În pod urcam lucruri de care am uitat
dar care raman mereu acolo.
O Stea cu care, în urma cu 40 de ani
mergeau frații mei la colindat.
Eu. O icoana pe lemn. Nedatata,
Probabil pe la vârsta de 10 ani.
Și tata. Si-a coborât părinții din pod
Semn ca e tot mai aproape de ei.
Un adevarat univers, podul.
RăspundețiȘtergereAi pus interesant culorile in icoana.
Femeia din poza seamana cu Petruta, mi se pare.
Un univers inconștient as zice.
RăspundețiȘtergereDa ciudat ca nu am semnat-o, voiam sa fiu artist :)
Da, ea seama cel mai mult cu mama lui tata .
Stii ca, mi-am adus aminte... imi povestea Teo ca vroiai sa fii artist, si te-ar ajuta el, cu Boicescu ceva :))
RăspundețiȘtergerePai da, icoana asta era în perioada în care Teo picta icoane. Si fiind mai mare ma inspira și pe mine. 😁
RăspundețiȘtergere