Ma plimbam pe un drum împădurit. Și o fiinta apăru in fata mea in toată splendoarea ei. Ne-am privit in fata fără sa clipim pana ne-am conectat la sursa noastră comuna.
Și-a lăsat nările și capul in jos in semn de recunoștință. I-am acoperit ochii cu palma. Iarta-ne!!!
Te-am atras in războaiele noastre, in mocirla si sânge. acei ochii care si-au închis lumina in interior, nu sunt decât rana noastră care lacrimeaza.
Ce-mi place! Si sunt si tare curioasa acum:)) Ce animal era? Acum iti zic si eu de hierofanie...
RăspundețiȘtergereNu e așa greu de ghicit. O ființa cu potcoave și mustăți lungi :)
RăspundețiȘtergereDa, locul a facut aceasta întâlnire posibila. A fost o Hierofanie.
RăspundețiȘtergere