 |
| photo: D.M. Iarna cu tine |
Azi in parc a trecut un caine jucaus pe langa o Lebada. Labada si-a ridicat gatul lung si parca dintr-o data s-a transformat intr-un sarpe cu clopotei. A intins aripile de doi metri lungime si a scuipat ca o pisica. Lasa-ma in pace, nu vezi ca eu sunt o Lebada? Eu nu ma joc. Eu trebuie sa fiu frumoasa, gratioasa. Iar catelusul a plecat mai departe cu coada intre picioare. Insa Lebada a ramas frumoasa si mai apoi...se plimba ca o Gheisa printre trecatori si isi privea chipul in apa. Am imbratisat si eu o astfel de Lebada. Am pus capaul pe ea si parca m-am odihnit o vesnicie.
Ai putea să scrii o fabulă pe chestia asta...
RăspundețiȘtergerePai asta e o fabula. Cainele si Lebada. hihi
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=lX6HNM5Eu2Q
RăspundețiȘtergereImi pare rau pentru catelus ^^
RăspundețiȘtergereAnna http://www.youtube.com/watch?v=zvR6qaMmBOE&feature=related
RăspundețiȘtergereRedHead interesant. Eu simpatizam cu lebada...saraca. :(
RăspundețiȘtergereNu am vazut filmul. Dar e halucinant. Mai ales ca eu am crezut intotdeauna ca inima unui barbat e o vioara.
RăspundețiȘtergereIar femeia e un violoncel. Depinde mereu de cum e tinuta intre vise.
Foarte frumos filmul. Dar ti-am trimis mai mult pentru "lebedele" lui Tchaikovsky.
RăspundețiȘtergereAsta am inteles...iti multumesc David.
RăspundețiȘtergerePlacerea mea, Anna. Si eu iti multumesc. :)
RăspundețiȘtergereINSERT
RăspundețiȘtergereSă odihneşti pe o lebădă adevărată e un privilegiu...
RăspundețiȘtergereUn mare privilegiu...Se opreste timpul pe pantecul ei.
RăspundețiȘtergere