așteaptă călătorul in gara. Crezi ca un om condamnat la moarte poate iubi? Nu! El e deja mort! Boala il lăsa gol. Regretele il macină...

Trebuie dar sa fie o dragoste mult mai cuprinzătoare, mult peste cea de soldat. Căci Pribeagul nu știe a iubi fără clipa despărțirii. Soldatul nu știe a iubi fără teama plutonului de execuție. Uriașul nu are loc intr-o casuta modesta. Raspunul dar se afla in ochii ei. Iar daca ea nu/i cere soldatului nimic, de ce ne mai preocupa pe noi sa Înțelegem cum stau lucrurile? 

 Daca as fi un soldat In bretele tale as fi Cel mai las dezertor.

*

Pot sa ma dezic 

de orice credință, 

sa jur pe roșu, 

sa imi crească barba 

pana la Cer 

sa mananc iarba 

ca boul, 

niciodată insa de tine.

Daca moartea ar fi 

mangaierea ta

as lăsa-o sa curgă 

cu bretele prin mine

prin rarunchii mei

si nu m-as dezice.

Anestezia mea ești tu

Cand ma tai pe viu

Din pura curiozitate 

Sa vezi, sa te convingi:

Oare cum mai stam 

Cu dragostea? 

 Nimic in lumea asta nu seamănă mai bine cu sfârcurile unei femei. Si sunt la fel de dulci si moi, negre, făcute parca sa-mi cada in palme la cea mai mica atingere. Ai grija unde calci, parca imi spune Aleea Plina de ispite Moi. Nnatura e generoasa fără măsura din prea plinul ei.  Lapte si dude. Sa fie coapte. Sa imi cada între buze. Sa le strâng între degete cu mâinile patate de atâta nechibzuinta.