Un' te duci tu mielule?

Francisco de Zurbaran Agnus Dei

Cu totii au mancat tacuti la masa din carnea oitei. Si trebuiau sa manance. Cu sughituri, cu noduri in gat, fiecare om de pe fata pamantului trebuie sa manace carne. Sa digere aceasta durere, aceasta instrainare de Tara. Sa manance carne fara sare, carne fara gust, carne fiarta. Sa mediteze la oita lui din copilarie, iar atunci inima sa se intristeze, caci doar asa va spala de pacate. Iar Tata care stia lucrul acesta, pentru ca si el a plans candva pentru oita lui, a mancat primul. Pentru ca Lumea sa traiasca, pentru ca leii sa pasca iarba ca mieii, atunci o oita nevinovata trebuie sa fie sacrificata. Mama care punea tacuta la fiecare in farfurie, isi intorcea privirea ca sa nu planga. Ceilalti frati mai mari, fiecare la locul lui, privreau tacuti la bucata de carne si la scaunul din capul mesei, scaunul acela special mai inalt, facut pentru mezinul casei, care acum statea gol in fata lor...