Mama pleaca departe ca sa ne trimita scrisori. E singurul mod de a se apropia de inimile noastre introvertite. Si nu orice distanta ne desparte, sunt distante care ne apropie, care ne leaga si mai mult inimile. Cand ii stiu pe-ai mei aproape, ma pot inchide singur in camera, si atunci linistea se adanceste. Poate o sa ma intorc peste ani, o sa imi cumpar niste stupi si o sa ma opresc in lanul de rapita, apoi o sa ma duc la floarea-soarelui, o sa ma intorc acasa la salcam iar spre toamna o sa las albinele sa culeaga miere de mana. Atunci o sa am suficient timp pentru carti, o sa imi satisfac setea nomada, si o sa ma intorc vesel la femeie acasa. Dar pana atunci plec ca sa nu mai aud de voi. Pentru ca ma obositi. Numai intr-o baie de oameni imi dau seama cat de singur sunt, si atunci singuratatea devine insuportabila.
In cele mai banale vorbe se afla deghizata dragostea. Mai stiu ca dupa cele mai crancene ceturi apare linistea, palma care sa te mangaie. Intuiesc in spatele urii dintre parinti si copiii, dorinta nemarturisita dupa afectiune. Niciodata nu ne pricepem la cuvinte, de aceea ne codificam bine sentimentele in vorbarii, in filozofii si in psihologii inutile. Ma obosesc oamenii care vorbesc prea mult. Pentru ca nu cred decat in spiritul conversatiilor, nu si in ceea ce spunem. Nu cred decat in melodia pusa pe cuvinte. Nu cred decat in nota dominanta, gustul, mirosul, sentimentul cu care ramanem dupa o discutie. Iar daca voi nu ma intelegeti, nu-i nimeni de vina, pentru ca eu ma adresez in mod nemijlocit inimii. Nu vreau decat sa sugerez, nicidecum sa numesc. Asadar, niciodata nu o sa intelegeti de ce plec daca voi insiva nu ati fost constransi sa parcurgeti acest drum al devenirii...
>:D<
RăspundețiȘtergereRamai
RăspundețiȘtergerecu bine.
Frumos articol. Dacă pleci nu te uita înapoi...!
RăspundețiȘtergereAsta imi aminteste de o imagine... ai observat ca la magazine, restaurante etc, de afara citesti pe usa 'deschis'...dar cand esti deja inauntru, citesti 'ínchis'... cam asta mi se pare ca e pentru tine plecarea asta... asta e imagine pe care mi-a lasat-o ce ai scris...
RăspundețiȘtergereBartleby >:d<
RăspundețiȘtergereAnna: O, ramai, ramai la mine...
Costea, nici nu am plecat si deja ma uit inapoi. :))
Laura. Asa este. Orice usa care ni se deschide, inchide trecutul. "Nimic nu se pierde, totul se transforma."
ma minunez de intelepciunea ta, tinere... esti genial cand insulti realul, daca traiesti asa cum scrii ai sansa de a deveni "cineva"... un remarcabil in orice domeniu ti-ai alege sa profesezi...
RăspundețiȘtergereDaca pleci... nu uita gandurile care ti-au fost transmise de necunoscuti virtuali si sa te bucuri de orice lucru marunt din viata... Daca vei tine cont de asta nu vei fi niciodata dezamagit... Cu drag, pentru un om special...
Draga David,
RăspundețiȘtergerePleaca, ieşi, calatoreşte...E cel mai generos îndemn pe care ţi-l poate da cineva care iubeşte viaţa! n-am nicio indoiala că, legat de slovele in care iti marturisesti "evadarea", la un moment dat, târât de ele ca de o fantoma care te bantuie, te vei reîntoarce. Vei fi de zece ori mai puternic -: ) Cât despre "ratare", n-ai grijă: toţi ne ratăm într-un fel sau altul. Singurul mod de a ne salva e, pe cât posibil, să ne construim un Destin...
Foarte bun test bunule David!
RăspundețiȘtergereCa pleci e mereu trist si de multe ori sfasietor... e si plecatul asta o mare piatra.
Iti tin pumni si de nu o fi cu pacat, ne vedem in America, daca ea e si destinatia ta!
http://www.youtube.com/watch?v=VjLQ34PIjgA ... Am citit nota asta si piesa asta mi-a venit in minte, fara sa te iubesc pe tine asa cum numai ea acea secreta si asteptata te va iubi... Doar asa... de liniste si de dor... "Nothing else for me to say...."
RăspundețiȘtergereSo, esti in America?
RăspundețiȘtergere