O viață de Om e destul. Experienta de a fi Om e completă și e desăvârșită. Nu accept o alta viata de Om. O repetiție.
E suficient sa fiu Om, ca să înțeleg milioane de ani de existență, de patimi si iubiri, vise și dezamăgiri.
Și cea mai mediocra viață e de preferat căci în ea te poți regăsi pe tine fără sa fii distras, fără sa te pierzi pe drum.
Și asta e ceva unic și singular în tot Universul. Pana acolo ca și îngerii sunt invidioși pe Om.
Se întâmplă uneori sa port o cruciulița de lemn la gat. Si de fiecare data când o port, sa se pună între buzele mele și sânii ei. Și asta e cu siguranță, cea mai frumoasă rugăciune.
Spui sex, și te gândești la carne, la plăcere, la animal, la instinctul primar, la posesivitate, la atracție, la originea speciei, la dominare, proprietate, putere, selecție naturală, la tot ce e determinism biologic. Însă, nu am cunoscut în trairile mele mistice, rugăciune mai profundă decat in ejacularea. Explozia unei supernove.
Stich doarme. Doarme noaptea, doarme ziua. Ce mai contează dacă e zi sau noapte când te odihnești in Somnul lui Dumnezeu?
Fiecare stup, un Univers. Si prin voința mea exista toate. Sunt martorul prin care tot ce privesc, este. Am creat sute, milioane de Lumi și experiente pentru fiecare albină strivită. Ca tu sa nu te mai întrebi de ce trebuie sa ucidem și să mâncăm iar carne.
