Nu pot îmbrățișa stoicismul. In schimb îl găsesc înțelept si obiectiv ca orice Adevar științific. Psalmii sunt mult mai aproape de sufletul meu. Căci in psalmi mi se recunosc dușmanii, umbrele și trairile subiective.
“Folosește rațiunea când ai greutăți” Seneca. Când viața vine peste tine fii pregătit cu scheme, spunea Noica. Din contra, am dinamitat fericirile pana la viscere, in suferințe m-am cufundat și mai adanc, in trăiri de tot felul fără sa le îndulcesc.
Same here...cu stoicismul si psalmii.
RăspundețiȘtergereDin punct de vedere obiectiv, stoicii au dreptate. Nu are rost sa te enervezi. Dar din punct de vedere uman, sentimental? In schimb, sfaturile lor sunt prețioase atunci când ești in echilibru cu tine și lumea. Aceeași problema și cu psihologia pozitivista.
RăspundețiȘtergereEu zic că sfaturile bune ajută când NU ești în echilibru. E ușor să fii fericit când ești echilibrat. Când esti pierdut în meandre, ăn cădere liberă, si pentru asta ilustrez cu Erik Satie - Gymnopédie No.1, atunci vrei să apuci mâna cu ajutor.
RăspundețiȘtergereIn loc de sfat. Mângâierea. Compasiunea. Înțelegerea. Tăcerea. Patimirea. Indulgenta. Răbdarea.
RăspundețiȘtergereSfatul care te face sa te disociezi de ceea ce simți nu mi se pare cel mai înțelept. Pana la urma suntem oameni nu roboti.
Nu exista suferinta “închipuită” cum zic stoicii. Și nu exista rațiuni pentru care sa fii trist, deci nici fericit.
P.s Erik Satie nu mi se pare atât de pierdut.
Satie nu, dar eu asa simt cand ascult piesa aia, ca e pentru cadere libera. Eu sunt in cadere libera cand o ascult.
ȘtergereSocul suferintei creaza disociere (e un mecanism de aparare pentru a putea resista mental traumei puternice), iar nu sfatul. Sfatul ar trebui sa fie ceva care sa ajute, dar sfatul dat e subiectiv si de multe ori acordat fara sa fie cerut. Cand e acordat fara sa fie cerut, nu va fi neaparat urmat, sau si mai si, va declansa o reactie.
Sfatul e acordat cand exista o indispozitie, o situatie de criza, o durere, o suferinta etc , iar cand toate astea se intampla echilibrul este rupt. Deci, I agree to disagree, sfatul este direct proportional cu dezechilibrul, nu cu echilibrul.
Parerea mea :)
Cand sunt echilibrat, nu am nevoie de mangaiere, intelegere, patimire etc.
Da, da, îți înțeleg punctul de vedere. Singurul sfat pe care il accept e cel care imi reamintește lucruri (despre mine) pe care le-am uitat.
RăspundețiȘtergereAltfel, prefer sa trăiesc stare ci nu sa ma disociez de ea. Un psiholog ar spune ca sunt bipolar, datorită intensității trairilor. Echilibru e dat de cele doua extreme.